3,596 matches
-
sfârșit... Cum? Da, lasă-mă să visez. Nu moștenim de la părinții noștri trăsături ale feței, organe, rasa, specia?, căci moștenim totul; semănăm tatălui nostru interior, chiar și în cele mai mărunte trăsături; cele mai personale trăsături ale sale au fost cufundate în cel mai adânc dintre abisurile subconștientului nostru... Și așa, când printre nepoții nepoților noștri va apare omul spirit, când va fi el întreg conștiință, conștiința reflectă organismul întreg, atunci viața ultimei dintre celulele sale și a spiritului acesteia, atunci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
oricând accede c? tre lumea absolut? a cunoa?terii: „ În vremi de mult trecute, cănd stelele din ceruri Erau copile albe cu p?rul blond ?i des ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri În marea cea albastr? se cufundau adesea; Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, Cănd gândul era paz? de vis ?i de eres ". B.Reprezentari cosmice ale Paradisului pierdut Motto: „A pus În tine Domnul, nemargini de gandire...". (M. Eminescu. Feciorul de Împ?rât f??? stea) Ceea ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dreapt?-n?elepciune" demult, când lumea tr?ia În vremea de aur a „mitelor", „când stelele din ceruri / Erau copile albe cu p?rul blond ?i des / ?i coborând pe raz???ara lor de misteruri / În marea cea albastr? se cufundau adesea; / Când basmele iubite erau Înc-adev?ruri, / Când gândul era paz? de vis ?i de eres ". Alteori, steaua reprezint? Ins??i Întruparea puterii diverse, „izvorul cel de tain? al lumii adev?rate": „ Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
c?tre zâne, albastrul petalelor, oglindind În limpezimea ?i str?lucirea lor infinitul cerului, reprezint? o sugestie a absolutului, a aspiră?iei fiin?ei umane spre „cerul rece al imperiului ideilor", opus lumii reale, „calde", a contingentului: „ Iar te-ai cufundat În stele ?i În nori ?i-n ceruri nalte? De nu m-ai uită Încal?e Sufletul vie?îi mele. În zadar râuri de soare Gr???de?ti-n a ta gândire ??i câmpiile asire ?i Întunecată mare; Piramidele-nvechite
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mamele sînt devotate ceea ce ar trebui să le fie tot ce e mai sacru. Poate de aia nu merge. Poate ar trebui o tirania ca-n Rusia. LEONIDA: Ba pardon! M-am stenahorisit. (bate cu mina în gazeta și se cufundă în ea) Se afundă fiecare în lectura cîte unei gazete. 5. Intră Grupul în tăcere și se așaza cu fața la spectatori. Intră Rică ține discursul lui amestecat cu glas rugător, șoptit, sentimental, efeminat ca o declarație de dragoste. În timpul acesta, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
îmbrățișării.Inimile lor dominau întunericul.Urmă un sărut lung.Mâinile lui modelau formele pieptului,modelau ecuațiile de curbură ale șoldurilor,modelau acoladele coapselor.Inlănțuit în clepsidra iubirii,simți temperatura ecuatorială,percepu un zbor de cuvinte de pe buzele ei și se cufundă în neant. Pentru amândoi fu o îmbrățișare nereușită... O trezi soneria muzicală.Alinta se ridică din pat.Iși puse un halat de baie.Il privi pe amorez.Scrâșnea din dinți prin somn.Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
cartografii francezi (în atlas),între anii 1925 -1989. Fiecare idee măreață are un dezavantaj egal sau mai mare decât măreția ideii”. (Hunt) Fapt divers 13 decembrie '89.Tov. Gheorghiță trece îngândurat pe b-dul „Victoria Socialismului”. Lumina este insuficientă.Vitrinile sunt cufundate în întuneric.Flori de gheață.O femeie ține de mână un copil care recită ceva.” Ceaușescu băbălăul !”. Privește speriat în jur. Nimeni. In metrou,un copil i-a atras atenția unui bărbat, pe când citea ziarul.” Tată,uite-l pe ăla
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
toamnă. Il notă într-un registru și-i acordă repartiția pentru cota solicitată de gaz.Ii explică faptul că toate bogățiile energetice ale țării sunt destinate exportului și obținerii de valută forte. Seara,reveni acasă.Pentru două ore orașul era cufundat în întuneric.Dar și întunericul era distribuit inegal.Pentru unii doar în timpul zilei...
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva mai puțin negru decât pereții mormântului. Dar, oricât se căznea să se înalțe, degetele lui înfipte ca niște gheare alunecau înapoi, ca prin unt. Creierul i se cufundase cu totul în negura nebuniei. Deasupra, pașii înceți ai urmăritorilor chifteau prin mâl, din ce în ce mai aproape. Celebi sări atunci și își împlântă degetele rășchirate în pământul stârvăriei, cât mai sus, și simți cum o halcă întreagă de mal clisos se desface
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
roții, o umflătură tare și umedă, unde mi-am proptit mătărânga, pe care mi-o știam păroasă ca o lăbuță de iepure. Am gemut: „Uită-te, Doamne ce fac! Ah, evanescență!“, am dat o dată vârtos din bazin și m-am cufundat în plină poezie biblică. Un firicel de bale îi atârna din cioc și limba lui subțire și triunghiulară vibra, turgescentă, obscenă. îl detestam. I-o împlântam din ce în ce mai adânc și-i horcăiam cu ură: — ți-o bag! ți-o bag! Hâca
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Mirabeau", din care recită dus pe gânduri, cuprins de melancolie, ultima strofă: "Curg zilele spre alt destin Nici timpul nu se-ntornă-acum Iubirile nu mai revin Sub podul Mirabeau Sena unduie lin"! Uneori, după "poduri", trecea pe la Tour Eiffel, să se cufunde în vârtejul multicolor, sonor și pestriț al miilor de gură-cască. În drum spre casă descoperise în zonă, pe o străduță laterală, un restaurant românesc, "Miorița". Pe unde călătorise prin lume mai întâlnise restaurante așa-zis "românești" totul era mediocru, mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
amintire fugară! Ea îi luă amândouă mâinile și atunci..., atunci a observat inelul..., inelul cu ametist! Nu, nu am nimic. Îi sărută mâinile și-o conduse la masă. Camelia îi urmărise tot timpul dansului, așa cum făcuse și Petre. Alice era cufundată într-o discuție aprinsă cu Ana, care, cu caietul de schițe în față, desena și desena, prindea figuri cu o repeziciune extraordinară. Mihai o invită pe Beatrice la dans și atunci, cu toții, și-au îndreptat privirile către ei. Erau atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întregi privind cine mai trece pe uliță. În beci sub masă, era budana cu rachiu, cu capac din două părți, cu balamale la mijloc, așa că atunci când mă bântuiau poftele împingeam ușor capacul podelei, trăgeam cu o sfoară de capacul budanei, cufundam un ulcior cu gura largă, tot legat cu o sfoară, așteptam să se umple, îl trăgeam ușor să nu se verse, dădeam drumul capacului de la budană, împingeam la loc capacul podelei și... Petre și Ana începură să râdă de ingeniozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat spre înalt, trâmbițând BUCURA! Printre "reclame" apărea și Pic cel mic, la sticlele de sucuri pentru copii. Stătea fericit în două piciorușe, sprijinea de burtică o sticlă și, cu lăbuțele de sus, un pai cufundat în sucul "eco"! Ana, copila mea dragă, ce-ai făcut tu e minunat. Tu nu ai talent, ai har de la Domnul! Nu sunt fata ta? La scenă asistau Toni și Pic, amândoi își manifestau bucuria stăpânilor învâr tindu-și cozile. Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
și obrajii erau acum netezi ca ceara. Buzele ei palide se curbaseră puțin, ca și când se pregătea să zâmbească. Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva pentru care trebuie să lupt neapărat. O etică nouă. Ba nu, până și rostirea cuvântului înseamnă ipocrizie. Dragoste. Nimic altceva. Așa cum Rosa Luxemburg și-a dedicat viața economiei politice, eu nu mai pot trăi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vastă pictură veche."(p. 36) Firește, viziunea biografistă nu ar fi fost completă fără o nouă evocare a Amarului Târg, reperul obsedant al liricii lui Gheorghe Grigurcu. În Ilustrată din Amarul Târg, poetul se plimbă pe străzile pustiite ale urbei, cufundat în gândurile sale - deloc optimiste -, precum un alt Leopold Bloom. Dubla perspectivă interioritate/exterioritate, specifică poeziei lui Gheorghe Grigurcu, devine explicită, reliefurile palpabile alternând cu meditațiile poetului stors de iluzii. Dacă în poemele minimaliste viziunea poetică este întemeiată fie pe
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
60 și ^70." O operă "asemănătoare unui cuib de termite, unui tablou de Piranesi" - sunt doar două picături dintr-o cascadă de comparații prin care autorul recenziei apărute în "Frankfurter Allgemeine Zeitung" încearcă să circumscrie universul copleșitor în care îl cufundă lectura romanului, întrebîndu-se aproape descumpănit "cine mai poartă azi în cap, în Europa, o lume atît de neobișnuită ca acest autor ș...ț bîntuit de o neostoită sete metafizică" și posedînd harul de a "afla poezia și într-o chitanță
Mircea Cărtărescu în presa germană by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8770_a_10095]
-
tandră - care, odată citită, nu se poate uita. Apărut în 2006, într-o ediție comemorativă a Zilei Mondiale a Lecturii, am putea socoti acest volumaș un "Bildungsroman" al unui copil al străzii care, printr-o miraculoasă aventură, ajunge să se cufunde, fără voie, în lumea cărților unde, maturizându-se, învață cum să trăiască plăcerea de a citi, să fie disponibil pentru lectură, să citească totul cu spirit critic, să recitească atunci când nu înțelege ceva de la început . Toate acestea spuse fără nici
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
infanteriști ridicînd un steag. Este cu adevărat important să știm cine sunt ei? Odată intrați în star system-ul american, ei, asemeni vedetelor de cinema, existența lor reală s-a topit în neant, așa cum ieșiți din scenă, viețile lor s-au cufundat în anonimat. Filmul lui Clint Eastwood este dedicat zecilor de mii de anonimi care au luptat în insulele din Pacific în Guam, Saipan, Tinian, Aquijan. Inspirat de romanul lui James Bradley și Ron Powers, Clint Eastwood încearcă reluarea poveștii din
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
prin sita unei necruțătoare selecții stilistice, cu lăsarea pe dinafară a adjectivelor mustind de sirop calofil și cu renunțarea la chichițele retorice de umplutură, vor putea atinge pragul performanței estetice. Altminteri, senzația pe care o ai e că autorul se cufundă în voluptatea propriilor cuvinte, amețindu-se pe măsură ce scrie și înflăcărîndu-se cu atît mai tare cu cît amețeala sporește și mai mult, și asta pînă cînd atinge acel punct dincolo de care nimeni nu-l mai poate ține în frîu. Din acest
Admirație ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9818_a_11143]
-
utilizeze astfel talentele de investigatori (e drept, acum numai asupra morților), pregătind profesional adevărate fișe informative ale răposaților, cărora li se oferă în felul acesta o înmormântare pe măsura vieții lor. Descoperirea acestui insolit episod al tranziției est-germane m-a cufundat în întrebări și meditații mai mult decât de spectator. Pentru că, înainte de toate, nu am reușit să-mi reprim elanul comparativ și nu am putut să nu mă întreb în ce măsură o asemenea întâmplare ar fi posibilă în România. Iar răspunsul negativ
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
o scriere dezinvoltă, presărată și asezonată cu expresii colorate, împrumutate din argoul lisabonez, Dinis Machado construiește personajul Molero ca pe un colecționar de momente care, sub pretextul redactării unui raport, colecționează diverse povești și fapte de viață. Dar pe măsură ce ne cufundăm în text, constatăm că Molero scrie mult mai mult decât un raport banal. El scrie o poveste care conține alte povestioare care la rândul lor se descompun în alte și alte istorii interminabile, derulân-- du-ni-se înaintea ochilor autentice
Ce spune Molero by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/9897_a_11222]
-
îmi place să mă trezesc în diminețile înnegurate. Mă simt ocrotit față de precizia excesivă a formelor și zgomotelor, care îmi parvin parcă înăbușite sub un cearșaf. Copleșit de superstițioasa temere de a nu trăi mai mult decât Dom Sebastiao, și cufundat într-o subită melancolie în fața precarității vieții, m-am refugiat acum o lună, în timpul Crăciunului din anul trecut, la schitul Peninha. Primii sihaștri au ales acest lăcaș cu opt secole în urmă. Înțeleg de ce au făcut-o. Se spune că
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
fost/ acel număr l-am întrebat/ pe Anselmus: o fi fost/ Fiara? Un Diablero? Dimineața/ pe lîngă ape oamenii plătiseră/ mulți bani ca să vadă proporția aceasta" (13 ianuarie 2006). De unde un hieratism, o înțepenire solemnă, o ceremonioasă stagnare a discursului cufundat într-o vechime paradigmatică, într-un clasicism numeral. Istoria e dată la o parte deopotrivă cu devenirea biografică a ființei: "M-am trezit destul de tîrziu/ afară ceața era veche/ pînă și lui Anselmus// i se întîmpla ceva/ cu ființa morții
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
neglijarea fenomenologiei curente a eterogeniei celor ce sînt. Intuind o atare primejdie a plonjării în excesivă abstragere, autorul își compune o înfățișare de personaj ce mediază, "umanizează" experiența inițierii în intelect. Această postură epicizată a sa e cea de ins cufundat în bibliotecă, de studios desprins din curgerea vremelniciei, cu alura borgesiană: "Canterbury, 7 decembrie 1107. Știu/ vei citi cuvintele acestea/ mult prea tîrziu, prietene.// Azi-noapte ca în toate/ nopțile am căutat iarăși// Paradigma Eternă a Bibliotecii" (Din jurnalul lui Anselmus
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]