316 matches
-
se pun și se soluționează probleme legate de literatura populară, de limba literară, de specificul național, continuă în chip creator. In teoria literară, în critica românească, în practica artistică, ideile” Daciei literare” rodesc bogat.Cu un statornic sentiment al continuității, cugetători și creatori ai literaturii, într-un impresionant elan de solidaritate colectivă, desăvârșesc opera lui Kogălniceanu, Russo, Alecsandri, Bălcescu, Barițiu. După suprimarea „Daciei literare”, gândul de a scoate o nouă publicație, care să-i continue programul, stăruie în cugetele mpldovenilor și
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
glasul nimicului/prin zvonul eonului/ bocetul omului. Toate acestea se vor întâmpla când profeția lui Blaga se va împlini și omul va deveni un eon dogmatic cu puterea de a accepta dogma divinului într-un spațiu și timp al unui cugetător la care libera gândire să treacă barierele, porul fântânii în ambele sensuri, așa precum Harap Alb reușește abia când își desăvârșește inițierea. După cum spunea Christian Bernard 471, dacă umanitatea continuă să se îndrepte spre materialism, profețiile cele mai întunecate ne
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aceleași informații. Era distrugerea Turnului Babel. Grupurile de masoni organizați în fraternitate, cu membri onorabili, cu venituri mari și privilegii deosebite s-au numit francmasoni și aceasta pentru că ei erau cioplitori, sculptori în piatră, deci lucrau piatra precum un liber cugetător și aveau libertate de mișcare fără restricțiile impuse circulației din acea vreme și posedau o carte regală care îi autoriza să își desfășoare arta indiferent unde în regatele lor. Oricum hermeneutica acestui cuvânt de freemason sau francmason deține numeroase conotații
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
întoarcerea la natură, marile teme ale literaturii, antropologiei, și psihanalizei. Nimeni n-a prevestit, mai bine ca el, timpurile noi, visul său însoțind construirea unei lumi noi. Constantin Ghimpu îl numea pe Rousseau "unul din cei mai originali și liberi cugetători ai tuturor timpurilor, un luptător fără seamăn în dezvoltarea culturii omenești, pregătitorul revoluției franceze și primul profet al adevăratei democrații, genialul inițiator al pedagogiei psihologice moderne și cel mai ilustru prozator al literaturii franceze din secolul XVIII" 2. Jean-Jacques Rousseau
Paradigma Rousseau și educația contemporană by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
trecem pe listă și pe Adrian Voica, asistentul de la "Literatură actuală". Mergem mai departe cu exercițiile de sinceritate...Cioran, mărturisindu-se, spunea că scrie pentru a nu se sinucide. Dumneavoastră, stimate Calistrat Costin, de ce scrieți? C.C.: Multe din propozițiile aprigului cugetător Cioran m-au animat și pe mine, ca și pe nu puțini alții! Personal am scris și încă mai scriu pentru că trăiesc, pentru ca să trăiesc, iar nu de teamă ca să nu mă sinucid!... Cioran a avut și un anume simț al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
profesorul Ion Popovici, Mihail Sadoveanu, dar și Ioan Lucrețiu Patrașcanu, profesorii Mihai Ralea și Constantin Fedeleș, ultimii trei socotiți tot ieșeni deși nu erau de acolo. „Rugul Aprins”, spune Florentin Popescu în cartea citată, nu a însemnat decât interpretarea de către cugetători a unor versete biblice referitoare la Ieșirea, a doua carte a lui Moise, către „Rugul Aprins”, văzut ca o poartă către veșnicie...(p. 263). În știință, paleobotanica biblică, aflu din ceea ce se spune într-o carte - Daniel Stein, traducător, autor
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
că în junețe a fost pătimaș de stânga, nu altminteri decât pătimaș de dreapta la maturitate și bălmăjit reacționar la bătrânețe, l-a influențat profund în prima sa fază pe colegul său de facultate, care, după despărțirea lor, prin mutarea cugetătorului zbanghiu la București, a revenit la „normal“. Și este probabil ca Petre Țuțea, când a sărit din extrema stângă în cea dreaptă, să nu-și mai fi amintit cu plăcere de episodul clujean și de „complicele“ său de altădată. Așa
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Păucescu și Vălenii de Munte, la editura Minerva din capitală. După ce în 1905 I. Scurtu atrage atenția asupra vocației poetului pentru publicistica politică, A.C. Cuza își propune editarea unui volum de Opere complete, care să pună în lumină genialitatea de "cugetător, în atâtea domenii" a lui Eminescu. Apărută la Institutul de arte grafice din Iași, în 1914, ediția este însoțită de o prefață succintă, consemnând câteva dintre trăsăturile publicisticii eminesciene. Față de volumele anterioare, ediția A.C. Cuza mai include șase articole de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
creștine a lui Nichifor Crainic stă Iisus Hristos. Creștinismul însuși, nefiind un sistem de filosofie, „este înainte de toate persoana istorică a Mântuitorului”. Acest lucru îl accentuează Nichifor Crainic în diferite rânduri (Ortodoxie, Modul teandric). „Sensul vieții pe care îl caută cugetătorul, se descopere în Iisus Hristos”, „Mântuitorul e Alfa și Omega tuturor lucrurilor create”. (Modul teandric). Prin el s-au creat toate, în El se mențin, prin El se mântuiesc. În El e lumina și viața noastră, „El e modelul universal
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adică o schimbare de gând, o imperfecțiune, lucru de neconceput în cugetarea eternă a lui Dumnezeu! Creștinismul creează lumea din nou asociind pe om la lucrarea divină. Principiul acesta apare în întruparea Fiului lui Dumnezeu. Iisus Hristos, zice un mare cugetător creștin, Dionisie Areopagitul, a adus în lumea devastată de păcat un mod nou de lucrare: modul teandric, adică modul divinomenesc. Prin întrupare, Dumnezeu se face și creatură pentru a ridica pe om și odată cu el cosmosul la destinația divină din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăiește prin el; iar lumea prin Iisus Hristos se recunoaște făptură a lui Dumnezeu. Numele lui e înscris în cosmos de la începutul până la sfârșitul veacului, iar destinul lumii e înconjurat de aureola slavei lui. Sensul vieții, pe care îl caută cugetătorul, se descoperă în Iisus Hristos. El este, cum zice Pavel, același ieri și azi și în veșnicie, prezență reală, rațiune a tuturor lucrurilor și mod de a lucra pentru ca lumea să-și poată împlini destinul fericit, ce i-a fost
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
e sarcina providențială a geniilor și a talentelor. Nu e poesie fără poeți, nici muzică fără compozitori, nu e pictură fără pictori, nici sculptură fără sculptori sau arhitectură fără arhitecți, precum nu e știință fără savanți și nici filosofie fără cugetători. Creația există mai întâi în acestă elită spirituală a fiecărui neam, ochii de foc prin care sufletul colectiv privește veșnicia în față și brațele cu care vrea s-o cucerească. Munții au piscuri către cer, mările aburi, neamurile au sfinții
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
al libertății haotizate de păcat. Printr-un consens tacit al înțelegerii teologice, ea face o riguroasă selecție în aceste producții, alegând numai ceea ce e în concordanță cu dogmele ei. Asimilările prin selecție critică, vigilentă. iată regula practicată de toți marii cugetători ai Răsăritului, care s-au preocupat de această problemă. Ea a fost formulată în chip magistral de Sfântul Vasile cel Mare, în celebrul discurs despre educația intelectuală a tinerilor. Și regula sa a căpătat o valabilitate ecumenică și e urmată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dominată de individualism. În ea putem descoperi cel mult un stil personal, ca expresie a personalității creatoare. în această privință, filosofia ne servește exemplul cel mai izbitor. Așezată pe baze autonome, o filosofie nu există, ci atâtea sisteme contradictorii câți cugetători le alcătuiesc. Există o tragedie în istoria filosofici și ea ne apare din sforțările individuale, ce se anulează unele pe altele, de a explica esența vieții sau unitatea existenței. Pornind de la acest nobil gând, fiecare filosof ajunge la o concluzie
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adevăr ideea sofianică e legată de anume subtilități teologice, care au fost de natură să-l inducă în eroare pe un metafizician de mare înălțime ca Pavel Florenski și erau gata să-l prăbușească în erezie pe cel mai adânc cugetător al teologiei ortodoxe actuale, care este părintele Sergiu Bulgakov. Discuția acestei foarte însemnate probleme ar necesita însă un studiu de largi proporții, care iese din economia și din preocupările cărții noastre. Aici ne vom mărgini, deci, să lămurim sensul sofianic
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
femeia declasată „a tuturor și-a nimănui”, obiect al voluptății animalice. Din aceste două exemple, înțelegem mai limpede decât din contradictoriile și confuzele discuții filosofice că amorul se poate apoteoza în două moduri principale: ca virtute naturală și ca păcat. Cugetătorul de geniu, care a fost doctorul Nicolae Păulescu, a făcut ca nimeni altul distincția dintre amorul instinct al vieții și amorulpatimă pustiitoare. Instinctul sexual în funcția lui normală e legat de o anumită voluptate pusă de Dumnezeu ca mijloc prin
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de import, de tradiția noastră cultural ortodoxă, dar alta e nefamiliarizarea teologilor cu sfintele comori ale splendorilor biblice, pe care să le poată comunica mai departe. De la Eliade Rădulescu încoace, sunt cazuri excepțional de rare ca un artist sau un cugetător român să între în contact cu Scriptura și să se lase înrâurit de ea. Cultura noastră modernă e o cultură fără Biblie, fără cartea fundamentală a omenirii. Unii vorbesc totuși de prezumțioasa noastră intrare în universalitate. Dar nu există nici un
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de Regnier, Jean Moreas, Contesa de Noailles, Jean Bertheroy, Marcelle Tinayre, Edouard Schure, Maurice Magre, Henri de Montherlant, Maurice Genevoix, Louis Bouilhet, Elemir Bourges, Sully Prudhomme, Paul Verlaine, Jules Laforgue, Paul Valery, Jean Richepin, Huysmans, Suares, etc. Sunt poeți, romancieri, cugetători, teosofi, ocultiști, care își fac din Elada patria imaginară a pasiunilor lor. Elada nici unuia nu seamănă cu a celorlalți. Elada lui Maurras e înțelepciunea, a lui Leconte de Lisle e marmura, a Contesei de Noailles e halucinația perversă, a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
supranaturalizează și se îndumnezeiește cu adevărat. Și totuși această lărgire interioară, această dilatare imensă a bucuriei estetice în perspectiva universală e vecină cu supranaturalizarea religioasă. Arta nu e religie, dar pregătește sufletul pentru religie. De aceea, nu fără dreptate, sunt cugetători care o numesc prereligie, înaintemergătoare a religiei. Unul dintre oamenii cei mai preocupați astăzi să găsească o soluție pe deplin satifăcătoare acestor probleme subtile e criticul francez Charles Du Bos. După el, ar exista în artă un spiritual analog cu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește magnific în cerul filosofici, în lumea imaterială și veșnică a ideilor platonice, care vor exercita o atracție nesleită asupra cugetătorilor și artiștilor tuturor veacurilor ulterioare. E oare nevoie să adăugăm că ideea paradisului în accepțiunea ei îndoită face parte integrantă din doctrina creștină și închide, ca o paranteză de aur, începutul și sfârșitul dramaticei noastre vieți din vremelnicia pământească? Nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și rostul de a crea o nouă armătură, vie și, în cel mai bun înțeles, modernă Bisericii noastre ceva mai suferinde: armătura filosofică. Nu este oare o ironie că Biserica Răsăriteană, care a dat cel mai mare și mai strălucit cugetător de esență și origine religioasă, pe Origen, stă astăzi văduvită de gânditori și oarecum în marginile filosofiei? Și este asta din vina doctrinei ei, care nu ar fi propice unei speculații în ordinea rațională, sau numai datorită sălbăticirii noastre și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
unele titluri ale lucrărilor semnate de ei. 11 Să se vadă, de pildă, cele scrise de Hașdeu pe prima pagină a celui de-al doilea volum din Istoria critică a românilor: "Lui Herbert Spencer, creatorul "Primelor principii", celui mai adânc cugetător al secolului XIX, dedică acest al doilea volum autorul". Undeva, într-o notă de subsol, G. Ivănescu precizează: "Preferință unor lingviști din a doua jumătate a secolului trecut pentru cuvântul Principii când este vorba de a denumi partea generală a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
limbii moldovenești atunci când vorbește de pângărirea valorilor naționale moldovenești, a limbii, a credinței ortodoxe strămoșești, de către „latinime”. Și, evident, trebuie să înfăptuiască un fals grav, și o profanare a memoriei lui Alexei Mateevici, cânt afirmă: „Alipirea Basarabiei la Rusia, menționa cugetătorul moldovan de la începutul secolului XX, Alexei Mateevici, s-a dovedit a fi un act salvator atât pentru limba moldovenească, cât și pentru slujba religioasă moldovenească”. Care era părerea poetului citat despre rolul civilizator al Rusiei în Basarabia și despre însăși
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
din apropierea noastră, de cei cu care, În Împrejurări diferite, a luptat cot la cot, și-au zâmbit În speranța, dar i-au Întors spatele. Ori s-au făcut că nu-l Înțeleg. Cine se mai ocupă astăzi să descifreze gândul cugetătorilor, al poeților? Câți demnitari, ridicați pe ruinele luptei din tinerețe până la bătrânețe a lui Tăcu n-au intrat În salita cu șase mese și optsprezece scaune, În bar „La matale”, barul intelectualilor Iașilor, să servească o bere, În tovărășia lui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
franțuzitul M. Korne, închisul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul și recele Buicliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vârgolici cu obscurul german Bodnărescu, horațianul Olănescu-Ascanio cu liricul ofițer Șerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbărețul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopol, exactul Melic cu <<volintirul>> Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Caraiani cu teoreticul Missir, bunul <<papa>> Culianu cu epigramaticul Cuza, izbucnitorul Philippide <<Hurul>> cu blajinul Miron Pompilie, supergingașul Volenti cu filologul Burlă, popularul Slavici
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]