1,813 matches
-
stat Ilie înainte să-i crească aripi. Semnele copilăriei amprentele lui Dumnezeu: fiecare atingere rană deschisă, fiecare mângâiere hartă. Poate durerea va trece hotarul și se va împrăștia printre rădăcini de brusture, prin burți sterpe de stele; poate se va cuibări în alte semne; poate nu va trece. În toate există un început și toate se sfârșesc în scutecele botezului: fântânii când îi vine sorocul se retrage în izvor și moare; muntelui când îi este de somn se desface nisip pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deopotrivă la capătul nelocuirii! Mama ei de prefăcută... Mă răscolește o stare de indigestie cumplită, de suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu. La dracu cu ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se umplu de bucurie. Știa ce avea de făcut. Se răsuci iute în jurul razei de lună și intră în casă. Trecu prin camera părinților, desenă cu lumină un fagure de miere, învioră florile de la ferestre, deretică prin camera copilului, se cuibări în pătuțul lui și, acoperindu-l cu aripile, intră în visul lui. Și se făcu dimineață. La masă, erau prea morocănoși ca să se mai uite unul la celălalt. Dar asta n-o să dureze o veșnicie își spuse îngerul. Lasă-lasă, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
stăpân își zise. Câinele rămăsese toată ziua la marginea stâncilor, acolo unde începea poteca spre mare... sau unde se sfârșea, pentru cei care urcau de pe mal... Urlase lung și sfâșietor de vreo două ori... Acum intrase în casă și se cuibărise lângă foc, scuturându-se din când în când, cu blana udă, mirosind a frig și ceață și alge ca orice câine care-și făcea veacul mai mult prin fiord decât pe lângă casă. Ea se așezase la fereastră, cu lumina stinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care încă se mai țineau una de alta, de ger. Odată cu primăvara, au venit și puhoaiele de pe munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
iubesc eu steaua aceea uită-te la ea cum strălucește alb-albastru-galben-roșiatic... Și cum mă uitam, așa, la ea, am simțit deodată că inima mea începe să bată altfel : așa cum știi, nepoate, bătaia inimii e viața, fiindcă e Timpul care se cuibărește în noi dar acum viața nu venea, cum știam, din pământ și nici din cerul de deasupra. Nu. Venea chiar de lângă mine, înfiorându-mă, așa cum face vântul călduț primăvara, când vin binecuvântate ploi... Dar era altfel... Era, așa, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
pe noi, copacii, i-a creat și pe oameni, un cuvânt pe care oamenii îl spun mereu, dar eu nu cred că-l și înțeleg. Și acum, uită-te la cerul plin de stele, gândește-te la Timpul care se cuibărește în inima ta, trage adânc aer în piept și spune cu mine : Te iubesc. Și dacă vezi crucea de lumină, să nu te sperii. E răspunsul Lui. E Iubirea. Și-i aici, pentru totdeauna." Secretul Frumuseții Frumos mai e fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
hai, scoală-te, scoală-te repede! N-auzi?! Haide-odată, când îți spun ! Văru-meu mai făcea așa, ca să stau și eu de rând la foc, să nu se stingă. Mă trezisem eu de când mă scuturase ușurel prima dată, dar m-am cuibărit mai bine și mi-am zis că el e mai mare și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe o parte aceea de lângă foc. Cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ce Soare caut, așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete înainte de a ajunge în Împărăția Lui Taică-su, înseamnă c-am nimerit bine drumul. Numai oleacă să dorm mi-am zis și m-am cuibărit într-o adâncitură, la umbră, dincolo de drum și sub copac. M-au trezit niște glasuri. Cât pe ce să sar în picioare! Noroc că n-am făcut-o: erau cei doi, unchi-mio și vecinu' Cleopa. Vecinu' spunea să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Întreabă-mă să te Întreb. Cine știe? Poate au nevoie pe front, că nu se apucă ei acum de construit cine știe ce palate... ― Dă, Doamne, să fie așa! - s-a rugat colegul meu, cu ochii spre cer. Noaptea aceea ne-am cuibărit cum am putut În cabina ceea de frânar. Țăcănitul monoton al roților ne-a adormit. Cât oi fi dormit nu știu, dar m-a trezit un zgomot de fierărie de parcă s-ar fi surpat cerul! Am privit afară. Bănuiala mea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
reverberațiilor date de razele de soare când sărută zăpada. Melodia se sfârșește într-un ropot scurt care pare a opri curgerea timpului. Dragoș închide deja capacul pianului. Mișcările lui sunt lente, duioase, de parcă ar dori să protejeze un ceva fragil, cuibărit în intimitatea instrumentului. Dora îl privește și este tulburată de paloarea chipului lui. Atât ? Doar atât ? Întrebările a trei spectatori curg, insistente, nemulțumite. Doar Dora tace. A înțeles că impromptu-ul a fost interpretat doar pentru ea, simbol al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ieșire. Totul era urât în jurul meu, ordinea lucrurilor se transformase în dezordine, omul devenise o vietate al cărui unic țel era o strachină de terci. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Până în noaptea aceea, spre primăvară. Dormeam cu Minodora cuibărită în brațele mele. Dormeam, dar de fapt eram în veșnică așteptare. Știam, presimțeam, că nu se poate ca el să nu revină. Un ciocănit ușor în geam m-a aruncat în picioare în mijlocul încăperii. Ca în transă am deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pietrele de moară. Am mai trecut prin grajd pentru obricul cailor, am slobozit câinele din lanț și am adus niște lemne ca să-ntreținem focu-n vatră, că-i un ger de crapă pietrele sub talpa casei, fără șagă. Și s-a cuibărit în cotruța lui de lângă horn, bucuros că a potrivit un răspuns acceptabil la întrebarea credincioasei sale neveste. Apăi abia a trecut Boboteaza și știi că de multe ori când popa stropea cu busuiocu', pe pământ ajungeau boabe de gheață... acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Obkomitet. Să ne mulțumim cu iubirea noastră din această noapte, că până mâine mai trebuie să treacă o întreagă veșnicie... Vezi... eu voi veni sub formă de control la pavilioane după ce adorm copiii... Harașo... Omelean... harașo!... Și i s-a cuibărit la piept cu toată căldura trupului ei de femeie frumoasă ce se știe râvnită, pe ultimele acorduri ale tangoului de rămas bun. A doua zi, Emilian Mihailovici a fost de negăsit în incinta taberei. A lipsit și de la manifestările cultural-artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fie și numai ca părtaș la vicleșugul străinului. Că străinul te bagă una-două și-n păcat, și-n temniță, și-n alte drăcovenii, dacă te lași ademenit de el!.. * * * În satele de pe valea Hatnuței, în numai doi-trei ani, s-a cuibărit tristețea și pustia. Priveliștea înfloritoare de altădată a fost înlocuită cu brutalitate de niște spații dezolante cu imagini de cimitire fără de sfârșit. Ici-colo, câte-un ciopor de oi, ce amintește de stânile de altădată, mai pigmentează pajiștile din preajma șoselei șerpuinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
putut face altfel și n-am făcut?”, erau întrebările ce-l încovoiau greu, clipă de clipă. 20 Rareș Tiron Și, de atunci, pe măsură ce timpul trecea - timp ce, pentru fiecare om în parte, are o altă iuțeală -, în sufletul tânărului se cuibărea tot mai dușmănos un sentiment de singurătate, ce lua proporții din ce în ce mai mari, pe măsură ce amintirea sinistrei nopți îi rămânea tot mai mult în urmă. Se simțea din cale afară de deznădăjduit, de părăsit și de trist, și fix el însuși era unicul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sunt cu totul firești și comune, spre bătrânețe, acestea apar ca un miracol... În sfârșit, este de prisos a mai descrie ce impresie profundă și neobișnuită făcu femeia lui Victor, în inima căruia începu, chiar din acele clipe, să se cuibărească adânc un amestec închegat de simțăminte, ce, mai târziu, avea să le numească el singur de dragoste... Victor încă avea acea față crispată și fără reacție, specifică tuturor celor a căror uimire depășește cu mult puterea lor de înțelegere și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Adriana pe dinăuntru, făcând-o să se frământe puternic și nereținut. Ar fi vrut să nu-și dorească asta, nu era aceasta firea Luizei, nu prea era ea curioasă din fire și nu iscodea, dar demonul aprig, care parcă se cuibărise în dânsa atunci, nu-i dădea pace defel și n-o lăsa să renunțe și să uite. Între timp, Adriana intrase în casă. Apropiindu-se de ușa acesteia, Luiza constată întrucâtva uimită că ea nu era închisă cum trebuie, ci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
colective. Apendice: Peisaj cu Buddha și câini Închipuiți-vă un oraș românesc. Pentru aceasta, va trebui să lăsați deoparte orice reverii urbane v-au învăluit, cu austeritate și candoare, spațiul din preajma inimii în care, de la brahmani, știm că s-ar cuibări sufletul. Va fi necesar, prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uitat bine la ea și, ca să mă conving că nu minte am continuat cu încercările: -Până aici am înțeles. Trebuie să mă mai gândesc dacă să te cred sau nu. -Cum adică? mi-a replicat Toxina, adică eu m-am cuibărit aiurea-n ficatul omului și o fac pe nebuna, așa crezi tu despre mine acuma? -Stai, stai, nu te supăra, i-am zis eu, când am văzut că Toxina s-a umflat, spui una și eu să cred două? Dacă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de personalitatea criticului, reacțiile sale trebuind să fie, însă, unele "justificate", cu alte cuvinte valide. Tânărul critic crede într-o literatură în care să se simtă vibrația de adâncime a vieții, în care realitatea și tempoul vieții interioare să se cuibărească în pliurile limbajului și în care existența să fie sublimată în semnificație. Această concepție asupra autenticității respiră aerul specific mentalității "trăiriste" a generației, vădind însă o moderație înțeleaptă, ce o desparte de atitudinile radicale, precum cea afișată ostentativ de Eugen
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
sudori, soartă de la un măr, // unul, din atîtea mere ..." (ibidem). Sau cu o accentuată notă a rezervei de sine, cu o umilitate grotescă: "soartă în soartă, uimire am fost / și-aș fir-aș umil pe-un tril de copil, / substantiv cuibărit în pod ruginit, // huhurezul abscons, anahoreic, anost ..." (Soartă în soartă). Preeminența conștiinței cuvîntului acordă acestei producții caracteristici în consecință. Poezia se structurează pe factori ce țin de un "comentariu" explicit sau implicit, aproape totdeauna relativizant, sceptic. Cuvîntul e reliefat ca
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
care vine vorba de politică, morală și zădărnicia universului în care trăim. Cred că după ce va epuiza câteva etape în zona publicisticii, va deveni o "mărturisitoare" detașat-febrilă asupra lumii noastre - în stilul lui Edmonde Charles-Roux. Demonul literaturii e prea puternic cuibărit în ea pentru a nu ieși, mai devreme sau mai târziu, la suprafață. Dacă ar fi să-mi găsesc o calitate, ei bine, cred că pot să mă laud că am pierdut foarte puțini prieteni. Mi se reproșează adeseori că
Vă împrieteniți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7840_a_9165]
-
doar în spectacol". 20 a. și cea mai mare derută desprinsă de aici a fost aceea că trebuia să te îndoiești de amîndouă - și de ură și de spectacol (oare de ce vor fi fugit țiganii din vestul blond să se cuibărească în România, Serbia și Ungaria? n.t.). Nu am de gînd să comentez pe larg aceste însemnări ironice, subtile, observații ale unui scriitor străin care-și exprimă, în felul lui, atașamentul pentru România. Citiți-le și veți înțelege titlul meu
Peter K. Wehrli - Deruta by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/7694_a_9019]
-
mari, dar iminente ale omenirii. Pe umerii lui plasmatici, de Atlas virtual, atârnă întreaga greutate a unui univers gata de implozie. Ei, dacă n-ar fi el, de câte ori n-ar fi sucombat umanitatea sub asediul nebănuitelor și primejdioaselor forțe distructive cuibărite în cele mai stranii locuri: în elita intelectuală și printre naivii care se încăpățânează să creadă că viața e altceva decât un lung șir de cinice atacuri la adresa bunului simț, decenței și onoarei. Adevărul e că nu-l merităm: la
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]