428 matches
-
se scoale. Mâncau toți, tăcuți și osteniți. Nimeni nu vorbea de casă. Doar oarba sta albă, stafidită și aeriană lângă dărâmături, fără a atinge blidul. Când nepoții terminară de horpăit, încet, cu glas prelung, bătrâna începu a boci. TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului îi mai torn o țâră din is’lant. - Tare, hâh ! fac cei doi țărani, zborșindu-se și scuturând din cap. Petrache Curcă, gazda, și Dumitru Răcoare, cu nevasta, cinstesc o coadă nouă din carpen pe care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Taman de tine am nevoie, zic eu, și, nici una nici două, haț ! înșfac toporul de coadă. Scula bună face cu ochiul. Să vezi, dumneata, poznă, că-n nes iarnă cât pe ce să facă și de la mine picioare. - Zău ?! - Zău, cumătre ! Așteptam popa de Bobotează. Acu, părintele știi că umblă cu Ion Ghervan cu sania. Eu tăiam lemne la trunchi, în șură, cu fânarul, când aud hăulind pe vale copchiii cu chiraleisa. Las lemnele și intru în casă. Fumeia încă mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu fuga biata babă într-un pod cu fân și de-acolo n-a mai ieșit două zile. Iar noră- sa, Paraschiva, îl asmuța s-o buchisască acolo și s-o ucidă. - Doamne ferește ! se cruci din nou Soltana. - Cum spun, cumătră !... D-apoi nici baba n-a mai stat cu ei, s-a dus la Natalița ș-acolo a și murit. Și tare mai blastama. Din asta li s-au tras lui Murgoci și Paraschivei multe : una că le piereau caii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lați la prima sa gazdă din perioada apostolatului, de bonomia directorului sub care se mai ascunde cîte o lecție de morală - nu în sens scholastic, deși tușa didactică nu lipsește, fie că este vorba despre sandalele care pun pe jar cumetrele satului. Și mai aduce ceva Gheorghe Bălăceanu: o ochire corectă și lipsită de încrîncenare asupra normelor administrative și morale macerate în comunism - termen despre care am aceeași constantă îndoială că acesta ar fi cel mai nimerit - printre care a fost
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
că vrea careva să râdă de mine, da' mam liniștit când te-am văzut. Apoi privind către picioarele soției mele:Astea-s sandalele? He, he, avea dreptate Maranda că-s frumoase! Da' intrați, că n-om sta așa ca niște cumetre la poartă. Hai că eu sunt singur, soția e plecată la București. Dumneai e probabil soția... Să fiți sănătoși! Ai terminat facultatea? - Mai am un an și gata. Da' ce spuneați de poreclă? - E, e-o poveste mai lungă. Nu
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
scăpa poate Domnul odată și de ei ... Numai atuncea să nu zicem cum zice țăranul nostru că schimbarea regilor e bucuria nebunilor! Ne-am mai bucurat ceva vreme de hâtroșenia domnului director și am plecat. Ieșind pe poartă, vreo cinci-șase cumetre de pe cealaltă parte a străzii și-au întrerupt conversația. Le-am salutat politicos și după vreo câțiva pași, aud: - Iaca na, c-ați văzut amu cu ochii voștri! Vam spus eu câ nu să poati așa ceava? Unde-o ci
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu un glas ieșit ca dintr-un butoi, scurtând pasajul și sărind peste unele cuvinte: „M-ascund la vreo cumătră În pahar, sub chip de măr răscopt; și când la gură ea dă să ducă prima sorbitură; o Împroșc pe sânul veșted... Altă dată când deapănă o poveste-nfricoșată, mătușa credea că-s un scăunel și căta să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și nu se întorcea câte-o săptămână, uneori și mai mult. Dar vorbe despre dragostea Tudoriței cu feciorul lui Vartolomei începură să răzbată în mahala. În fundul uliții, sub salcâmii cei bătrâni, sub singurii copaci din partea locului, la casele aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-am văzut cum vine pe hudiță, și intră pe dindos... Și Reiza dădea repede din cap, cu tufele de păr fluturând pe dinaintea ochilor, și arăta cum a văzut ea, cum s-a uitat în toate serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
puțin înainte de apusul soarelui, până în preajma tavernei unde obișnuia să-și întâlnească prietenii, lângă Poarta Steagurilor. Ținându-se de mână, ele făcură câțiva pași în urma lui, rușinate, mai cu seamă mama, de privirile cercetătoare ale bărbaților și de rânjetele bătrânelor cumetre din suburbia noastră, cele mai flecare și cele mai lipsite de ocupație din întreg cartierul Albaicin, care se holbau la ele de la înălțimea balcoanelor, ascunse după perdelele care se dădeau la o parte la trecerea lor. După ce de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor din Albaicin. Când, adolescent fiind, am întrebat-o dacă nu era la urma urmei bucuroasă că rivala ei plecase, s-a apărat cu convingere: — O soție înțeleaptă caută să fie prima printre femeile bărbatului ei, căci e o amăgire să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tine, Repede te-oi ajuta Și-mpreună vom pleca La marele bal Prezentatorul 3 Ha , ha, ha, ce întâmplare, Cred că știți pe unul care Prea mult mintea nu l-a dus Și-are coada-n baltă sus Căci vulpea, cumătra sa Tot mereu îl păcălea. Vulpea: Ce greu e să fii vulpe! Căci toți mă vorbesc de rău. Spun că-s hoață, că-s vicleană, Ori că mint și-mi pare rău. Ursul: Știți, eu am avut o coadă Mai
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mi pare rău. Ursul: Știți, eu am avut o coadă Mai mare decât a vulpii Dar mi-a rămas toată-n baltă Precum vulpea m-a-nvățat. De-aceea am un ciot de coadă Și sunt tare supărat... Vulpea: Vai, cumetre,nu mai plânge, Și fără coadă poți merge. Ești chiar mai frumos așa... Fără coada aceea grea. Acum pari mai frumușel Stai colea pe scăunel Să te ospătez regește Cu-o saramură de pește. Ursul: Mulțumesc, vulpe roșcată, Văd c-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
cu gluga la șold și suman care sărea din căruță, trăgea caii la umbră și le punea în cap traistele vărgate. Din ogradă striga pițigăiat la bunica: - Bună vreme, lele Marie! De la vatră, bunica se uita bucurată: - Bine-ai venit, cumătre!... De tot rar pe la noi! - Mai rar, liță Marghioală, că pînă n-oi închide ochii nu mă lasă pustia de slăbăciune. - Mai este, omule, pînă-i scăpa dumneta lingura. - Ba nici nu știi cînd vine cea urîtă, leliță, ofta moșneagul și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
habar n-avea ce făcea odrasla cu scrisorile. Nu s-a alarmat prea tare nici când i-a bătut unul la poartă să-l Întrebe de o nepotrivire. Omul Își dăduse pălăria pe ceafă spre a-și arăta Încurcătura: „Băi, cumetre, ia zi mie cum dracu’ se face că În plicul care e pe numele meu am găsit o scrisoare pentru Lailă, iar lui i s-a Întâmplat taman altminterea?”. „Nu e mare brânză”, face factorul, „au fost Împreună la poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la Salî aga turcul lui Pătrașco, fost mare postelnic, iar acesta îl vinde “dumisale lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. --Vreau să te aud ce spui, cârcotașule, despre fapta părintelui Neofit de la Bărboi. --Întâi să aud ce a făcut părintele, cumetre - m-a ischitit gândul de veghe.. --La 5 septembrie 1676 (7185) Alexandra, fata Dimii a lui Hulpe și cu feciorii, ei scriu că: “am vândut casa noastră cu loc cu tot... în Ulița Armenească , lângă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul... svinții
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vreau să-ți spun, prietene? - am reluat eu vorba, furat de imaginea celor două biserici: “Sfântul Sava” și “Maica Precista”... --De unde să știu eu ce poate gândi un om lihnit de foame? --Privește la biserica Sfântul Sava. --Care-i pricina, cumetre? --Mă gândeam la spusele lui Paul de Alep... --Întâi te-aș întreba când ne-a călcat meleagurile acest prelat? --Dacă am să-ți spun că în descrierea călătoriei lui în Moldova există un capitol intitulat “ Întâlnirea Patriarhului Antiohie cu Vasile
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a fost pus la plată cot la cot cu ceilalți. --Cred că am mai întâlnit noi urmași și în mod deosebit văduve și copii care trebuie să plătească datoriile făcute de cel plecat dintre cei vii. Așa că ascultă cu atenție, cumetre. --Am să mă dau mai aproape. --“Adică eu, Anița fata lui lui Anton Cizmariu, femeie săracă din Ieși, ce m-au ținut Postolachi cizmariu”... --Că ea nu ședea singură!... --“Am făcut adevărat zapisul meu la mâna dumnealui logofătului Costandin Abăza
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a purtat prin atâtea locuri necunoscute?” “Sunt aici și îți stau la dispoziție chiar și pentru un duel, amice!” - i-am auzit glasul printre hohote de râs. --Da’ nu te-oi prinde eu la cotitură? Și atunci să te văd, cumetre! “Abia aștept o nouă confruntare cu tine, ciudosule!” Încă bântuit de cele petrecute în vis, am coborât la prietenul meu statornic, izvorul... M-am așezat la gura lui și am început să mă destăinui: “Uite ce mi s-a întâmplat
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
apostrofat gândul de veghe. “Să știi că nu vreau să-mi încarc mitea cu spusele tale savante... deșteptule!” “Vrei să mă faci să cred că ești mare pișicher, dar știi prea bine că te cunosc ca pe propriile-mi buzunare, cumetre... Și... știindu-te orgolios, am să cedez. Știi doar ce spune o vorbă înțeleaptă... Cel mai deștept cedează. Ca urmare, am să-ți dau mâna și cuvântul meu că voi fi alături de tine oricând. Bun cuvânt, vere?” “Parcă-parcă ai început
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cădea să le audă bătrânul... În seara aceea, abia am apucat a pune geană peste geană, că pe nesimțite am ajuns în lumea viselor... ...Mergeam de o bucată de vreme dar nu-mi dădeam seama unde mă aflu... --Aici sunt, cumetre! Fă-te-ncoace și ți-oi spune de ce te-am chemat... Am privit în toate părțile, dar numai nu-l descopeream pe individ - gândul meu de veghe... --Unde te-ai ascuns, nesuferitule? Mă scoți din casă și mă duci așa
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Până se încărca sau descărca harabaua trecea ceva vreme și... Apoi se mai încheia câte o afacere între “neguțitorii” care mișunau prin preajma Chervăsăriei ca furnicile... --Văd că te pricepi la afaceri, nu fie de deochi da’... --Da’ce dureri ai, cumetre? --Știi tu cine a scris “Letopisețul Țării Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron Vodă?” --Acum să ți-o spun pe cea dreaptă: Ce ai zis
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că mă aflu în patul meu... “Unde și cu cine am umblat eu toată noaptea?” -Sunt aici, somnorosule - mi-a răspuns gândul de veghe. -Se vede treaba că de un lucru rău nu scapi așa ușor... --Ia seama cum vorbești, cumetre, că îndată întorc foaia și...! --Și? --Te las să vorbești de unul singur. Atunci vei vedea cum mergi din gard în șanț și ai să mă strigi în ajutor. --Mai domol, țâfnosule! Nu te bosumfla pentru o nimica toată. Am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]