2,852 matches
-
piscurile unor munți foarte înalți. Acest ținut are cam 15 sate, toate cu obiceiurile și judecățile lor deosebite. Uneori primesc și doi vornici trimiși de la domnie; însă de multe ori îi gonesc afară din ținut, la câmpie, când aceștia întărâtă cugetele locuitorilor și se bizuie pe întăriturile ce le-a dat lor firea. Nu se pricep la meșteșugul lucrării pământului cu sapa, fiindcă în munții lor nu au defel țarini; toată munca lor este păstoritul oilor. Plătesc o dajdie în fiecare
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
cauză, Italia și provinciile apropiate Romei sunt devastate. Othon, la fel de destrăbălat ca și Vitellius, ia totuși hotărârea absurdă de a-i ierta pe toți, după cum afirmă Tacit în Istorii, și de a-și curma zilele. Depresia alcoolică pusese stăpânire pe cugetul lui. După o noapte de somn adânc, își înfige un stilet în piept. E plâns ca un martir, „lângă catafalcul lui unii soldați se sinucideau. În mai multe tabere militare gestul acesta era repetat“, consemnează Tacit îngrozit. „Numai un om
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de vis, coborâtă pe pământ, tu mi-ai îndulcit copilăria de orfan sensibil și oropsit, tu mi-ai păstrat voioșia înnăscută, tu m-ai învățat să fac, să visez, să sper, tu mi-ai alinat lacrimile și mi-ai întărit cugetul, pavilionul tău mi-a adăpostit primele lecturi libere, mi-a deschis zările îndepărtatului western, cu poveștile lui Karl May, cu epopeea Nibelungilor, cu miturile Helladei și ale miezenopții neguroase..." începând de aici, amintirile se înlănțuie și se întrețes într-un
Amintirile lui Șerban Cioculescu by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9547_a_10872]
-
Teodor Vârgolici Cei pe care destinul i-a hărăzit să se nască sau să-și petreacă o bună parte a copilăriei și adolescenței lor în peisajul mirific al Brăilei, i-au purtat în cuget și simțire o intensă amintire, o nostalgie a trăirilor de odinioară în ambianța insolită a portului dunărean, în încântătoarele alei din Grădina Mare și Parcul Monument, a promenadei pe sub salcâmii de pe strada Regală. Mulți prestigioși scriitori, oameni de cultură și
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
de pretutindeni și de a schimba, prin acest suflet, chiar formele de stat în care trăia poporul nostru. N. Iorga deea de a lua ființă o instituție culturală care prin programul ei să-i unească pe toți românii într-un cuget și simțiri a fost mai veche și vehiculată cu ocazia comemorării de la Putna, în 1904, a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. La 11 iunie 1908, în paginile ziarului "Neamul românesc" se anunța că mai mulți profesori
"Lumina de la Vălenii de Munte" by Ion Ivănescu () [Corola-journal/Journalistic/8177_a_9502]
-
discret al tuturor mostrelor semnificative, ordinea internă pe care acestea o dezvoltă oarecum automat, fără sprijinul unui mecanism de argmentare evident nu se pot - din nefericire - reproduce într-un articol. Coerența teoretică a discursului critic e dată, fără mustrări de cuget, pe o diversitate indusă de asaltul citatelor. Așa încât, în loc să-l parcurgem pe autorul studiului despre Cioran, îl recitim, în definitiv, pe Cioran însuși. Izolarea fragmentului e singura formă de investiție pe care Mircea A. Diaconu și-o asumă integral în
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
lume sunt rușii, turtiți sub teascul stalinist, ei peste tot văd, vedeau, numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că mi-l pusese în față pe însuși Comandorul de piatră, ficțiunea care bântuie cugetele păcătoșilor. Dar nu, era un simplu căpitan de vas. Un șef ursuz, iubind și el singurătatea; și care, văzând pasagerul treaz, solitar, se înviorase oarecum, cuprins de un soi de simpatie morocănoasă: "Poiet?... Pușkin?"..., întrebă el în glumă, cu o
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
răspântii mute, umbre solitare și necunoscute; treci, ducând o parte din tristețea lor un suspin, o rugă, un zadarnic dor... F1: Iar târziu, când taina dimprejur te cheamă și-ți strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
agronomul. Au golit paharele și au întrebat de sănătate pastrama... Atmosfera se încălzise de-a binelea... Chiar și chipul lui Costăchel purta acum o lumină limpede... Dragii mei, nu vreau să vă plictisesc... Povestea voastră e ca o carte și cugetul meu nu mă va ierta dacă n-o voi citi din scoarță-n scoarță - a filozofat inginerul Cicoare. Și unde propuneți să o răsfoim, domnule inginer? - a întrebat Petrache. Locul cel mai potrivit ar fi aici, la mine. Ce spuneți
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea să se apropie, cu niciun chip, de culcușul său. „Ah, sunt mai atins de boală decât credeam eu...”, comentă nemulțumit în sinea lui, plin
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fiindcă, în mijlocul acelei odăii, stătea un bărbat care, deși părea deja trecut de vârsta a doua la prima vedere, aveam a trage concluzia mai târziu că îmbătrânirea-i înainte de vreme o căpătase de la nenumăratele poveri sufletești, poveri ce-i chinuiau cugetul tot timpul și i-l frământau, neînduplecându-se a-i da pace defel. Observându-l atent din semiprofil, acesta avea acea privire pierdută n zare, care, deși se slujește de ochii deschiși ai celui în cauză, nu sesizează niciodată altceva
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prin sufletul cuiva, cu atât mai mult când este într-atât de împovărat, sensibilizează întotdeauna pe om și îl pune adânc pe gânduri... noiembrie, 2012 Voință împlinită oarte de curând, o întâmplare din cale-afară de neobișnuită a reușit să zguduie cugetul și bunul mers al treburilor populației din micul oraș, din care eu stau și notez pe foi răzlețe de maculatură aceste rânduri, ce, la finele lor, poate chiar vor cutremura pe unii. Se știe că lucrurile sunt meticulos aduse în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din păcate, acestea erau numai stări de moment, căci el făcea parte din acea mare categorie de oameni, care, mai cu seamă, preferă să învețe din cărți despre Domnul Dumnezeul său, decât să-L trăiască viu în suflet și în cuget zi de zi, toată viața. Cu alte cuvinte, gândea bine, dar trăia prost. Cititorul, cu siguranță, ar vrea a i se dezvălui și mai multe lucruri despre „domnul doctor”, așa cum i se spunea unanim în spitalul său, însă recunosc cinstit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
astfel, el continuă să meargă mai departe. Drumul ce lega locuința sa de cârciuma la care trebuia s-ajungă nu era prea lung, însă este cu adevărat de mirare cum mii de gânduri îi străbătură tânărului, pe tot parcursul lui, cugetul, iar asta într-un timp atât de scurt! Dintr odată, îi venise și acest teribil gând: „Poate, dacă aș face-o, aș ajunge prea departe...”, ceea ce-l determină să se oprească direct în mijlocul trotuarului, derutat. „Ah, nicidecum, prostii!, exclamă el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
la un lucru adevărat și demn de închinare? Fleacuri! Tu, însă, poți să faci ce vrei și cum vrei, poți să crezi în cine vrei, căci doar nu mi-am pus cumva în gând să doresc a-ți controla ție cugetul. Nici nu doresc asta, și mi-ar fi și cu neputință s-o fac, oricum! Tot ceea ce cred, și voi crede eu mereu, despre atitudinea ta generală față de „cele sfinte” este că exagerezi la modul fanatic, asta nefiind nicidecum prima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pentru asta, sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe cu totul cugetul și evlavia? Tu Îl mai ai pe Dumnezeu în tine, măcar cât de puțin, și mai crezi în El cu inima deschisă și supusă? Ar trebui, căci omul, prin firea lui înnăscută, este făcut ca să creadă în cineva, sau în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
o “mică familie” care-și consumă existența, arzând la aceeași flacără a creației. Pentru a ajunge la creație e nevoie de ardere, sfâșiere interioară, de zbucium sufletesc. Doar astfel, adâncurile necunoscute vor fi puse În mișcare, vor fi luminate de cuget și lava cuvintelor se va revărsa pe țărmurile “poemelor nescrise”. Antologia a strâns laolaltă poeți de o mare diversitate de exprimare, o mare varietate de stiluri, de temperamente, elemente novatoare... creația lor - deosebit meșteșugită - variind de la clasic la modernism și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
poate sfârși mult prea devreme. Spun toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă...visul de a deveni scriitor. M-am născut Într-o localitate din zona Moldovei (H., jud. Iași), zonă de altfel atât de frumoasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină.”. Rugăciunea îi este ascultată, sfârșitul vine în pridvorul Sfintei Biserici, așa cum într-un fel intuise - „Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte.”. Nu va muri deloc singur, cum se temea, dimpotrivă, trece dincolo înconjurat fiind de un întreg sobor de credincioși, purtători ai luminii învierii
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
candelă și, văzând că ajunge până dimineață, m-am culcat. Noaptea, am auzit gălăgie prin ogradă și câinii lătrând. Imaginează-ți că intră cineva în casă. Eu stăteam nemișcată în pat, de frică nu puteam să zic nimic. Simțeam un cuget de a spune rugăciune, dar nu puteam. Erau mulți și toți bărbați. Îmbrăcați frumos, în costume și cămăși albe, cu cravate la gât. S-au oprit la ușă și au început să vorbească între ei: - Ea este, ea e vinovată
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și ea! De ce a râs și ne-a bârfit? Ce stăm acum, că n-am venit doar să ne uităm la ea? Doi dintre ei au făcut un pas spre mine și, în acel moment, parcă mi s-a dezlegat cugetul și am început a zice: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu miluiește-mă!” Cel mai important dintre ei i-a oprit cu un gest și le-a zis: „Nu putem să-i facem nimic, nu vedeți că arde candela? Nu ne putem
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moarte. Sunt singur și, câteodată, mă ia frica să nu mor fără lumină. Îl rog pe Dumnezeu să se milostivească de mine păcătosul și să nu mă lase, ci să mă ajute să mor cu lumină. Îmi vine și așa cuget, că ce bine ar fi să mor în biserică, dar, nu sunt eu vrednic de așa moarte. Încercasem să-l încurajez să creadă că Domnul îi va purta de grijă, dar până atunci mai are de trăit că noi mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ea, dând tot ce ai mai bun și mai caritabil din tine. Nu sunt o fire morbidă, dar, atunci când moartea mi-a zâmbit iscoditoare și ispititoare, nu am putut decât să-i întorc zâmbetul cu multă nonșalanță. Fără mustrări de cuget, în fiecare noapte mă culc cu moartea în pat, căci viața fără a fi însoțită de moarte, ar fi destul de singuratică, cu toate că nimeni nu s-a născut să-i ducă dorul sau să-și pună ceasul după fusul ei orar
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În sclavul ei. O simt tractată de licoarea asta magică, ce-mi intră În viscere și, de acolo, se Împrăștie prin tot corpul, ajungând până În cele mai Înguste locuri, În cele mai fine rețele, până În vinișoare și În capilare... În cuget și simțire. Mai torn un pahar și sorb din nou. E o trăire adâncă, ce mă descompune ușor, bucățică cu bucățică, fir cu fir. Mă trimite departe, aiurea, dincolo de nori... ”e-o rază de iubire”, spune un cântec. E pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea tot timpul când nu era la serviciu și căuta să o distragă prin fel de fel de discuții laterale. Îi era milă de suferința dragii ei fiice, dar nu știa ce ar putea face să o ducă spre limpezirea cugetului, să o convingă că viața e plină de întâmplări neprevăzute și că ea nimerise într una din acestea. Olga se străduia din răsputeri să alunge departe de ea acea seară ce-i pârjolise întreaga ființă, dar nu putea cu nici un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]