1,134 matches
-
camerei. "E o plantă carnivoră", ne spuse alungitul, care se așezase pe locul lui preferat. Atinse cu degetul lui lung aproape cât antebrațul meu discul din mijlocul țepilor: acestea, ca la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen, un păianjen fermecător. I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din pat picioarele care îi tremură (niște picioare slabe și lungi, foarte albe, lipsite de păr). Cum bâjbâie la întâmplare după papuci, pentru că nu vrea să și irosească puținele puteri, aplecându-se. Cum se apropie încet de ea, cu spatele curbat sub halatul de casă, așezat strâmb pe umeri ; se apropie încet, cu pașii târșiți, împiedicându-se în poalele lungi ale cămășii de noapte. Ținându-se de mobile, respirând șuierat, și fața, nefiresc de gal benă, încercând să-i zâmbească, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lungi și neîntoarse îi încețoșează privirea ; i-o fac misterioasă și enigmatică. Nici în această minută tânărul nu își dă seama de cum se uită la el : cu dispreț ? Cu amiciție ? Cu complicitate ? Cu indiferență și plictiseală ? Cu... Deasupra grădinii se curbează un cer alb fildeșiu, apăsând aerul umbrit ; poți de acum să presimți întunericul, care este pe aproape. Obișnuit, la această oră, ceaiul ar fi trebuit servit, dar ce nesuferit de prost se poartă toți când nu se simt supravegheați ! Sophie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
În saloane. Dar liniștea amiezii e spartă de un moment intens. Unul din colegii lui Rică face o criză. E un tip micuț, cu țeasta tunsă, pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
George telefonase la spital și aflase că Stella se simțea „destul de bine“. Pornise de acasă, dar se dusese în primul rând la canal. Era un canal scos din uz. S-ar fi cuvenit să înfățișeze o priveliște frumoasă, așa cum se curba în jurul orașului, cu drumul pietros de la țărm, cheiul pavat cu dale de granit, și cu inelele mari de oțel, în locurile unde pe vremuri acostau bărcile colorate. Podețul elipsoidal, reflectat în oglinda apei, era reprodus pe cărți poștale ilustrate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de fierbinte apa. A fost ușor să sară peste îngrăditură, urcându-se întâi pe o piatră mare din apropiere. Numai că înăuntru nu exista nimic pe care să se poată urca, iar barele de metal, înalte până la nivelul pieptului, își curbau spre interior vârfurile ascuțite ca niște țepușe. Turbat de propria lui tâmpenie și provocat acum de râsetele spectatorilor, alerga de colo-colo, holbându-se prin lentilele stropite de ploaie ale ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucurându-se de răceala de sub tălpi, de atingerea înțepătoare a aerului friguros, de mângâierea diafană a pufului de nea pe pielea lui caldă. Pe urmă, înălțându-și capul și scuturându-și părul spre spate, inhală adânc aerul și ninsoarea, își curbă ușor trupul, plonjă în norul de abur, rotund, dolofan, și se făcu nevăzut. Părintele Bernard, care în tot acest timp își ținuse răsuflarea, lăsă acum să-i scape un suspin. Dans l’onde toi devenue ta jubilation nue. Preotul, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se prefăcuseră în adevărați monștri, înalți de patru metri. Frânturi de piatră de pavaj, de statui, de urne și de balustrade, zăceau pe jumătate îngropate în iarbă și în mușchi, iar arcade uriașe de trandafiri agățători, plini de ghimpi, se curbau brambura, în toate direcțiile. Din depărtare se auzea un cuc. Ciocârlii invizibile cântau sus de tot, în văzduhul albastru. — Uite o mână! strigă Hattie. Dintr-un hățiș de mărăcini, extrase o mână de piatră, de mărime naturală. Ce frumoasă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să le vadă pe Marilena și pe Melisa goale! Sfinte Sisoe! Nu mai văzuse niciodată o femeie în carne și oase goală. Doar în poze. Avea în cap imaginea clară a sânului tânăr și greu, poate chiar tare la pipăit, curbându-se minunat, dedesubt, sub propria-i greutate și descriind deasupra o linie ușor întinsă, ușor arcuită, la fel de minunată. Toată splendoarea feminină. Și ce să mai spunem de superbul triunghi negru din josul pântecelui, pe care Dănilă îl știa tot din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc. Atunci Dragoș o recunoscu pe Elena, chiar în fața lui, mai jos cu vreo zece rânduri. Șuvița curbată din părul ei șaten, pe care Dragoș o remarcase încă din prima zi de curs, i se balansă moale peste obraz pe când se apleca din mijloc să-și netezească fusta sub ea înainte să se așeze. Era din nou departe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din ziar studenta exmatriculată îi făcuse lui Gheorghiu-Dej, cu creionul, urechi de măgar. Dragoș își astupă urechile cu palmele și nu mai auzi decât vuietul lăuntric al sângelui. Pentru o clipă, zări înaintea lui, în mulțimea forfotitoare și ireală, șuvița curbată din părul șaten al Elenei ascunzându-i obrazul pe jumătate. Acum ar fi putut s-o strige, însă se temu că, după toate cele întâmplate în amfiteatru, nu i-ar mai fi putut vorbi cu inima ușoară. Dar de fapt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a unor orașe albe inundate de o lumină egală, ce se difuza repetat. Prin acele cetăți minunate trecea radioasă. Portativul era un amfiteatru feeric, pe care se proiecta arhitectura marmoreeană a palatelor. Pe temelia coardelor notele punctau desenul grădinilor, arpegiile curbau colinele și din cheia de "sol" căderi de apă trimiteau un șipot fluid sau numai o pânză de răcoare, un păianjen vaporos ca răsfirarea fină a unui jet d'eau. Apoi seara cădea în acorduri minore peste cetăți. Ritmul cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
dictatorial partidele existente după ce făcuse și experiența unui partid personal cu un patriarh culpabil moral și ceva mai înainte cu un savant istoric egolatru, ahtiat de reclama celebrității, plin de trufia care de atâtea ori i-a întunecat mintea colosală, curbându-i verticalitatea, încât regele sforar, arghirofil și versat, din fragedă tinerețe, în ale trădării mișmașuri, a putut lichida viața politică și declara neagra dictatură care i-a facilitat lungul șir de asasinate a protipendadei morale a românilor, a elitei lor
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Și apoi, surprinse o mișcare cu coada ochiului. O lumină. Se aplecă și se uită atent la o cutie lungă de metal, parțial transparentă, imitând grosolan forma unui coșciug, până și în privința căptușelii colorate și aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
mari bucăți de lumină sau dizolvate în aerul înghețat. Se făcuse teribil de frig, și totuși nu ne-am grăbit către poarta de la intrare. Am rămas acolo, lângă mașină, pri vind spre cerul acela luminos și magic, spre cosmosul acela curbat peste lumea cu desăvârșire întunecată. Alunecau acolo sloiuri și ghețari de lumină, se sfă râmau acolo, deasupra noastră. Am cinat frugal, un pudding împărțit la repe zeală, tuturor, de o bucătăreasă năucă, și-am fost călăuziți apoi către vastele noastre
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
explozii termonucleare. Ne ridicam pe jumătate de pe nisip și, bărbați goi și femei goale, o priveam orbiți, prin ochelari fu murii, ca pe eclipse. Șiroia frumusețe. Mergea pe vârfuri încălțată-n pantofi de cuarț sclipitor, cu to curi ce se curbau pe alee sub greutatea ei nemai 178 De ce iubim femeile văzută. Cobora pe nisipul micului golf măr ginit de stabilopozi și-și întindea cearșaful foarte aproape de mare. Apoi se despuia, susținută-n picioare de toate privirile de pe plajă, până și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
doar doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
din pereți, ce răspîndesc o lumină verde și obscură, transformau culorile în nuanțe de cafeniu și făceau ca pielea clienților să pară cenușie, moartă. Intrarea se afla într-un colț al încăperii, iar colțul opus era ocupat de o tejghea curbată din crom și plastic, unde stătea un bărbat chel, gras și zîmbitor în spatele mînerelor strălucitoare ale aparatului de cafea. Era îmbrăcat în pantaloni negri, cămașă albă și papion negru și fie era mut, fie era neobișnuit de reticent. Nu vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cultiva? Dar după ce dragonita îi acoperi brațul și mîna, nu se mai răspîndi, cu toate că lungimea membrului îi crescuse cu cincisprezece centimetri. Degetele i se îngroșaseră și între ele crescuse o membrană fină, iar unghiile i se lungiseră și i se curbaseră. Pe buricele degetelor se ivise un țep roșu ca un spin de trandafir. Un alt spin, de patru centimetri, îi crescuse în cot și se agăța de așternuturi, așa că dormea cu brațul drept atîrnîndu-i pe podea. Nu era un calvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pămînt, traversînd proieminențele postamentului la fel de ușor cum trece umbra unui pescăruș peste o cascadă. Lunecă mai iute pe zăpadă, apoi se opri și căscă o gaură ovală la picioarelor lui. Marginile buzelor aruncau o mică umbră pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea dintre ele se ridică un vînt rece cu miros sărat de iarbă de mare putrezindă, apoi unul fierbinte cu o mireasmă de carne pusă la prăjit. Lanark se cutremură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
doctor? Nu, nu. Presupun că tipii ăștia au făcut tot ce puteau. Craniul bărbatului nu mai amintea de moarte. Sentimentele îl îmblînziseră și acum părea o operă de artă îndrăzneț de austeră, care comemora conștiința umană. Buzele subțiri încă erau curbate într-un surîs palid. Se deschiseră și întrebară: Pe dumneata ce te-a adus aici? Lanark se gîndi la mai multe răspunsuri și se hotărî asupra celui mai scurt. — Dragonita. Bărbatul nu dădea semne că-l auzise. în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în sus și în jos, dar cea mai mică lovitură în părți m-ar fi crăpat. Știi, în armată crăpăm. Indignarea care-i cuprinsese vocea îl sleise. Se culcă la loc și respiră profund o vreme, apoi buzele i se curbară într-un surîs neașteptat. — Ghicești ce-am făcut? — Nu. Ceva destul de neobișnuit. în loc să aștept să crap și să las groapa să mă-nghită, am invocat-o eu. Am cerut o cale de scăpare, iar groapa a venit la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o duhoare puternică, același miros de putreziciune pe care îl remarcase atunci cînd Gloopy dispăruse în întuneric. Munro traversă o platformă spre o balustradă și rămase cu mîinile pe ea, uitîndu-se în jos. La dreapta și la stînga, platforma se curba în depărtare de parcă ar fi înconjurat un bazin uriaș, însă cu toate că reflectoarele de pe tavanul negru aruncau raze în bazin, Lanark nu zărea cealaltă margine. De foarte sus, de deasupra lor veneau niște sunete îngrozitor de tari și jalnice, de parcă era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la mijloc. Cînd privi în direcția opusă, văzu o vale imensă de acoperișuri și coșuri de fum și alte dealuri în spate. Aceste dealuri erau mai aproape, mai înverzite, și atît de clare, că de-a lungul unei culmi ușor curbate vîrfurile copacilor se uneau dînd senzația unui gard viu, iar el văzu cerul printre trunchiurile de desubt. îi veni brusc ideea că dincolo de aceste dealuri se află marea; dacă ar sta printre copaci, s-ar putea uita în jos la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]