375 matches
-
limitându-se la îndeplinirea îndatoririlor constituționale. De asemenea, lipsa de entuziasm a lumii ecleziastice pentru o asemenea proiect se explică și printr-o anumită tradiție a ortodoxiei de a avea lăcașuri modeste ca dimensiuni, capabile să creeze acea atmosferă de cufundare lăuntrică, atât de caracteristică pietății orientale, pe care mantia arhitectonică o poate răci. Este îndeajuns să privim cazul Greciei, al catedralei mitropolitane din Atena spre a ne convinge de acest lucru. După cum însă, spre a ilustra contrariul e suficient să
Mihai Eminescu, primul care a cerut o Catedrală a Neamului. Află povestea eşecului. Votează aici pro sau contra ideii () [Corola-journal/Journalistic/27308_a_28633]
-
discuție, de vreme ce jurnalul și romanul se suprapun?!); trece de la una la alta, de la o amintire la un prezent viu colorat și invers, după voie, nu ține seama de bariere pentru că ele, în spațiul Jurnalului, nu mai există, e oarecum o cufundare în timp ca o cufundare în valurile mării. Camera gazdelor, solarul, plaja, sunt spații de care Emilia se folosește ca de niște cetăți de scăpare, sunt spații în care totul somnolează, spații în care te poți pierde cu sentimentul unei
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
se suprapun?!); trece de la una la alta, de la o amintire la un prezent viu colorat și invers, după voie, nu ține seama de bariere pentru că ele, în spațiul Jurnalului, nu mai există, e oarecum o cufundare în timp ca o cufundare în valurile mării. Camera gazdelor, solarul, plaja, sunt spații de care Emilia se folosește ca de niște cetăți de scăpare, sunt spații în care totul somnolează, spații în care te poți pierde cu sentimentul unei posibile fericiri. Singură la mare
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/13615_a_14940]
-
pleca, în pătuțul în care mă găsea ghemuit, cu genunchii la gură. Repetam seară de seară, asemeni personajelor de pe orologiile primăriilor germane, reglate de o memorie mecanică, ritualul instalării mele foetale, din care mai păstrez și acum senzația grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
fost îngăduite de Dumnezeu, dar gustarea lor trebuie să se facă în limitele rânduite de El, fără să uităm de El. Gustarea protopărinților din pomul oprit indică însă o alipire dezordonată, în afară de limitele îngăduite de Dumnezeu, de cele materiale, o cufundare exclusivă a omului în ele. Omului i se pare că plăcerea celor sensibile, pe care o gustă, sau cele sensibile înseși constituie adevăratul bine. Și ținând seama de această părere viitoare a omului, Dumnezeu numește cu anticipație pomul din care
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
dată în 1934 în ziarul "Corona" și a fost republicat ulterior în culegerea de eseuri a lui Jünger Frunze și pietre. Studiul s-a bucurat de o mare popularitate după cel de-al doilea război mondial în ciuda caracterului său ermetic. Cufundarea în tainele limbii s-a adresat unei generații marcate de spaima unui trecut încă viu și care căuta un punct de reper în atemporalitatea aparentă a limbii, a poeziei. Ernst Jünger se înscrie cu Laudă vocalelor în modernitatea clasică a
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
imagologie are o explicație foarte simplă. în primul rând, imaginea unui popor este o prelungire a celei personale, fiind rezultatul încercărilor individul de a trece dincolo de sine pentru a se topi într-o comunitate mai largă. Prin jocul subtil al cufundării în anonimat, la intersecția cu universalul, acesta cîștigă o nouă dimensiune, din plin satisfăcătoare prin variate forme de narcisism colectiv. Iar atunci când exacerbează trecutul istoric, însușindu-și momentele de eroism practicate de alții, nu face altceva decât să compenseze propria
Alo-imagini, infra-imagini by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/11203_a_12528]
-
cuprinsă de dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
Marina Constantinescu Pasiunea mea continuă, cu forme noi și mirobolante: casele din București, arhitectura și poveștile lor. Timpul meu liber, atîta cît este, înseamnă o rătăcire pe străzi, o cufundare într-o altă dimensiune a miracolului creației. Mai renovate sau mai abandonate, casele își poartă, încă cu demnitate, stilul, amprenta arhitectului - care le scoate din anonimat și banalitate - se încăpățînează să nu lase să se risipească o lume, o atmosferă
Memorie și identitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15377_a_16702]
-
în spiritualitatea occidentală "multe din resursele propriei modernizări". Fenomenul de descoperire, de receptare și de asimilare a valorilor creștinismului occidental va dura câteva secole. Pe acest fundal, Ion Istrate remarcă "specificitatea creativității românești șcareț constă în capacitatea de a îmbina cufundarea în sine, ca năzuință de a atinge orizontul profund al unui model de civilizație despre care preexistă conștiința alterității, în sens occidental." Ion Istrate identifică repede începuturile poeziei în cultura română în poemul Viiața lumii (1673) al lui Miron Costin
Despre începuturile literaturii românești by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15239_a_16564]
-
și n-o poate spune nimănui, își inventează o boală mortală - despărțirea de inexistenta văduvă sub al cărei pretext fugea zilnic la Vita dulci. E o mare tristețe în aceste rădăcini mic-burgheze de care naratorul se crede scăpat, purificat prin cufundarea în spiritul proletariatului și care, de fapt, se lasă greu smulse fiindcă sînt parte a lui însuși (iar pînă la momentul mîntuirii, 1956, mai e destul). Încă sînt anii încrîncenării de dinainte de Ungaria, de „teoria adevărului integral”, de Isaac Babel
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
postura unui „lector inocent” - condiție pentru originalitatea actului critic. Miza lui Mircea Mihăieș este cumva la antipod: privirea sa e retrospectivă, interogativă, de-structurantă întro anume măsură, efortul său nu merge spre construcția unui sistem critic original ori sintetic, ci spre cufundarea în text, ghidată în fond doar de întrebarea „post”(modernă), melancolică, imposibilă: „Ce rămâne?”
Ce rămâne? by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/4209_a_5534]
-
respinge convențiile, eufemismele, tabuurile, a se rosti cu franchețe. Decența și un aer potolit al expresiei nu reduc decizia esențială a respingerii. Astfel, cu toate că a „evadat” în „lumea liberă”, Gelu Ionescu îi percepe cu acuitate insuficiențele, în primul rînd o cufundare în economicul pe cît de prosper pe atît de lipsit de orizonturi, despiritualizarea adiacentă, precum semne de rău augur: „Este adevărat că tot Occidentul trăiește o epocă de consum aberant, la care va fi silit să renunțe, într-o bună
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
Abaterile au, desigur, și ele importanța lor. Iar dacă nu e de Eminescu, un articol oarecare poate fi de Slavici, Caragiale, Păucescu, Lahovary, Maiorescu sau altcineva, numai bărbați de vază ai culturii române, rar câte un nume mărunt. Abia prin cufundarea corpusului de texte eminesciene în timpul și locul lui, adică în ziarul "Timpul", opera sa câștigă consistență. Aceste lucruri țin nu de descifrarea scrisului eminescian - care, pentru unii, ar fi tot ce ne-a mai rămas de făcut -, ci de descifrarea
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
un spectacol, și nu ca pe un experiment. Spațiul scenografic punctat de o construcție cu burlane, anvelope, cazane, o sugestie clară a canalului terifiant și întunecos (accesul se face coborînd și urcînd o scară) permite în spatele scenei o zonă a cufundării în vis. Comentariul oniric, conceput ca un teatru de umbre, realizat cu destul rafinament vizual, dublează sau anticipează povestea din prim-plan. Timpul cinematografului mut al lui Chaplin conține, și el, traseele hoinarului,vagabondului, marginalizatului care încearcă, mereu, să-și
Acasă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16070_a_17395]
-
Privirea lui Lionel Bourg e “caleidoscopică”: ea adună și reface imagini posomorîte, ciuntite, descompuse, haotice. Caleidoscop bizar, apăsător care, în loc să fascineze, începe prin a surprinde înainte de a conduce spre o atitudine simpatetic dezabuzată. Nici indignare, nici dispreț, ci înțelegere și cufundare pînă la identificare cu tot ce este mizerie, ofensă, deriziune. De cum iese din aeroportul Otopeni, Lionel Bourg este izbit de “mirosul Bucureștiului și excesiva lui periferie” care îi aduc în memorie orașul tinereții sale, St. Etienne, “cu mirosuri de industrie
București: poezie și adevăr by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/14340_a_15665]
-
unor oameni neîndemînatici). Să fie alcoolul una din fețele întunecate ale vinovăției? Să fie un păcat sau, așa cum cred orientalii, o cale privilegiată a spiritului spre sine însuși? Ruperea de mundan a băutorilor implică oricum un sacrificiu. Răsplata o constituie cufundarea într-o candoare recîștigată, într-o divină copilărire: „Apoi au venit îngerii. Umblau pe el ca furnicile pe mușuroi, / și cu dinții prinzîndu-l de păr l-au tîrît pe un drum pietruit și prin iarbă / pînă în grădină” (ibidem). Un
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și destinată cenușii mele îmi va supraviețui oare? � p. 933). La pagina 936, privindu-și global existența, Chateaubriand trece, prin metaforă, de la corporalitatea pământeană la cufundarea în imaterialitatea acvatică: "M-am întâlnit între două secole, ca la confluența a două fluvii; am plonjat în apele lor tulburi, îndepărtându-mă cu părere de rău de vechiul țărm pe care mă născusem, înotând cu speranță spre un țărm
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
îl încearcă autoarea noastră în raport cu locurile pe care le străbate, cu vestigiile trecutului în fața cărora poposește, printr-o dublă ecuație, pe de-o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte "dispersat în vreme ca într-un văzduh de sfîrșit de vară, din care puteam să-l adun fulg cu fulg și să-l recompun, pentru
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
96. Un soi de avînt mediocru și agresiv s-a substituit treptat euforiei creatoare. Suficiența a înlocuit performanța care a devenit aproape o excepție. O acută lipsă de comunicare a înghețat dialogul minților, fair-play-ul confesiunilor, febra căutărilor adevărate, dorința de cufundare în adîncimile tainice și provocatoare ale unui univers nelimitat în posibilitățile lui de explorare. Se preferă o bălăceală comodă pe suprafața unei ape mici care nu creează nici un fel de senzații, nu-l excită nici pe cel care produce și
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
orice altceva în afară de apăsarea buzelor ei moi, deschise. Le simțea mângâierea pe creier, ca și pe buze, de parcă i-ar fi transmis un mesaj tainic; și mai frisona, între ei, o timidă și necunoscută presiune, o presiune mai sumbră decât cufundarea în păcat și mai gingașă decât sunetul sau mireasma. Prezentare și traducere de Antoaneta Ralian (Romanul este în curs de apariție la Editura Humanitas
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
atelierele propagandistice, producătoare de rudimentare răstălmăciri pe bandă rulantă, trecutul mai apropiat ori mai îndepărtat era pur și simplu așezat între parantezele unei tăceri obligatorii. Se urmărea astfel nu doar instaurarea unei amnezii colective, ci și tăierea rădăcinilor vieții spirituale. Cufundarea într-o beznă a conștiinței din care puteau fi modelați cu ușurință roboții orwellieni, purtînd funesta etichetă a "omului nou", dezumanizat. Cu mare optimism, Mircea Eliade întrezărea, totuși, zarea unei salvări: "Dar s-ar putea, totuși, ca această primejdie de
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
de Radu Vancu, Ioan Mariș, Rodica Braga, Teodor Dună, Cosmin Perța, Mara Magda Maftei, Mihai Posada, Ioan Radu Văcărescu. Multe fraze critice sunt memorabile. Un singur exemplu (din textul lui Radu Vancu): Acestea sunt sensurile discreției poetice ivănesciene: autodefinire prin cufundarea în indefinit, exprimare prin continuă reprimare, ocultare revelatorie a biografiei prin bibliografie, conștiință saturniană a perpetuei evanescențe." l În SCRISUL ROMÂNESC (nr. 7-8/ 2006), Monica Spiridon elogiază, fără nicio rezervă critică, "eseurile" (de fapt însemnările gazetărești despre moravurile lumii de
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10230_a_11555]
-
și știam că alături de un asemenea om nu aveam a mă teme de niciun obstacol. El i-a alinat tatălui meu ultimele zile, aducându-i-l de la Mănăstirea Cernica pe părintele Benedict Ghiuș, care l-a împărtășit, luminându-i bolnavului cufundarea în veșnicie". Adela Popescu a făcut bine că a introdus în volum texte inedite ale lui George Muntean, articole, conferințe, prozele absurde și mai ales poeziile, din păcate puține. Ele sunt pătrunse de un vitalism, ce nu ne miră la
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]