626 matches
-
o nouă vizită, Lavery e mort, împușcat în baie. Faptul că Marlowe a atins un punct sensibil este dovedit de brutalitatea locotenentului Degarmo, reîntâlnit în timp ce încerca să afle amănunte despre moartea soției doctorului Almore, în urma unei supradoze. Polițistul își pierde cumpătul când Marlowe dezvăluie câteva amănunte despre universul infracțional în mijlocul căruia, ca un păianjen, stă gata să intervină, cu acul și tranchilizantul, doctorul Almore: - Deci chestia e fără importanță, am spus. Și-a privit țigara. - Care chestie? - Ideea că Almore și-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
memorie ideea că, În loc să meargă cu pompă, Harun ar-Rașid se ducea incognito să vadă ce se Întâmplă În lumea celor umiliți și obidiți! Existența acestei lumi care nu beneficiază nici de marile șanse ale globalizării, nici de vile la Snagov, Cumpătul sau Cheia este o mare problemă a României contemporane. A apărut, desigur, o nouă clasă de mijloc, dar și una superioară, o foarte mică, dar reală upper-class. Nu știu dacă putem să-i spunem burghezie. Burghezia produce. Istoria burgheziei au
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
scape de loc. Dar ea fără libertate n-are cum să trăiască! Și repede fugi din curtea străină. Își dădu seama unde a greșit, nu trebuia să latre zi de zi la domnul din casa alăturată... astfel el își pierde cumpătul și deschide robinetul, iar pe când ea se îneacă va cânta o doamnă frumoasă pe un disc: te iubesc... până la ultima picătură... Se întoarse acasă, deși se plictisi de mult de stăpânul său, care nu avea un cuvânt cald, o delicatesă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o altă variantă, dar nu e ascultată. Mama din nou întreabă răspicat, de aud și eu, același lucru. Fetița răspunde ca o frunză tremurând în vânt. Sunt convinsă, nu era o isterie a copilei, totuși femeia își pierde și ea cumpătul, o scoate pe fetiță de pe bicicletă și o pune pe trotuar, certându-o și reproșându-i: tu ai vrut bicicletă!! ... fetița plânge... O femeie în trecere o amenință și ea: plângi, iarăși plângi? ... să știi că aici pe trotuarul acesta
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu șapcă de aviator care se fofilase pe bicicleta ei În formă de banană. Afară Încă era Întuneric. Păsărelele Începeau să cânte. Mirosurile văratice de iarbă și frunze uscate erau peste tot prin aer și dintr-o dată mi-am pierdut cumpătul. Cu cât mă apropiam mai tare de tanc, cu atât mi se părea mai mare. Mi-era frică și voiam să mă Întorc acasă. Dar semaforul Își schimbă culoarea și tancul porni Înainte cu o smucitură. Stând În picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înaintam încet, încet, de parcă mi-ar fi fost teamă să merg mai repede și să devin asemeni celor din jurul meu. Îmi era frică să fiu ca ei, pentru că, odată intrat în vârtejul freneziei, mi-aș fi pierdut și fărâma de cumpăt și limpezeală a gândurilor de care țineam cu încăpățânare. În egoismul meu, credeam că eram singur în starea asta. Și totuși, nu eram. Stătea demn, uitându-se la ceilalți cum se duceau și veneau, nefiind nici el băgat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nu se petrecea. Nimeni nu zicea nimic nou și se puneau mereu aceleași întrebări, repetate întruna, până când își pierdură inteligența originală și acum deveniseră numai niște fraze fără conținut, spuse doar de dragul conversației. Mulțimea de elevi începea să-și piardă cumpătul și răbdarea, dar Gardienii păreau, la fel ca întotdeauna, de neclintit. Nu se mișcau deloc. Nici un mușchi, nici un spasm al corpului, nimic. Stăteau ca la început și nu dădeau semne că s-ar fi plictisit, ci că ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
așa de egoist. Ai grijă, Jemima, ai grijă. Nu vreau să fiu chiar furioasă, pentru că e prima oară când am și eu un iubit la modul serios, și uite cât de minunat e, și dacă într-adevăr mi-aș pierde cumpătul, poate că l-aș speria. Ce s-ar întâmpla atunci cu mine? ― JJ, îmi pare rău. Ai dreptate, am fost un egoist, dar n-o să se mai repete, îți promit. Brad arată ca și cum i-ar părea într-adevăr rău, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
misionar să mai pună piciorul în Japonia. Și tu, și solii japonezi... trebuie să vă lăsați păgubași. Scrisoarea era un înscris oficial datat noiembrie 1614. Iscălitura guvernatorului Juan de Silva țopăia ca un pitic pe ultimul rând. Velasco își păstră cumpătul. În momentul acela îi trecea prin fața ochilor imaginea judecății episcopilor din Madrid. Chipul acelui episcop cu înfățișare de vultur pleșuv care citise în fața lui scrisoarea sosită de la Macao. — Vaticanul nu vrea să se supună și la alte primejdii. Nu putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bandajat care își bătuse joc de el în fața lui Balamber și pe care acesta din urmă îl numise Odolgan. Hunul încrucișă imediat sabia cu războinicul cu creastă în formă de lup, care, de altfel, arătă să știa să-și păstreze cumpătul, ba mai mult, porni asupra sa o ploaie de lovituri, cu care îl împingea îndărăt. Sebastianus ar fi vrut să-și facă loc printre combatanți ca să-i dea ajutor burgundului, însă avea de lucru cu barbarii care îl atacau. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja de o vreme pe toți să se adune, Hippolita vedea în jurul ei numai confuzie. îi striga pe servii ce alergau prin casă ori prin parc, dând frenetic ordine, dar, în realitate, și ei îi venea greu să-și păstreze cumpătul. în ultima lună pusese la punct, împreună cu Clemantius și cu familiile cele mai de încredere, un plan bine întocmit pentru o eventuală incursiune. Acum, însă, totul se întâmpla fără măcar vreun semn cât de mic, tocmai când pericolul părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ani și-i acoperea rochia vișinie - o slujnică frumoasă și mai cu seamă picantă, care ceru încă de la ușă, cu un fel de impertinentă dezinvoltură, "o chilă de zahar". Negustorul, rubicond și stacojiu de ani și de "comestibile", își pierdu cumpătul, începu să joace pe cele două picioare groase în dosul tejghelei ca un curcan apoplectic, repetând aiurit, cu glasul alterat: "Zahar...fetiță?... zahar?... zahar?" Adela se îneca, "murea" de râs, cu batista pe față. Eu cugetam că pretențiile omului de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știe că a dispărut? — Nu puteam foarte bine să-l mint. A trebuit să-i spun. Voia să te aștepte aici. Ne-am Întors În fugă de la Butler Hall, evident. Era atât de nerăbdător. — Ei, Margotte, trebuie să ne păstrăm cumpătul. — Este atât de Îngrijorat. Serios, unchiule, nimeni nu are dreptul să facă un om să treacă prin așa ceva. — Scuzele mele față de doctorul Lal. Nu pot să spun cât de rău Îmi pare... Îmi dau seama cât e de supărat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fi ambalat, Sammler ar fi Încercat să-l calmeze. În schimb, vorbea pe un ton prozaic și suna complet calm. Cu ochelarii fumurii arăta deosebit de rațional. Ca președintele unei comisii senatoriale care asculta o mărturie scandaloasă fără să-și piardă cumpătul. — Unde e Angela? — S-a dus la toaletă să tragă o porție de plâns, bănuiesc. Asta dacă nu se linge cu vreun infirmier sau trage o tăvăleală În grup. Nici când dă colțul nu știi la ce să te aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Elaine povestind ce-i spusese un elev de-al ei din clasa a opta despre Sheba. — Copiii devin sălbatici la clasele ei, se pare, zicea Elaine. Ea îi roagă, îi imploră să fie cuminți. Apoi, în secunda următoare, își pierde cumpătul. Îi înjură. Zice „la dracu“ și cuvintele cu „f“. Îi face în toate felurile. Asta m-a îngrijorat serios. Directorul e destul de îngăduitor cu înjurăturile. Dar strict vorbind, să pronunți insulte în fața copiilor e o ofensă gravă. Nu e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zici? Interesant, nu? O situație dată poată fi privită din mai multe unghiuri, În funcție de punctul de vedere... — Ei, interesant, Într-adevăr. — Să știi că nu inventez chiar totul. Eram furios ba pe mine, ba pe ea, pentru că-mi pierdeam Încet cumpătul. Ceva Însă mă reținea să nu-mi exprim furia În cuvinte, dar prăpastia ce mă despărțea de acel ceva era prea mare. — Este de necontestat faptul că fratele dumitale Îmi urmărea orice mișcare. Indiferent ce explicație ai găsi, pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
miasmele de cartofi stricați. Fișele de protecția muncii conțineau două prevederi mari și late: să nu aruncați cu cartofi unii în alții și să nu plecați cu vreun cartof în buzunar. Nimic despre infecții, hepatite, păduchi. Încercam să ne păstrăm cumpătul, să ne dăm intelectuali și să facem glume. Toți copiii de atunci sunt într-adevăr high qualified professionals acuma, sunt în IVY League a generației lor. De aceea și pe ei, și pe mine ne urau foarte tare activiștii cumplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
azi și-a dat drumul și la Cluj, și la București. Nimic nu o mai poate opri, nici măcar trupele de spălați pe creier ale lui Ceaușescu. Atunci când ne vom întoarce, lumea va fi alta. Vă rog să nu vă pierdeți cumpătul. Nu avea cum să fie altfel. M-au ascultat ca și altădată. Aveau încredere în ce le spuneam. Ei credeau că eu știu. De fapt, nu știam cu mintea, nu știam decât frânturi de la șoferii de pe mașinile la care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Da’ de ungur de ce am eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii s-au aciuat și ne-ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am crescut și am avut în el nădejde. Nu mi-l lăsați să se prăpădească, oamenilor și creștinilor! vai și iar vai, amar de mine! Badea Toma și Traian pricepuseră de la Onu Bezarbarză că cei de la Prelunci stau sub mare cumpăt. Acuma vedeau cu ochii lor rătăcirea lui Culi. Își puseră caii în goană. Mai aveau până la sanie două sute de pași. Culi nu se grăbi prea tare. Trase carabina de la bourii săniei și se duse la Murgu, ca să-i mântuie cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lucru care mă liniștea, dar care mă și silea totodată să alerg pe un drum deja plin de noroi. Brusc, la câțiva pași de noi, niște copii și niște bătrâni se prăbușiră, iar mulțimea, călcându-i în picioare, își pierdu cumpătul. Era în continuare la fel de întuneric. Țipetele de spaimă se amestecau cu urletele de durere. Am alunecat la rându-mi, iar mâna mea dădu drumul mâinii fratelui meu pentru a încerca să se agațe de poalele unei rochii ude, apoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
împiedicându-mă și pe mine să-l stingheresc, ferindu-se să-i impună prezența ei, dar neîndepărtându-se niciodată, pentru ca el să nu fie silit să ceară de două ori același lucru. Dacă mama era îngrijorată, ea își păstra totuși cumpătul, căci era convinsă că timpul va vindeca durerea vărului ei. Ceea ce o mâhnea era să-l vadă pe Mohamed atât de atașat de concubină și mai cu seamă faptul că acest atașament fusese etalat în felul ăsta dinaintea tuturor cumetrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-li-se soarta pe care Dumnezeu le-o rezervă celor ce profită de pe urma nefericirilor musulmanilor; aparent fără rezultat, deoarece tarifele pentru traversarea mării continuau să crească din oră în oră. Momeala câștigului adoarme conștiințele, iar momentele când oamenii își pierd cumpătul sunt puțin propice mărinimiei. Resemnați, oamenii își dezlegau baierile pungii, făcând semn familiei să se grăbească. Odată ajunși la bord, se străduiau să-și ferească nevestele și fiicele de promiscuități prea mari, lucru din cale afară de anevoios când se îngrămădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
orfevrilor și galantarele neguțătorilor de mătase. Aș fi stat acolo ceasuri întregi, însă germanul meu începea să-și piardă răbdarea. M-a tras în cele din urmă de mânecă, așa cum tragi de un copil înfometat. Mi-am păstrat cu greu cumpătul, scuzându-mă chiar pentru frivolitatea mea. Nu erau oare atâtea biserici, palate, monumente de admirat în preajma noastră? Sau poate că voia să mă ducă spre piazza Navona, aflată foarte aproape, unde se spunea că spectacolul, cel puțin acela al scamatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme îngropat în omăt, ceea ce m-a cruțat de amputare. Dar nu puteam merge, iar pieptul îmi ardea. Ne-am întors așadar spre Bologna, unde Guicciardini m-a instalat într-un han micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]