1,047 matches
-
pe o plută și peștii care săreau din ocean în blidul cerșetorului și mureau pentru el. Balene ce se împerecheau. Și multe alte lucruri. Dar nicăieri pe mări, cu toată liniștea apelor, cu toate minunile de dincolo de orizontul lichid și curbat, n-a putut să-și vadă sau să-și adulmece sau să-și simtă propria moarte. Moartea: un fluid albastru, albastru ca marea, dispărut pe gâtlejul unui monstru. Nu-i mai rămânea decât să supraviețuiască. Dezbrăcat de trecutul său, părăsind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
albastru îi flutura peste fund. în rest era gol. Avea cercei de femei în urechi, fard roșu de femei pe obraji, ruj de femei pe buze. Sprâncenele îi erau pensate ca niște arcuri subțiri, iar genele îi erau lungi și curbate. Și vocea aceea - o voce nematurizată, subțire, de eunuc, o travestire a propriei voci. — Vino, Născut-din-Moarte, îi spuse acela. Vino. în mâna dreaptă creatura ținea un topor ușor sau un tomahawk. în mâna stângă avea o pușcă. Vultur-în-Zbor n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În locurile din care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu o sabie lungă, ușor curbată, și un pumnal. Călugărul Îl studie cu același zâmbet. Jian Shi nu era un bărbat urât, dar avea un chip aspru, care sugera meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui Alexandru. Pictorul ridică ochii și văzu o sabie aruncată de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Adevărat? Ești sigur? Uite cum ești îmbrăcat! Confuz, Pran lasă ochii în jos spre trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe spinare. Curăță tacâmurile și freacă tigăile, alege orezul. Este prima oară când spală podele. Este prima oară când cineva îl pune să curețe tigăi. Picioarele pe care le masează (picioare de hijra cu brățări de argint și unghii lungi, curbate) mișcă din degete parcă pentru a-i aminti că totul s-a inversat în viața lui. Îi este rușine, dar este atât de șocat încât nu-și găsește cuvintele pentru a se plânge. Cu fiecare mișcare a măturii, Pran Nath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca un Daly să câștige Cupa Kadir și pentru o vreme tânărul „PC“ păru cel indicat. Cursele de porci păreau să se potrivească cu temperamentul tânărului ofițer, începând cu greutatea suliței lungi de nouă picioare, până la trofeul cu colți mari, curbați, montat deasupra patului său din cantonament. Nimic, după cum spunea el, nu-l incita mai mult decât strigătul șefului vânătorilor, „Woh jata hai“ pe măsură ce masculul cel mare începea să alerge înnebunit. Dacă în toată popota nu găsea nici un ascultător, PC începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
această curiozitate arhitecturală izvorăște din teoria unui educaționalist despre relația strânsă dintre cult și efortul fizic, pe care a pus-o în practică ajutat de personalul cu vederi progresiste și a fondului de subscripții. Turnul capelei, o structură rotundă, ușor curbată și cu un vârf bulbos, ciudat, este tot ce a mai rămas de pe vremea nebuniei lui Perry, ridicată la înălțimea zilelor sale de iad. Ascuns vederii de contraforturi și terminat într-o cruce, este, fără îndoială cunoscut sătenilor ca Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
știau ei că pe Valea Puțului se afla un balaur față de care ăl de pe scenă părea o biată râmă. Lor li se opriseră noduri În gât la vederea unduirilor femeii. Când se Întorcea cu spatele, Își lipeau ochii de liniile curbate ale bucilor neacoperite pe deplin de țesătura cu sclipici. Când se Întorcea cu fața, pironeau cu privirea peticul de sub buric și dintre picioare, Încercând să-și Închipuie cum arăta și cum se mișca - dacă se mișca - ceea ce era nedrept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
strâng mâna. Parcă aș strânge un pește mort. Nu îmi spune cine e sau ce face acolo. Nici nu mă întreabă cine sunt. —Bună, Rosie, arăți bine. Adam o salută luându-mă de mâini și conducându-mă pe scările mari, curbate. Urcând pe scări, aproape simt privirea acelei femei ciudate pironită pe spatele meu. — Cine naiba era? întreb în șoaptă, când suntem în siguranță la el în dormitor. De parcă ar putea pândi afară, cu urechea lipită de ușă. —E menajera. Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
reluă ritmul normal, aceleași treisprezece ori pe minut, mâna stângă i se odihnește pe inimă ca și cum ar asculta bătăile ei, o notă deschisă pentru diastolă, o notă Închisă pentru sistolă, În timp ce mâna dreaptă, cu palma În sus și degetele ușor curbate, pare să aștepte ca cealaltă mână să vină să se Împletească cu ea. Bărbatul are aerul unui om mai bătrân decât cei cincizeci de ani pe care i-a Împlinit, poate nu mai bătrân, o fi doar obosit, și eventual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care i-am cunoscut în trecut, dar cărora nu mai am ce să le spun astăzi, așa că trec pe lângă ele repede, numai de nu m-ar recunoaște, de n-ar spune, aceasta este Naama. Iată și strada aceea, lungă și curbată, ani de zile nu îndrăznisem să trec pe aici, nici măcar în gând, și exact în fața clădirii în care locuiește el, aplecată asemenea unui turn construit de copii pe covor, opresc, privesc bulevardul întunecat, asfaltul a fost înlocuit de numai o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gândea la avantajele financiare pe care ar putea să le procure această halucinantă descoperire. Tustrei exclamară surprinși. Kane o ținea una și bună: ― Un fel de astronavă, sigur că da. Lambert, pe care o interesa luciul aproape umed al cocăi curbate, remarcă absența reliefurilor exterioare, a formelor caracteristice identificabile și, nefiind deloc lămurită, scutură din cap uimită. ― Ești chiar așa de sigur? Poate că este o construcție locală. Este năucitor... ― Nu. (Atenția lui Kane se mută spre cele două brațe gemene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
apropie pentru a ajuta la susținerea lui Kane, dar Dallas îl respinse fără menajamente. ― La o parte! El și Lambert îl alungiră pe "exec" pe planșeu și, în sfârșit, își scoaseră căștile. Păstrând o distanță respectuoasă. Ash dădea ocol formei curbate a ofițerului executant... până văzu lucrul acela lipit de fața acestuia. ― Doamne! murmură. ― Este viu? întrebă Parker admirând simetria creaturii. Dar îi apăru și respingătoare. ― N-am de unde să știu, dar nu vă atingeți, zise Lambert scotându-și ghetele. ― Nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de la acest nivel). 7.2. Particularități de grup Grupul incisiv - Incisivii centrali și laterali temporari seamănă cu cei permanenți, dar au dimensiuni mai reduse; coroanele au formă mult mai constantă, iar rădăcinile sunt relativ mai lungi față de coroane, având apexul curbat vestibular. Grupul canin - Caninii temporari au formă asemănătoare cu cei permanenți, dar sunt mai lați (raportat la înălțime) și mai ascuțit. Coroanele sunt mai scurte și se termină cu un cuspid ascuțit. Segmentele marginii incizale se întâlnesc cu fețele proximale
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
orientat vestibulo-palatinal, iar cel minim mezio-distal. Marginea vestibulară este convexă, cu depresiuni ce corespund șanțurilor ce separă cei trei lobuli de creștere. Marginea palatinală are formă de semicerc, mai mică decât cea vestibulară. Marginea mezială este o linie foarte ușor curbată. Marginea distală este mai scurtă și mai convexă decât cea mezială. Cele două margini proximale sunt ușor convergențe spre palatinal. Relieful feței ocluzale este reprezentat de doi cuspizi, cel vestibular fiind mai mare și mai proeminent decât cel palatinal. Aceștia
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
datorează numele său francilor care sunt considerați adevărații fondatori ai regatului Franței. Stela lui Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
mai curând severe ale feței ei. Și acum are ochii încondeiați cu prea mult negru și prelungiți cu o codiță unsuroasă. Gura ar fi frumoasă fără umbra de mustață, destul de vizibilă. Cu pomeții ieșiți în afară, cu părul scurt și curbat în dreptul urechilor, cu gâtul cam țeapăn, deloc lipsit de un fel de maiestate inutilă, seamănă cumva cu o figură bizantină dintr-un mozaic dogmatic și migălos. Nu stă nici o clipă locului, altfel descrierea mi-ar fi ieșit mai bine. Cred
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu un văl de aburi roșietici, acolo este totul." Am rămas iar tăcuți. Aerul din odaie căpătase culoarea aurie a ceaiului. Marcelino ciocnea unii de alții soldații rigizi, se târa în genunchi cu pumnalul în mână pe sub scrinul cu picioare curbate, făcea ca tunul, ca soldații muribunzi și ca soldații victorioși. " Cît mi-ar plăcea să fiu femeie! spuse deodată Egor. Tu ai noroc: vei fi o femeie. Noi, bărbații, nu sîntem buni de nimic. Mereu căutăm lucruri pe care, de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din tavanul jos. În pârâiaș trăiește proteul orb, cu mânuțe de om. Iar acolo, în centru, înfășurată în noapte ca într-o gogoașă de mătase, ești Tu, așa cum nu te știe nimeni, tu cu fălcile pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui tâmpenie și provocat acum de râsetele spectatorilor, alerga de colo-colo, holbându-se prin lentilele stropite de ploaie ale ochelarilor, încercând să găsească un loc pe care să-și rezeme piciorul, străduindu-se să se apuce cu mâinile de marginile curbate și tăioase ale barelor. Dar erau prea înalte și el nu era îndeajuns de puternic. Încurajările spectatorilor deveniseră triviale. O figură autoritară se detașă din mulțime, Nesta Wiggins în bikini, care strigă: — Încetați cu râsul! Ajutați-l! Cuvintele ei stârniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ușoară de afară. Părul nepieptănat îi atârna în lațe, gulerul neglijent deschis al cămășii și vesta murdară se vedeau pe sub fulgarin. Stătea nemișcat, cu mâinile în buzunare, și se uita cu ochi arzători la filozoful care se ridicase, cu spinarea curbată și ochii ieșiți din cap, ca o pasăre uriașă, cu pliscul crud, hulpav. Părintele Bernard era cufundat într-o liniștită meditație când primise, în acea dimineață, scrisoarea prin care Rozanov îl chema să-l viziteze la Camere. Era timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă încheietura mâinii care se răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o aibă niciun bărbat din lume, și degetele măiestrit curbate ca la Grațiile din Primavera lui Boticelli, de care nu cu mult timp în urmă nu-și putuse dezlipi ochii minute în șir, dacă nu ore, într-un album despre Quattrocento-ul italian. Și chiar și fundalul tabloului o margine
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]