285 matches
-
orașelor lor asediate; pe zidurile din Beneventum apare Fecioara (Cancik, 1986; Koch, 1917). Din imagini vorbesc demonii. Multe legende despre statui de marmură, magice și miraculoase, trădează pe plan narativ fascinația ce continuă să izvorască din vechile imagini artistice și cultuale (Dergens, 1949). 4. Sacrificiultc "4. Sacrificiul" a) Ritualul lui Cato Înaintea culesului recoltei (De agri cultura, 134) 1. Sacrificiul animalelor, un act esențial al religiei romane, poate fi descris, analizat și interpretat după exemplul unui ritual concret. Ritualul pentru păstrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioadă, În misteriile lui Mitraxe "Mitra" sângele capătă o semnificație soteriologică. O inscripție din mitroeumul de la Santa Prisca (Roma, Aventin), afirmă: „Servasti nos eternali sanguine fuso”. 2. În ritualul lui Cato părțile și subdiviziunile lor formează aproximativ cincizeci de unități cultuale. Prin unitate cultuală Înțelegem acțiunea minimă, dar completă, sau cuvintele care pot subzista ca unitate independentă În afara acestui ritual. Relația dintre unitate cultuală și ritual ar putea fi comparată cu cea dintre frază și text. Schema unităților cultuale din ritualul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Mitraxe "Mitra" sângele capătă o semnificație soteriologică. O inscripție din mitroeumul de la Santa Prisca (Roma, Aventin), afirmă: „Servasti nos eternali sanguine fuso”. 2. În ritualul lui Cato părțile și subdiviziunile lor formează aproximativ cincizeci de unități cultuale. Prin unitate cultuală Înțelegem acțiunea minimă, dar completă, sau cuvintele care pot subzista ca unitate independentă În afara acestui ritual. Relația dintre unitate cultuală și ritual ar putea fi comparată cu cea dintre frază și text. Schema unităților cultuale din ritualul lui Cato privitor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
eternali sanguine fuso”. 2. În ritualul lui Cato părțile și subdiviziunile lor formează aproximativ cincizeci de unități cultuale. Prin unitate cultuală Înțelegem acțiunea minimă, dar completă, sau cuvintele care pot subzista ca unitate independentă În afara acestui ritual. Relația dintre unitate cultuală și ritual ar putea fi comparată cu cea dintre frază și text. Schema unităților cultuale din ritualul lui Cato privitor la porca praecidanea poate fi structurată astfel 1: *Pregătire a) ablutio corporis (aspersio), pura vestimenta, cinctus Gabinus al persoanei Însărcinate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de unități cultuale. Prin unitate cultuală Înțelegem acțiunea minimă, dar completă, sau cuvintele care pot subzista ca unitate independentă În afara acestui ritual. Relația dintre unitate cultuală și ritual ar putea fi comparată cu cea dintre frază și text. Schema unităților cultuale din ritualul lui Cato privitor la porca praecidanea poate fi structurată astfel 1: *Pregătire a) ablutio corporis (aspersio), pura vestimenta, cinctus Gabinus al persoanei Însărcinate, purae manus; formulă de excludere Împotriva celor impuri; Încununare, respectiv velatio capitis; favete linguis - tibicen-ul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
extis 36 vinum Cereri (*ulei pe exta, În foc) *37 rugăciune pentru libația cu vin *38 formulă de Încheiere V masa VI „reparația a) vinderea cărnii de sacrificiu ulterioară” b) acțiuni de purificare 3. Cea mai mare parte a unităților cultuale ce alcătuiesc acest ritual se bazează pe schema „R dat D”: obmovet thus, vinum Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se bazează pe schema „R dat D”: obmovet thus, vinum Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Iano pater familias immolat strues ferctum Iovi libat porcae exta Cereri dat Modelul variază și se repetă continuu. Aici cuvintele nu sunt imnuri sau litanii, ci formule care verbalizează acțiunea cultuală În timpul desfășurării ei. Variațiile sunt date de schimbarea materialului cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultual, a instrumentelor, a modului de a se mișca și a destinatarilor. „Semnificația” acestui ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale. Printr-o reproducere mimetică, ritualul reflectă niște acte: a dărui, a hrăni, a mânca. Semnificația ritualului nu stă, așadar, În ucidere, În sânge, În frică și În triumf. b) Interpretarea ritualului Romanii din secolul al II-lea formulau cu următoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
iau parte la el regulile unei acțiuni complexe din punct de vedere fizic, senzorial și intelectual: prin mișcare, gesturi, cuvânt, cooperarea cu ceilalți sau numai prin faptul de a privi sau nota ritualul pentru cititorii viitori. Cea mai mică unitate cultuală a acestui ritual pune În scenă, cu diferite variante, actul de a oferi și de a hrăni. Ritualul este o reflectare mimetică a relațiilor importante ce subzistă În societate și Între om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei și al politicii, dar niciodată nu au stilizat moartea În război ca un sacrificiu consumat pe altarul națiunii. Numele folosite pentru acest gen de acțiune cultuală sunt puțin tehnice. Oferirea unui animal nu Înseamnă altceva decât „a face un lucru sacru” (rem divinam facere); diferența Între jertfirea unui animal și jertfa vegetală nu se exprimă prin opoziția „sângeros-nesângeros”; oricare ar fi etimologia sa, mactare nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia filozofilor, a juriștilor, a pasionaților de antichități, a teologilor romani, așa cum aceștia o gândesc, o reconstruiesc și o organizează În sistem; religia funcționarilor cultuali și a oamenilor politici, așa cum o contemplă cu mintea, o proiectează și o postulează ei, Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se opună concepției conform căreia religia romană ar fi doar o „religie de cult” sau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
practici religioase. Din câte știm, ele nu au elaborat o doctrină normativă proprie despre divinitate, o interpretare obligatorie a unei „Sfinte Scripturi”, ca, de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu au elaborat o doctrină normativă proprie despre divinitate, o interpretare obligatorie a unei „Sfinte Scripturi”, ca, de exemplu, o culegere de oracole. Fiecare templu transmite o istorie particulară a propriei Întemeieri, o etiologie cultuală proprie, istorisiri despre anumite imagini cultuale și daruri votive. Filozofii criticau cultele convenționale luând drept măsură propriile idei despre divinitate, „purificate” prin metafizică, prin interiorizare sau printr-o morală riguroasă. Dar filozofia era o ocupație personală și privată; filozofii nu se aflau În serviciul vreunui templu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin sărbătorile zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Roma. Procesiunea (pompa) de la templul ei de pe Palatin până la pârâul Almonus În care statuia este scufundată (lavatio) este un fel de dramă cultuală. Probabil odată cu Începutul epocii imperiale de ea a fost legat un ciclu de sărbători publice În care era reprezentat mitul Cybelei și al lui Attisxe "Attis". Numele sărbătorilor, cuprinse În surse din diferite perioade, sunt următoarele: 15 martie Canna intrat
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a se Îndepărta de convingerile pe care ei Înșiși și le-au format”, afirmă Quintilian (12, 2, 26; Apuleius, De deo Socratis, par. 170). Adeziunea la o linie filozofică poate fi trăită ca o „convertire”; școlile erau organizate ca asociații cultuale; Întemeietorul școlii este eroizat, statuia lui este așezată În saloane și grădini, ziua lui de naștere este sărbătorită, dacă este posibil În comun: divus Plato - „ca să spunem așa, zeul filozofilor”. La Atenaxe "Atena", romanul intră plin de reverență În grădinile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ar fi primit În cadrul misteriilor din Samotrace Învățătura că Minervaxe "Minerva" ar fi cea mai Înaltă culme a eterului, Jupiter eterul din mijloc, iar Iunonaxe "Iunona" aerul cel mai de jos și pământul. Speculația cosmologică este acceptată pe plan antropologic, cultual și istoric. Prin acești zei, noi respirăm (penitus spiramus) și avem trupul (terra) și rațiunea (Minerva). Este motivul pentru care Tarquinius i-a pus Împreună pe Campitoliu Într-un unic centru de cult și sub același acoperiș. Dar zeii prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
finalizată cu pregătirea pentru chestiunile sociale și politice (Relatio, III, 5). Nu vom neglija nici faptul că apologeții creștini, deși Își Îndreaptă criticile către tot spectrul religiilor „păgâne”, iau de obicei ca parametru privilegiat al polemicii lor patrimoniul mitic și cultual grec În calitate de cel mai cunoscut și, totodată, cel mai tipic al experienței religioase politeiste comune a diferitelor populații convergente În panorama contemporană. Astfel, Tatian Sirul, În preajma anilor 160/170 d.Hr., le adresează grecilor de la Roma „Discursul” său Îndreptat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
satisfacerea unor exigențe spirituale personale. Individualism și cosmopolitism, așadar, converg În afirmarea unui scenariu religios nou În care, după depășirea barierelor naționale, credințele și cultele se propun liberei alegeri a individului care, deși În anumite măsuri persistă În observarea practicilor cultuale ale patriei sale, Își poate Îmbogăți propria experiență religioasă unind, fără șocuri sau rupturi, devoțiunea particulară pentru una ori alta dintre divinitățile orientale cu propriul orizont tradițional. Compunerea elementului național cu cel cosmopolit este la fel de clară și În cazul strămutării
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
că va putea obține și el binefaceri pentru viața prezentă și, În mod verosimil, și pentru viața viitoare. O faimoasă formulă invocată de un tardiv polemist creștin poate servi ca expresie emblematică a așteptărilor și emoțiilor trăite În interiorul unei practici cultuale misterice. Firmicus Maternus, descriind riturile secrete cu caracter funerar celebrate În sanctuarul unui zeu neidentificat (Attisxe "Attis", Osirisxe "Osiris"?), dezvăluie vestirea plină de bucurie pe care le-o face credincioșilor preotul oficiant: „Bucurați-vă, inițiați ai zeului izbăvit! Și pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acțiune În realitate, nu este anormal faptul ca oamenii investiți cu gradul maxim de putere analoagă să fie considerați părtași la aceeași forță divină. Cu toate acestea, spiritualitatea elenistică inovează În profunzime și În acest domeniu atunci când, aducându-i onoruri cultuale unui om viu, recunoaște În el o prezență activă și, făcând astfel, anulează bariera Între cele două nivele, considerată deja de netrecut, care la oracolul din Delfi făcea să răsune supremul mesaj de moderație cu un gnoti sautèn („Cunoaște-te
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe terenul fenomenului divinatoriu și profetic. Un ultim, dar esențial element al cadrului este instituirea, paralelă cu practica oraculară, dar distinctă de ea, a unui ciclu ritual ezoteric ce cuprinde trei zile articulate clar după modelul de la Eleusis, cu evocarea cultuală a unui șir de nunți și de nașteri divine (Alexandru, 38-40). Creația religioasă a profetului din Abonotichus se Înfățișează, așadar, ca o „soluție” densă În care este „aruncată” Într-un amalgam Încurcat Întreaga serie de componente ale atmosferei religioase a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
după modelul pitagoreic; finalități practice și, În același timp, teologice ale fenomenului divinatoriu; implicarea În disputele filozofice despre validitatea sau invaliditatea divinației În raport cu marile teme ale fatalismului și libertății; În sfârșit, dar nu cea din urmă În ordinea importanței, componenta cultuală misterică, În interiorul căreia religiozitatea individului, prin evocarea simpatetică a Întâmplărilor divine, caută și dobândește acel contact imediat și acea familiaritate cu zeii capabili să Îl mulțumească pe deplin. 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyanatc "4. „Omul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fapt pe o doctrină teologică prezentă În literatura pahlavi din secolul al IX-lea d.Hr., care codifică existența a trei nivele ale religiei (d¶n): cel „gathic” (g³h³nșg), adică nivelul cel mai profund și inițiatic; „ritualul” (h³dam³nsarșg), nivelul intermediar, cultual și devoțional; „legalul” (d³dșg), nivelul extern, la care se referă inscripțiile ahemenide sau informația lui Herodot. Această interpretare se bazează și pe o idee răspândită În cultura și mentalitatea iraniene: colaborarea dintre regalitate și religie cu scopul unic de a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În epoca lui Zoroastruxe "Zoroastru", aceasta este totuși utilă pentru stimularea pe care a produs-o un aspect al său nu tocmai secundar, dezvoltat În mod deosebit de S. Wikander și de G. Widengren. Este vorba despre teza existenței unor comunități cultuale indo-iraniene organizate ca niște comunități de bărbați, „Männerbünde”, și caracterizate de venerarea, aproape exclusivă, a uneia sau alteia dintre divinități, cu sacrificii și rituri specifice: așadar, un fel de grupuri sociale sau confrerii susținute de etica aristocratico-războinică, tipică pentru pătura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]