3,235 matches
-
metri. Când m-am uitat În jos, abia o mai distingeam; dacă n-aș fi știut cum arăta mama mea, aș fi putut s-o confund cu o străină. În loc să zâmbească și să-mi spună că pot să merg la culcare, Își scoase ochelarii minusculi și Îi așeză lângă o foarfecă la fel de minusculă, aflată masa minusculă. — Care-i problema? strigă, cu mâinile făcute pâlnie. Pe un deget Îi lucea un degetar. — Piper boabe, i-am strigat drept răspuns, sau măr, croitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
băieții găsesc de fiecare dată modalități de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le atrag atenția, cu degetul arătător bătând peste Încheietură, că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de a face aluzie la exponatele din Muzeul de Anatomie, În timp ce femeile, afișând zâmbetul indulgent al celor care au auzit toate grozăviile, le atrag atenția, cu degetul arătător bătând peste Încheietură, că ora de culcare a trecut demult de ora culcării. La care băieții răspund, fluturându-și genele: „Ați vrea voi!“, Încercând să capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
s-ajung cât de curând un cadavru, o luam de la început și-i dădeam la cap într-o șosetă. Îmi făcusem un obicei din a-mi lua șosetele murdare noaptea-n pat, să le pot folosi drept recipient, una la culcare și una la trezire. Ce n-aș fi dat să mă pot mulțumi cu o labă pe zi sau să mă limitez la două sau, treacă de la mine, trei! Având, însă, dinaintea mea perspectiva morții iminente, am început, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
el de la birou sau să fi mâncat eu șarlota de ciocolată a soră-mii? Știi, ea n-a vrut s-o mănânce la cină, dar se pare c-a vrut s-o păstreze pentru mai târziu, s-o mănânce înainte de culcare. Of, Doamne, de unde era să știu ce-i în capul tău, Hannah? Cine-și mai bate capul cu asemenea subtilități când îi e foame? Am opt ani și, întâmplător, șarlota de ciocolată mă bagă-n boale. E de-ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bună cu frățiorul ei cel drag și nici măcar o singură dată nu mă lovește și nu-mi vorbește urât. Eu îi iau șarlota de ciocolată, iar ea îmi ia olița cu căcat fără să crâcnească vreodată. Mă sărută seara înainte de culcare și mă trece drumul cu grijă, când merg la școală, iar apoi se retrage în umbră, se lasă înghițită de perete (îmi închipui că intră-n el) atunci când dau recital în fața părinților mei radioși, imitând toate vocile din emisiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ca acum să nu fi auzit o vorbă din tot ce-a zis ea. Monologul maică-mii se deapănă, însă, nestânjenit. Tot așa cum altor copii le e dat să audă în fiecare an povestea lui Scrooge sau să asculte, înainte de culcare, un basm din cartea lor preferată, eu sunt ștupuit 3 până-n gât cu capitolele pline de suspans ale vieții ei primejdioase. De fapt, asta a și fost literatura copilăriei mele, aceste istorioare ale maică-mii - în afară de manualele școlare, singurele cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
De fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat să șofeze pe când era însărcinată cu soră-mea și cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
toate țelurile mele morale, valoroase? Cămin? N-am. Familie? Ioc! Lucruri pe care le puteam obține doar pocnind din degete... și-atunci, de ce să nu pocnesc, și să-mi văd de viața mea? Nu, în loc să-mi învelesc copiii seara, la culcare, și să mă culc lângă o soție fidelă (căreia și eu îi sunt fidel), în două seri diferite m-am vârât în pat - coinstantaneu, cum se zice prin bordeluri - cu o curvă italiancă bondoacă și plinuță și cu un fotomodel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
prin gravitatea ei: Va mai fi o dată viitoare? Am trecut examenul? — Vrei s-o mai facem? — Da, spuse ea, dar nu se gândea la Îmbrățișarea lui, ci la apartamentul de la Constantinopol și la propriul ei dormitor și la mersul la culcare la ora zece. Câtă vreme o să rămâi acolo? Probabil o lună. Poate că mai mult. Ea șopti „Așa de puțin!“ cu atâta regret, Încât el Începu să promită lucruri despre care știa foarte bine că le va regreta la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de un magazin numit Sabbia Rosa, urmează-ți instinctul și intră acolo, căci soției tale Îi plac la nebunie surprizele de genul Sabbia Rosa. Sună-mă, iubitule! Xxxx S Descărcându-mi sufletul În legătură cu petrecerea de divorț, m-am dus la culcare visând la satin de la Sabbia Rosa. Duminică dimineață, Hunter tot nu mă sunase Încă, așa că am telefonat din nou la hotel. Centralistei i-a luat ceva vreme să Încerce să identifice camera lui Hunter și apoi m-a informat: — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
De ce s-a gândit brusc că eram Îngrijorată? Asta Însemna oare că exista cu adevărat ceva În legătură cu care să fiu Îngrijorată? —Nu Îmi fac griji, l-am mințit eu. —Bine. Deci nu-ți mai face griji și du-te la culcare. Las-o pe Phoebe. E și ea doar o gravidă neserioasă. Te-ar deranja să ieșim În oraș la cină cu ea și cu soțul ei când mă Întorc? „Este posibil“, mă gândeam stând În pat În noaptea aia, „ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lui Thack, am spus. — Hai să vedem mai Întâi dacă apare mâine. —Ești atât de cinic... —Sunt doar realist, spuse Hunter ridicându-se și luându-mă de mână. Și acum, ce-ar fi să prindem nițel din Paris Première Înainte de culcare? În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îl interogasem cu atâta mânie despre el - Își proteja foarte romanticul său proiect pornit din dragoste. Hunter nu avea decât să meargă la astfel de Întâlniri inopinate de afaceri la S.J. Phillips oricând voia. În timp ce mă duceam din nou la culcare, dintr-o dată somnoroasă și relaxată, m-am gândit plină de speranță că poate Hunter lua bijuteria acum, că era În Europa. De-abia așteptam să-l văd. (Și nu doar bijuteria era cauza, pe cuvânt). Phoebe are mai mulți prieteni-bară-parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fată cu părul roșcat din rândul din fața noastră se Întoarse și zise, ca fapt divers: — Dacă nu dormi bine, nu lua Ambien. Este ca un ceas cu alarmă. Te trezește după patru ore. Eu sug o pastilă de Remeron Înainte de culcare. Este cel mai puternic antidepresiv de pe piață. O pastilă te adoarme buștean pentru douăsprezece ore. —Atavan te face să te simți ca și cum ai fi Învelită bine cu o pătură de iubire, declară Marci, râzând copios după ce a spus aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
eu nu spun nimic, cât va mai dura până când Versuri și poezii din lumea-ntreagă o să ajungă într-o sală de clasă? Cât va mai dura până când descântecul de la pagina 27 va fi citit în fața a cincizeci de copii înainte de culcare? Cât va mai dura până când va fi citit la radio pentru mii de oameni? Până când va fi pus pe muzică? Tradus în alte limbi? Fir-ar să fie, nu e nevoie să fie tradus ca să-și facă efectul! Copiii mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
apoi caietul și ia jumătatea de pachet oferită de Lazăr să poată pune fruntea pe ea. Letiția a spălat farfuria și a pus-o pe colțul barului, continuînd să șteargă paharele. A ta și-a mea s-au dus la culcare că-s frînte spune Pavel, venind dinspre bucătărie, transpirat tot, cu mînecile puloverului vărgat trase spre coate, ștergîndu-se cu un prosop murdar. Nu credeam c-o să facem așa vînzare... Dă-mi un pahar. Ovidiu ia o sticlă și-i toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dincolo de care, în întunericul lăsat, se aude vîntul învăluind zăpada. Țăranul mai aduce de afară un braț de lemne, din stejarul tăiat, așezîndu-1 peste celelalte, la gura sobei. În bucătărie, femeile au terminat de curățat farfuriile și se pregătesc de culcare. Ovidiu și Pavel umblă de ici-colo, așteptînd să li se spună ce mai au de făcut. Cînd cele două pasagere care au ajutat la curățenie s-au retras, Andrei umple o cană de tablă, de vreo cinci litri, cu vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în bucătărie. Mă duceam și eu, neliniștită, să aflu ce s-a întîmplat. Îl găseam la masă, cu capul în mîini, ori lîngă fereastră, privind aiurea. Îmi făcea o limonadă, mi-o dădea s-o beau și mă trimitea la culcare, apoi venea și el. Numai o dată, cînd am deschis ușa, l-am văzut că bea din sticla cu rom pentru ceai și am fugit înapoi, în pat. A doua zi, cînd mama a venit de la spital, am observat că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gîndește Mihai urcînd încet treptele. Ajuns în garsonieră, se oprește la ușă, rezemat cu spatele de ea și se întreabă dacă toată zbaterea lui premiant în școală, bun în facultate, suportînd cu stoicism ("dar ce bine eram răsplătit seara, la culcare!") instrucția pe care i-a făcut-o Doamna Ana..., licență luată cu 10, corect la serviciu are vreun haz, că pînă la urmă ajunge la cheremul unora ce-l vînează să-l dea afară la prima restructurare. "Nu le place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Și stai mult? întrebă Naomi. Alan se uită la ceas, era șase și jumătate. Dacă mă grăbesc, ajung înapoi la opt. S-ar putea să fie nevoie să drenez un chist. — Alan, știi bine că nu ai dus-o la culcare pe Cecile de vreo săptămână... — Știu, dragă, știu. Și îmi pare rău. O să mă revanșez față de amândouă în weekend. Și plecase. Ieșise înainte ca Naomi să aibă timp să mai zică ceva - Naomi, soția lui legitimă, care ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
au loc pregătiri pentru prezentarea de programe cultural-artistice bogate și variate, în parcuri se organizează târguri, iar magazinele își fac stocuri de produse pentru a face față cererii uriașe din această perioadă. În ultima seară a anului, oamenii merg la culcare târziu după miezul nopții, pentru că stau împreună cu cei dragi în jurul mesei îmbelșugate, așteptând cu toții să-și ia rămas bun de la anul care trece și să-l întâmpine pe cel nou. Alungarea vechiului și mai ales a răului se face și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
verde, iar toamna și iarna este de preferat cel roșu sau ceaiul de iasomie. Nu este indicat să fie băut pe stomacul gol, ci servit după sau între mese. Cei care suferă de insomnie, nu trebuie să bea ceai înainte de culcare. China este patria ceaiului, având o istorie de 4-5 mii de ani de cultivare a acestuia, iar în prezent este cel mai mare producător și exportator de ceai. În 2012, producția de ceai a Chinei a fost de aproximativ 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
poezia, că tot nu mai avea ce-i face. Stănescu a vrut un loc în raftul întâi al literaturii române. Și-a construit cu răbdare o imagine de poet boem, bețiv fluturatic, desprins de cele lumești, bântuit de poezie din culcare în sculare. Grandilocvența jenantă cu care își recita producțiile în fața camerei de luat vederi, cabotinismul gravității și esențelor cu care debita banalități și stupizenii, puzderia de oh!-uri și ah!-uri, aerul de „lunatic”, de „înger” obez, toate acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bacili și streptococi gheboși, toți roș-albaștri. Adevărul gol-goluț e următorul: mi-am pus plonjoanele, reflexele, degajările, plasamentul, detenta, genunchii juliți și coatele vinete în slujba dușmanului. A fost groaznic. Sufletul meu se perpelea ca pe jar și, vă jur, la culcare parcă mirosea în cameră a inimă de câine roșu arsă. Mă apăsa ceva pe piept, nu era pătura, nu era nici Fifi, pisica, dar atârna greu, cam oprea respirația, trebuie să fi fost privirile mustrătoare ale băieților ațintite asupra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]