KorAP: Find »[drukola/base=cur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...68 >

1,689 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

prea bine că esențialul, miezul, dulceața era sexul și fiecare se întreba cum putuse trăi atâta vreme fără. Cine știe. Cum după puțină vreme făcuseră deja tot ce se poate face cu o pulă, o pizdă, două guri și două cururi, trecură la jucării. Într-un sertar din dormitorul lui Shuoke fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
două cururi, trecură la jucării. Într-un sertar din dormitorul lui Shuoke fu înființată o colecție care conținea vibratoare, dildouri, pompe, vagine, inele de pulă, un fel de bile de băgat în pizdă, alte bile mai mici de băgat în cur, degete anale, cătușe, sfori, uleiuri, lubrifianți, creme, diverse afrodisiace (pastă din dinți de tigru, extract din pulă de balenă, sos din urechi de elefant etc.), cărți, reviste, casete video, dvd-uri și diverse alte prostioare. Dar se dovedi că și aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
cu destul de mici ființe zburătoare care fluturau în jurul unui bec de 100 de wați. Iar acele făpturi erau aparent niște îngeri. Da. În frigider zburătăceau vreo 15 îngeri, niște omuleți cu bucle blonde, ochi albaștri, grăsuți, înaripați, cu obrajii cât curul. I-am privit contrariat, fâstâcit și îngrozit timp de câteva secunde, după care am trântit ușa frigiderului. Evident prea târziu. Doi îngeri reușiseră să iasă și acum zumzăiau prin magazie, urlând cu voci ascuțite: - Ajutor! Ajutor! Dumnezeu, ajutor! Ajută-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
față perfectă, tot tacâmul. Eram cu ea, Yves și încă vreo șase persoane la o terasă din centru. Beam cafele și vorbeam despre muzica românească. Miruna îl aprecia pe Nicu Alifantis. - Cântecul ăla cu „Acuma trec pe stradă femei cu cur frumos“, e genial, zisese. - Îl știu, am spus eu. Versurile sunt ale lui Emil Brumaru. Yves mă privise ca pe un idiot. - Poftim? zisese râzând. Ale cui? - Ale lui Brumaru. Nu mai știu din ce volum... - Nu mai știi? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
răzbunare. Vrem toți răzbunare. Te duc la ședința de locatari, acolo îți vom hotărî soarta. - Te rog, nene, lasă-mă, sunt bolnav... - Nu. - Am avut un d-ăla, cum îi zic americanii, un blackout, un breakdown, un... - Mă doare-n cur. Ești mort. - Am sindromul Tourette, nene, am sindromul Münchhausen... - Avem noi cură pentru sindromul tău, nici o grijă. Avem noi doctorii pentru tine. - Nene, iartă-ma, lasă-ma să plec, uite, îți dau toți banii mei, am cinci sute de dolari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
întreținerea. Icnea și din ochi îi curgeau lacrimi, dar nu zicea nimic. Nici eu. De pictoriță m-am despărțit după o vreme. Mirosea prea normal. Acum trăiesc cu o maseuză. N-are lanț la țâțe, dar are un tatuaj pe cur. Un trandafir. Un Bordure Nacrée, mai precis. Un nume perfect, dintr-un anumit punct de vedere. RĂZBOIUL RECE Jean Pastou Journal 26.12. Azi mi s-au rupt chiloții. S-au rupt în două, în timp ce-i spălam. M-am dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

-n găleata aia de plastic legată cu sârmă... Acolo l-am pus! - N-o văd... Am căutat... - Da’ pe sărăcie... Cască ochii... Acolo l-am lăsat... - Nu-i acolo... - Bă, ai orbu’ găinilor? Ia-l și bagă-ți-l în cur! - ...s-ar putea să nu mai însemne mare lucru, conchid, în vreme ce lumea se dezmorțește râzând. Știu unde pun cheia când pleacă și-ncuie poarta, nu mă mai lasă în stradă, nici la colibă, nici la fabrică, de când ne-am dezbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vadă, mă vede. Dar eu nu cred că-l doare capu’, că n-are altceva mai bun de făcut decât să numere câte țigări a fumat Vasile, de câte ori a înjurat de Paște și de cruce, dac-a ciupit-o de cur pe bucătăreasă la ultima nuntă. Da’ ce, Dumnezeu îi învățător de țară, să te dea de urechi afară din clasă pentru c-ai scos limba și l-ai înjurat pe ăla de-alături de mâne-sa? - Și mie-mi vine greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat unu’ din altă gașcă, ne râcâiam între noi de mult, de la o mașină și-un cur... M-au prins mai beat într-o noapte și mi l-au retezat... Io nici nu mai lucrez de-acuma, că nu mai pot mișca fantele, da-i duc pe ăilalți. - Am ajuns, aici stau. - În jaful ăsta? Dup-atâta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la treabă», își manifestă dezaprobarea față de fapta ilegală comisă în mijlocul zilei, aproximativ în limba noastră. Îl corectez, doar mă știi că-s filoloagă, you must say «curu’ mă-sii de treabă», și vreau să-l duc, viu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care-i modelează curul într-o formă perfectă de inimă cât roata carului. Nu ți-ar veni niciodată să crezi cât costă costumul ăsta. Adaosul comercial e cam de-un trilion la sută. Jacheta are pulpane scurte și revere și umeri largi. Croiul la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
viața mea, zice Brandy. O fată nu poate să moară fără să-i treacă prin fața ochilor toată viața. Aproape nimeni nu reușește să-și satisfacă propriile nevoi sentimentale. Și exact atunci focul începe să muște din covorul de pe scări înspre curul gol al lui Evie, iar Evie țipă și sare în picioare și aleargă pe scări în jos cu pantofii ei albi cu toc cui făcuți scrum. Despuiată și fără păr, îmbrăcată în sârme și cenușă, Evie Cottrell dă fuga afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
ca să se uite în oglinjoara dinăuntru. — Terapeuta aia, zic buzele ei Plumbago, logopeda aia poate fi așa de proastă în situații ca astea. Mușchii mari de la brațele pline de bijuterii ale lui Brandy mă așază în scaunul încă încins de curul ei și țin pudriera așa încât să mă pot uita în ea. În locul fondului de ten, e plină de capsule albe. Acolo unde-ar trebui să fie o oglindă, e-o fotografie în prim-plan cu Brandy Alexander zâmbind și arătând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mentosană. De după ruj zice: — Bubba-Joan, fii o dulceață și dă-mi una dintre Estradermele alea, vrei? Seth îi dă mentosana și-un prezervativ. Ea zice: — Hai să vedem cât o să-i ia să găsească o săptămână de lichide femeiești macerându-i-se-n cur. Închide rujul și zice: — Uscă-mă, te rog. Îi dau un șervețel și-un plasture cu estrogen. Capitolul 5 Sari mult înapoi, la o zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
zi în fața magazinului universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
cu ochii lipiți de reviste. Luând cu furculița albuș de ou, zicea: — Ai putea trăi și muri în felul ăsta. Pe urmă eu mă duceam în centru, la Academia de Manechine Taylor Robberts, ca să mă perfecționez. Câinii se lingeau la cur. Evie se automutila. Toată fixația aia pentru buric. Acasă, Evie nu avea pe nimeni, n-avea decât o tonă de bani ai familiei. Prima dată când am mers împreună cu autobuzul la Brumbach, i-a dat șoferului cardul de credit și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
unele după-amiezi ne mărturiseam reciproc că suntem vampirițe. — Mda, ziceam. Și părinții mei mă maltratau. Trebuia să faci jocul publicului. Evie își trecea degetele prin păr. — Îmi fac piercing la perineu, zicea. E șnurul ăla mic de piele dintre gaura curului și vagin. Mă duceam să m-arunc pe pat, în mijlocul scenei, strângând la piept o pernă și uitându-mă în sus la încâlceala neagră de conducte și țevi despre care trebuia să-ți închipui că e tavanul dormitorului. — Nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Dumnezeu, ca să ne prindă când dăm cu bățu-n baltă. — De ce-i așa important pentru tine? zic. Și Evie deja se-ndepărtează de mine, lăsându-mă singură și spunând: — Degeaba. Pierdută în propriu-i mic circuit închis. Lingându-și singură gaura curului, Evie zice: — E-o nimica toată. Zice: Las-o baltă. Capitolul 6 Pe planeta Brandy Alexander, universul e guvernat de-un sistem destul de elaborat de zei și zeițe. Unii sunt răi. Alții sunt binele absolut. Marilyn Monroe, de pildă. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Eu, zic, eu sunt ultimul copil care v-a mai rămas în viață, așa c-ar fi bine să începeți să-mi dați puțină atenție. Tăcere. — Felching, cobor vocea. Acum sunt calmă. Felching e atunci când un bărbat te fute-n cur fără căciulie. Se descarcă și-apoi își lipește gura de anusul tău și-și suge propria spermă caldă, plus tot lubrifiantul și fecalele care mai sunt pe-acolo. Asta înseamnă felching. Opțional, adaug, include și-un sărut, ca să-ți dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
are nici o noimă pentru el, și tipul se uită la noi de parcă am fi cățelușii ăia pe care-i vezi în spatele vitrinei pet-shopurilor din mallurile de periferie. De parcă am fi cățelușii ăia cu secreții galbene la ochi și la gaura curului, care știi că nu vor căca niciodată materii solide, dar tot sunt de vânzare pentru șase sute de dolari bucata. Cățelușii ăia-s așa de triști, că până și fetele dolofane cu permanentele alea scârboase de studente la colegiu stau ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
organza și georgette, ideea că nu-mi pot împărtăși problemele altor oameni mă face să mă doară-n cot de problemele lor. — O, și nu te îngrijora, zice Brandy. Încă o să ai parte de atenție. Ai niște țâțe și un cur bestiale. Doar că nu poți să vorbești cu nimeni. Oamenii pur și simplu nu suportă să nu știe ceva, îmi zice. Mai ales bărbații nu suportă să nu se cațere pe orice munte, să nu traseze hărți pentru tot. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
tapetului din hol. Haina lui, haina lungă de piele neagră pe care o poartă Seth, e strânsă bine până la mijloc, de unde se desface-n jos așa încât din profil zici că-i o mantie. Și poate nu se preface atunci când sărută curul regal al lui Brandy Alexander. Poate că ei doi sunt îndrăgostiți când eu nu sunt prin preajmă. Asta n-ar fi prima dată când l-aș pierde. Fața înconjurată de văl negru care se apleacă peste mine e o surpriză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
patru sau cinci. În praful studioului foto, înainte să fie aruncată afară, Evie dădea cu asistentul-stilist de cadrul ușii, iar mititelul i se năruia pur și simplu la picioare. În momentul acela Evie striga: — Puteți să sugeți toți căcat din curul meu de texană. Apoi ieșea afară la Ferrariul ei și aștepta cele trei sau patru sau cinci ore ca să mă poată duce acasă. Evie, acea Evie era prietena mea cea mai bună din toată lumea. În momente ca alea Evie era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
și telefonul cu disc e de culoarea apei, dar când te uiți pe geamurile mari de alamă ca niște hublouri, vezi orașul Seattle din vârful lui Capitol Hill. Vasul de veceu pe care șed, doar șed, capacul e închis sub curul meu, nu-ți face idei, dar vasul de veceu e o mare cochilie de melc din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Chiuveta e o uriașă jumătate de scoică din ceramică prinsă în bolțuri de perete. Brandy-land, teren de joacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
vârâm fețele prin crăpătură. Ellis e întins pe covorul din salon. Domnul Parker șade pe pieptul lui Ellis cu câte un pantof mărimea patruzeci și nouă înfipt de-o parte și alta a capului lui Ellis. Mâinile lui Ellis izbesc curul mare al lui Parker, se agață de spatele sacoului la două rânduri. Sacoul domnului Parker e rupt de-a lungul cusăturii de la mijlocul spinării și până la guler. Mâinile domnului Parker, podul unei palme îndeasă între dinții îmbrăcați în porțelan ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]