345 matches
-
mai adesea sub formă de carte (tipărită), dar unele dicționare mai noi sunt și sub formă electronică, accesibile de pe computer pe baza instalării unui soft, sau dicționare online, accesibile prin internet. Cele mai vechi dicționare cunoscute sunt tăblițele cu scriere cuneiformă de pe teritoriul Imperiului Akkadian, pe care erau gravate liste de cuvinte sumero-akkadiene. Aceste tăblițe au fost descoperite la Ebla (Siria modernă) și datează din jurul anului 2300 î.Hr. Glosarul Urra=hubullu ce datează de la începutul mileniului al II-lea î.Hr. este
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
utilizată ca limbă literară, științifică și religioasă în Mesopotamia până către sfârșitul primului secol d.Hr. Este una dintre primele limbi (dacă nu chiar "prima") care și-a dezvoltat un sistem de scriere (ca. 3200 î.Hr.). Este vorba de scrierea cuneiformă. Printre cele mai importante centre ale culturii sumeriene putem enumera: Ur, Uruk, Lagaș, Nippur, Eridu, Girsu.
Limba sumeriană () [Corola-website/Science/312109_a_313438]
-
nu chiar primul loc din lume unde a apărut scrisul. Prima formă de scris a fost reprezentată de pictograme, imagini ce reprezentau obiecte sau idei. La sfârșitul mileniului IV î. Hr., acest sistem a fost simplificat și abstractizat, evoluând în scrierea cuneiformă, un sistem pe bază de silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
silabe. Această formă de scriere s-a răspândit apoi în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai marei colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Asurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î. Hr., el a luat hotărârea să în ființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
în mare parte din Orientul Apropiat. Akkadienii, elamiții, hittiții și asirienii au folosit acest sistem. Textele erau scrise pe tăblițe de lut, cu un bețișor, creând astfel formele caracteristice ale scrierii cuneiforme. Una dintre cele mai marei colecții de tablete cuneiforme provine din arhivele lui Asurbanipal, regele Asiriei. În jurul anului 650 î. Hr., el a luat hotărârea să în ființeze o bibliotecă la Ninive. Întrucât toate templele din Babilonia aveau biblioteci, el și-a trimis scribii să adune tablete de la aceștia. Dacă
Istoria Mesopotamiei antice () [Corola-website/Science/309879_a_311208]
-
pașnic, bine organizat-un stat tehnocrat complex. Statul sumerian avea să înfrunte însă invaziile nomazilor numiți "amoriți". Încep să fie scrise primele poezii ca cea dedicată morții zeului Tammuz, zeul-pastor, sau Epopeea eroului Ghilgamesh, toate consemnate pe tăblițe, scrise în cuneiforme. Se desfășoară festivaluri religioase ce celebrează victoria zeului primăverii asupra zeiței haosului. O migrație majoră se desfășoară din Sahara Centrală (care anterior era populată de o vegetație și fauna densă) către vestul Africii datorită schimbării climatice. În Regatul Vechi al
Mileniul al III-lea î.Hr. () [Corola-website/Science/305557_a_306886]
-
hitiților, imigrat, care încerca să-și extindă puterea politică. Arheologii au descoperit urme ale unui mare incendiu care a avut loc în jurul anului 1700 î.Hr. și care a cauzat mari distrugeri. Evenimentul este menționat într-un text redactat în scrierea cuneiformă. Potrivit acestui izvor, regele Anitta din Kușșara relatează că l-a înfrânt pe regele Piiuști din Hattuș și că i-a distruș orașul. Anitta blestemă Hattuș și anunță edificarea centrului său negustoresc la 160 km depărtare, la sud-est, în orașul
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
între care francezul E. Chantré, care a făcut primele fotografii, arhitectul german Carl Humann, Hamilton, Heinrich Barth și Otto Puchstein. Primul cercetător care a avansat ipoteza că este vorba de capitala hitită Hattușa a fost asirologul berlinez, expert în scrierea cuneiformă, Hugo Winckler. În 1906, din însărcinarea societății "Deutsche Orient-Gesellschaft" (Societatea germană pentru Orient), Winckler și arheologul turc (de origine greacă) Theodor Makridi Bey au organizat prima campanie de săpături arheologice. Cercetările au continuat cu următoarele serii de săpături în 1907
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
conducte pentru apa potabilă, construit cu patru milenii în urmă, sunt în stare de funcțiune și astăzi. Hattușa a fost trecută în 1986 pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial. Din 2001, arhivele pe tăblițe de lut inscriționate cu semne cuneiforme, expuse la Muzeul de Arheologie din Istanbul și la Muzeul Civilizației Anatoliene din Ankara, au fost de asemeni incluse pe lista UNESCO.
Hattușa () [Corola-website/Science/314646_a_315975]
-
când persistă întregul canal), a unor tumori solide sau chistice (persistă doar segmentul median al canalului). Sunt rare și cuprind toate tipurile de tumori intestinale: Este intraoperator cu ocazia complicațiilor: hemoragie, perforație, ocluzie. Este chirurgical: diverticulectomie simplă sau cu rezecție cuneiformă a bazei de implantare și enterorafie sau enterectomie segmentară .
Diverticul Meckel () [Corola-website/Science/313754_a_315083]
-
un obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, cuneo, de unde derivă denumirea de cuneiforme. Cuneiformele erau scrise pe tăblițe de lut, pe care simbolurile erau trasate cu un fel de stilus format dintr-un tub de trestie. În Egipt, apariția scrierii a fost o consecință a atenției deosebite pe care o manifestau preoții egipteni
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
obiect, a început să reprezinte un sunet, ajungându-se astfel la posibilitatea ca scrierea să exprime limba cu relațiile existente între cuvinte. În cele din urmă semnele au ajuns să aibă aspectul de cui, cuneo, de unde derivă denumirea de cuneiforme. Cuneiformele erau scrise pe tăblițe de lut, pe care simbolurile erau trasate cu un fel de stilus format dintr-un tub de trestie. În Egipt, apariția scrierii a fost o consecință a atenției deosebite pe care o manifestau preoții egipteni ceremoniilor
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
elaborat cu tehnici din ce în ce mai sofisticate. Până nu de mult, reprezentarea cartografică babiloniană, executată pe o tăbliță de argilă, scoasă de sub ruinele cetății Ga-Sur (2.500 î.e.n.) era considerată cea mai veche hartă. Pe această hartă apare pentru prima dată scrierea cuneiformă și primele indicații asupra punctelor cardinale și asupra vecinilor. Cele mai recente cercetări au arătat că cea mai veche „hartă” ar fi (după unii specialiști), planul orașului Çatalhöyük din Anatolia, Turcia. Acesta reprezintă dispunerea a aproximativ 80 de locuințe și
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
divinități care sunt în mod clar de origine nepământeană. Adepții teoriei astronautului antic consideră că Baalbek este un loc sacru, fiindcă ființe extraterestre au ajuns prima oară pe Pământ. Răspunsul poate să fie găsit pe tăblițe de lut cu scrieri cuneiforme, de acu, 5.000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
acu, 5.000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu scrierea cuneiformă numit Epopeea lui Ghilgameș. Unde scrie că Ghilgameș a văzut rachete coborând și urcând la Baalbek, de la loculde debarcare. O comparație între Baalbek, Liban și Muntele Templului din Ierusalim ne dezvăluie o asemănătoare destul de mare între platformele lor masive de
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
cele mai complexe din corp. Scheletul piciorului este format din: Tarsul este format din șapte oase dispuse pe două rânduri: Oasele tarsului pot fi grupate și în două rânduri anteroposterioare: un rând medial ce cuprinde: talusul, navicularul și cele trei cuneiforme și un rând lateral, în care se găsesc calcaneul și cuboidul. Este situat în vârful masivului tarsian, fiind interpus între oasele gambei, respectiv calcaneu și navicular. El este format dintr-un corp, un cap și un col ce unește primele
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
prevăzută cu trei fetișoare articulate; posterior extremitatea cea mai voluminoasă; medial fața prevăzută cu un șanț adânc. Este un os scurt, turtit dinainte înapoi. Este situat pe partea medială a piciorului, fiind cuprins între capul talusului, cuboid și cele trei cuneiforme. Are șase fețe: posterioară, anterioară, dorsală, plantară, medială, laterală. Este un os scurt, cu o formă neregulată cuboidală; este așezat pe partea laterală a piciorului. Are șase fețe: superioară, posterioară, inferioară, anterioară, medială, laterală. Sunt trei oase de formă prismatic
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
marginea mediala spre cea laterala a piciorului, de la I la V. Metatarsienii sunt oase lungi și perechi. Prezintă un corp, o bază și un cap. Metatarsianul I este cel mai scurt și cel mai gros. Baza osului se articulează cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
cu cuneiformul medial și cu metatarsianul II. Pe bază se găsește o tuberozitate care se poate explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
explora prin palpare, pe ea se însera mușchiul peronier lung. Metatarsianul II este cel mai lung. Baza lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate ce
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
lui se articulează cu toate cele trei cuneiforme, respectiv cu metatarsianul I și III. Metatarsianul III. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv cu metatarsianele II și V. Metatarsianul IV. Bază se articulează cu cuboidul și cu cuneiformul lateral, respectiv metatarsienele III și V. Metatarsianul V. Bază se articulează cu cuboidul și cu metatarsianul IV. Baza prezintă lateral o tuberozitate ce se poate palpa sub piele. Degetele sunt în număr de cinci, numerotate de la I la V, de la
Picior (anatomie) () [Corola-website/Science/322944_a_324273]
-
care au fost imprimate, deoarece prima este mai convexă și mai "contrastată", fiind gravată în argilă mai proaspătă, mai puțin turtită. Deoarece discul din Phaistos este "ștanțat" cu un tipar mobil și nu zgâriat cu un calamos în chipul semnelor cuneiforme, el reprezintă una din cele mai vechi "tipărituri" cunoscute până azi. Încercări dintre cele mai fanteziste au fost făcute pentru a propune o lectură a textului său, pe diverse baze, în diferite limbi vechi, de la indo-europene la anatoliene pre-hitite, nord-semitice
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
moment protagoniștii sunt marile civilizații ale Orientului Mijlociu: Egiptul antic și Mesopotamia, eveniment prin care arta dobândește noi modalități de expresie. Scrisul permite evidențierea sistematică a activităților economice și comerciale. Astfel, în jurul lui 3.500 î.e.n. apare, în Mesopotamia, scrirea cuneiformă, care, inițial, era bazată pe pictograme și ideograme. Ulterior, sumerienii dezvoltă scrierea prin redarea silabelor, bazată, deci, pe fonologia și sintaxa specifice limbii sumeriene. În Egipt apare scrierea hieroglifică, cea mai veche mărturie fiind "Paleta lui Narmer" (3100 î.e.n.). Limba
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
date calendaristice precum și informații legate de descendențe genealogice chiar dacă glifele în sine nu pot fi citite. Dacă rongo-rongo se dovedește a fi o scriere, ar fi una dintre cele trei descoperiri independente ale scrisului din istoria umanității (celelalte fiind scrierea cuneiformă, glifele maiașe, și, poate, scrierea chineză). Astăzi mai există doar 24 de obiecte de lemn purtând inscripții rongo-rongo, unele dintre acestea fiind arse sau puternic deteriorate datorită trecerii timpului și lipsa luării unor măsuri de conservare corespunzătoare. Niciuna dintre aceste
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
plămădită cu sângele lui Tiamat. Sângele conferă oamenilor înțelepciune și supunere față de zei. Aceștia, la rândul lor, sunt dependenți într-o măsură importantă de adorația și ofrandele aduse de oameni, fără de care ar flămânzi. S-au găsit tăblițe cu scriere cuneiformă în care oamenii, nemulțumiți cu unele hotărîri ale zeilor, îi amenințau pe aceștia că își vor căuta alte zeități mai binevoitoare. În afară de principalii zei din panteonul babilonic, mai existau și semizei, de natură divină, dar subordonați zeilor de ordin superior
Religia în vechiul Babilon () [Corola-website/Science/315537_a_316866]