571 matches
-
Gheorghe Grigurcu Critic substanțial, de-o seriozitate a informației și a afirmației ce se cumpănesc, aproape totdeauna demn de interes și demn de încredere, Cristian Livescu ne propune, în cartea d-sale, Întîiul Eminescu, o suită de însemnări pe tema geniului. Tema atractioasă, tulburătoare, inepuizabila. Ne propunem a o relua, succint, în textul de față
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei. Femeia a țipat. Agață-te de pământ Dar
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
cu emoție o încredințează albului imaculat al hârtiei de pe masa ei de lucru... Critica literară (despre volumul „Târgul de vise“) „Versurile de aici sunt expresia unui anume destin - dar neindividualizat biografic, nici expus în generalități convenționale-, ci lucru destul de rar, cumpănit în balanța atât de sensibilă ce se așază în echilibru și cu plinătate sub zodia liricului”. (Prof. dr. Ioan Viorel Boldureanu) „O poezie a sentimentelor puternice care sunt mărturisite fără sfială, dar cu forță și cu delicatețe în același timp
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
se iscase între noi două. Ajung la un punct foarte important al acestor memorii. Este vorba despre scrierea primului concert de pian în stil românesc, scris și compus pentru mine de Sabin Drăgoi. Ideea venea de la mine, iar Drăgoi după ce cumpănise bine totul, se apucă și îl scrise acest concert de înaltă valoare muzicală, care va rămâne pururi în literatura pianistică universală. Între timp se întâmplă la București lucruri de mare importanță politică. În vara anului 1940, fără veste, se ocupă
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
formă fără libertate, iar Dumnezeu o libertate fără formă. Ei bine, pentru o clipă sau pentru o seară, Poezia oferă omului libertate, iar infinitei libertăți a lui Dumnezeu formă. E, oare, puțin lucru?” (Poezia). Așadar „libertatea” poetului s-ar putea cumpăni cu „forma” lui Dumnezeu. Totodată în concepția bardului nostru formele sînt înterșanjabile: „iubitule/ mi-ai spus cîndva că soarele/ e întunericul lui Dumnezeu/ dar soarele vai nu e/ cel mai din urmă și cel mai adînc întuneric/ iată eu sunt
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
de exercițiul spiritului critic, acela care îl ajută să aleagă. Cred în valorile literaturii române, uneori cu înverșunare, alteori cu modestie sau cu disperare. Fără ele simt că universul meu vital s-ar prăbuși. Sunt aici, văd, aud, citesc, meditez, cumpănesc, analizez, compar, estimez, recitesc, aleg, mă confrunt, iubesc, mă revolt, reflectez, scriu, judec, dau crezare sau mă îndoiesc. Acestea sunt verbele acțiunilor mele zilnice. Sunt (sau aș vrea să fiu) o părticică din conștiința critică a actualității literare. Încerc să
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
tîrfă și el tremura,/ bancherii puseseră preț zeiesc pe carnea ta./ Din păr, cerșetoarele aveau să-mpletească o rochie de mireasă,/ din unghii, vrăjitoarele rîvneau să facă talismane./ Strălucea pumnalul de pe inima mea" (A șaptea scrisoare venețiană). Scenariul livresc se cumpănește astfel cu verva spontaneității cu tentă suprarealistă, mărturie a unei vitalități de fond ce "nu-și încape în piele"... Dar, ca o încununare a divorțului său de lume, pronunțat pe planul intelectului speculativ ce informează eul liric și, la rîndu-i
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
din bulboana în care calvarul agonizează se ridică un semn austral vezi-ți de drum cu bucurie harul este-n pustie prigoriile magnetice lopătează în soarele princiar la răscruci se-aude-o cavatină în iedera albă și-n odoleanul de pripas te cumpănești biruit într-un atlas iar lângă el un dalb șoricel ceferist și ai aflat atâtea fapte nădăjduite ostenită de zbor acvila codexului ciugulește din ocara și bogăția unui cuget stingher așadar ce vei zice vremea cu folos este printre lucrurile
Poezie by Mihai Răcășan () [Corola-journal/Imaginative/8068_a_9393]
-
instituții, care s-au făcut cunoscuți doar prin scris și printr-un mentorat direct exercitat asupra altor membri din grup, Trilling a fost profesor la Columbia, ceea ce cu siguranță i-a marcat într-un fel anume stilul, obligîndu-l să fie cumpănit și chiar să aibă o anumită morgă acolo unde alții își permiteau excentricități și stridențe. Subiectele eseurilor sale au întodeauna o miză socială sau politică, dar ea e mult mai subtil ancorată în imediatul cotidian, decît la ceilalți scriitori din
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
făpturi pe trotuarele obosite ale orașelor, cînd spaima și mila lor la vederea mea se preschimba în mine într-o disperată înțelegere a golului ce-i bîntuie... și era o duioșie hărțuită... o tandrețe crudă...ei continuînd somnambulic a-și cumpăni vina prin ahtiere... uitarea, prin neastîmpăr și năvală... toate dosite pînă la înnăbușire în cotloane abia bănuite... încît pupila părea vînătă de-o beznă de cavernă... oare ce spaimă aleasă ne-njugă mereu la vorba altora de nu ne găsim
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
calpele ținte mișcătoare... toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize... Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut nicicînd să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am răbdarea, destoinicia de-a cumpăni talgerele minuțios, de-a pipăi precizia la imprecizie... Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
nicomahică, în legătura organică pe care o descoperă Aristotel între plăcere și viață. Valoarea etică supremă pare a fi, după Petru Creția, ,,promovarea în sus a vieții". Stînd la rădăcina vieții, plăcerile ,,bine practicate", adică raportate la întregul lor și cumpănite în cadrul acestuia, pot deveni, ,,sub ochii scandalizați ai asceților", ,,nobile virtuți". Hedonismul spiritualizat cultivat de Petru Creția stă tocmai în proiectarea plăcerii pe fundalul bucuriei de a fi (vezi comentariul la Ecleziastul), ,,de a te afla în lume și nu
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
invizibile. E ca și când te-ai plimba în pielea goală, fără să știi, pe stradă sau printre cei ce se uită la tine ca la o paiață, veselindu-se în ziua de Drăgaică. Am păstrat taina numai pentru noi, ne-am cumpănit cu mai multă grijă cuvintele și am așteptat momentul potrivit ca să elimin opera aceea de artă, fără să stârnesc cine mai știe ce bănuieli. Ne spuneam numai jumătăți de gând, completând cealaltă jumătate prin gesturi împrumutate din alfabetul surdomuților de
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
1998, debutează sub semnul misteriosului ochi al vrăjitoarei Circe, hieroglifă a unei priviri magic-poetice înnoitoare: „Abia țesut păienjeniș de gene, bătăi de aripi/ Aducând miresme, zgomote blânde ca-n auz de prunc,/ Cer nămolit sau limpede - cusut,/ Ochiul lui Circe cumpănește lumea” (Ochiul lui Circe). Meditațiile lirice grupate aici sunt stimulate fie de pretexte plastice (prilejuite de Francesco Primaticcio, Matisse, Breugel sau George Dima), fie de arhicunoscute efigii mitologice sau poetice, ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
încercat să se afirme în literatura basarabeană în preajma anului 2000, înșirînd alandala pe hîrtie tot ce le-a trăsnit prin cap în speranța că mai știi ce minune ar fi putut face poezie din năzbîtiile astea lăbărțate, scrisul lui este cumpănit, adunat cu grijă laolaltă într-o construcție sobră, în care orice frază pretinde o anumită semnificație, de obicei refractară percepțiilor nemijlocite. Declarațiile, teatralitatea, gesticulația generoasă îl frustrează, forțîndu-l să se baricadeze în parabole, în care însă are grijă să taie
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
ci spre a fi acolo unde sunt. oare, nu fiindcă în sine nu există moartea suntem lăsați în voia noastră, aici unde în necontenită înfiripare pleacă și vin formele iubire, molipsire totală înălțând din adânc denedescrisul surâs? Să mături curtea cumpănit de treaz. atât de treaz, încât doar mături curtea. egal. tăcut. ca într-un templu. nu eu țes pânza vieții sunt numai un fir în ea unde cea mai mare putere este seninătatea în fața morții Prelins scurs în orice are
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-o urmă Lăsată-n iarbă, ne-nsoțea în turmă Și cerbi și nevăstuici cu botul umed, Și încercam voios să
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
istoriei muzicii, după dreptul la aducere-aminte. Au existat oare ele cu adevărat? Se pare că da. Din moment ce au reprezentanți care-și exercită mandatul de supraviețuitori în Muzeul Instrumentelor Muzicale. Aici am aflat și despre câțiva dintre cei ce le-au cumpănit vibrațiile: Matteo Sellas, Jacob Stadler, Jaques Dumesnil, Joachim Tielke, Jacob Hess, Christoph Koch, Johann Christian Hofmann. Și tot aici am auzit suspinul interior a două nestemate "Stradivari", puse probabil să vegheze la liniștea suratelor aflate în imposibilitatea de a se
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
sunt vremuri care să dea posibilitatea unei risipe și cred că acest lucru a conștientizat și clasa politică. A face risipă în momentul de față nu înseamnă decât să distrugem, dacă vreți, un viitor al acestei țări. De aceea, a cumpăni banul public cu strictețe este rolul cel mai important pe care România trebuie să-l joace", a spus Tănăsesci la emisiunea "După 20 de ani", difuzată duminică la Pro TV. El a arătat că este necesar un control strict al
Tănăsescu: Bugetul va fi creat pe un curs de circa 4,3 lei/euro. A face risipă nu înseamnă decât să distrugi viitorul acestei ţări () [Corola-journal/Journalistic/52635_a_53960]
-
faptului că, bunăoară, fiecare simfonie are un profil unic, inconfundabil, acreditând "un spirit investigativ, deși remarcabil de echilibrat, dornic de o claritate maximală în discursul său, evitând cu grijă orice echivoc. Facultatea trăirii lirice, pe un diapazon destul de larg, se cumpănește cu o egală bucurie a acțiunii, foarte rară în peisajul muzicii românești" (pag.143). Simfonia 1-a, op.15 afirmă o cinetică de tip evolutiv "care ajunge totuși doar la punctul de unde a plecat, fără speranță și fără iluzii.(...). O
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
George Pruteanu Articolul lui Alex. Ștefănescu, din nr. 38, al cărui titlu îl parafrazez, era efectiv un articol frumos, un articol emoționant. Totuși, la rece, vederile mele sunt altele. Îl rog pe cititor să aibă bunătatea de a le cumpăni. Scriu cu î din i... ... Pentru că inițiativa Academiei, din 17 februarie 1993, prin care s-a reintrodus în ortografia românească litera â (în afara cuvîntului "român" și a derivatelor sale, unde figura din 1965), a fost o eroare științifică, generată de
De ce scriu cu î din i by George Pruteanu () [Corola-journal/Journalistic/14685_a_16010]
-
o soluție medie, un compromis onorabil. L-a dezamăgit, evident, excesul propagandistic pe care-l ilustra aripa comunizată a suprarealismului ce nu ezita a taxa mișcarea lui André Breton drept o dovadă a decadenței erei burgheze. Astfel încît, spre a cumpăni situația, vorbește despre două fețe ale suprarealismului, una agonică, alta novatoare, nu fără a sesiza închistarea retrogradă a lui Ilya Ehrenburg prin intermediul căreia glăsuia oficialitatea sovietică, tot mai puțin dispusă a tolera marja de libertate a creației: "Despre dublul aspect
Gherasim Luca și "erotizarea proletariatului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12719_a_14044]
-
coapsele de insectă/ ale unei femei descrescătoare allegro,/ nu mai vezi decît cîmpul roșu al unor idei derealiste/ pe care conștiința de a nu încăpea în ochii larvei/ îți încrucișează una cîte una membrele falangele mațele alveolele". Senzualitatea corespondențelor se cumpănește cu saltul în vid al ființei... Vedem în producția pe deplin matură a Angelei Furtună una din creațiile de seamă ale poeziei române de azi.
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
ale vieții. Atunci, ca eroul lui Salinger, nu ți-ai dori decît să stai în lanul de secară; sau să dai de mîncare la păsări". Spre a reveni analitic, a-și examina micile dezordini ale vieții cu o grațioasă pedanterie, cumpănind gravitatea cu umorul: Am un mod original de a pierde lucruri: punîndu-le bine. Și pentru că sunt extrem de ordonat, pierd o grămadă de lucruri. Ca să zic așa, le pierd în propria mea ordine. Am să te rog însă să observi că
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
valori spirituale. Prea suntem materialiști, egoiști (...) Numai un astfel de popor este manipulabil, care nu are nicio judecată critică, logică, îi este lene să se informeze, are o mulțime de răutăți și frustrări care îl împiedică să vadă și să cumpănească realitatea.” Istoria nu poate fi totuși scoasă din cauză atunci când e să se găsească explicațiile unor astfel de comportamente. A spune că așa este firea noastră, că românii sunt așa și nu altfel, prin dat, prin conformație, parcă nu e
În labirintul tranzi]iei (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5700_a_7025]