317,866 matches
-
o curte părăginită, străjuită de un zid aproape dărâmat. În vestibulul întunecos de la intrare, apărea invariabil, Rex, câinele lup al amfitrionului, singurul tovarăș al acestuia în nopțile și în zilele lungi, pe care le petrecea în pustiul din casă. În curtea acelei vile am citit, în după amieze lungi și monotone de vacanță de vară, “Craii de Curtea Veche” și am înțeles că soarta fusese darnică în ceea ce mă privea, zeii mă iubiseră, căci mă atinsesem de oameni asemeni lui Pantazi
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Lumea_de_atunci_.html [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
câinele lup al amfitrionului, singurul tovarăș al acestuia în nopțile și în zilele lungi, pe care le petrecea în pustiul din casă. În curtea acelei vile am citit, în după amieze lungi și monotone de vacanță de vară, “Craii de Curtea Veche” și am înțeles că soarta fusese darnică în ceea ce mă privea, zeii mă iubiseră, căci mă atinsesem de oameni asemeni lui Pantazi și Pașadia, ființe zgârcite în vorbe, dar tumultoase în suflet. Toamna, când curtea aceasta dărăpănată devenea un
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Lumea_de_atunci_.html [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
de vară, “Craii de Curtea Veche” și am înțeles că soarta fusese darnică în ceea ce mă privea, zeii mă iubiseră, căci mă atinsesem de oameni asemeni lui Pantazi și Pașadia, ființe zgârcite în vorbe, dar tumultoase în suflet. Toamna, când curtea aceasta dărăpănată devenea un liman al dezordinii, iar câinele alerga bezmetic pe o pătură de frunze colorate, îmi plăcea să privesc în vizită fiind, cerul pe care nu se profilau blocuri, ci doar acoperișurile caselor îmbrăcate în liane lungi, roșii
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Lumea_de_atunci_.html [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
colorate, îmi plăcea să privesc în vizită fiind, cerul pe care nu se profilau blocuri, ci doar acoperișurile caselor îmbrăcate în liane lungi, roșii și verzi și turle de biserici. Seara, stelele străluceau cu un aer desuet, iar noi, în curte, vorbeam încet și vegheam liniștea unor altor timpuri. Oamenii aceștia doi au murit de mult, dar taina lor trăiește și azi. O știu numai cei care toamna, la fel ca și mine, răsfoiesc amintiri și cunosc drumuri de mult uitate
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Lumea_de_atunci_.html [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
și ascult cum toarce leneșă, o pisică mare și albă. Caut și nu mă opresc din mers. Nu am tovarăși de drum, ci doar amintiri ce se trezesc din somn toamna, dintre paginile unor cărți cu titlu efemer - “Craii de Curtea Veche” și “Cronica de familie”. Atunci îmi spun, fericită și înfrigurată, cu un zâmbet nervos, în colțul gurii: “Ce-ar fi să să pleci din nou, în căutarea timpului pierdut?” Corina Diamanta Lupu București, 3 august 2011 Referință Bibliografică: Lumea
LUMEA DE ATUNCI... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 by http://confluente.ro/Lumea_de_atunci_.html [Corola-blog/BlogPost/371261_a_372590]
-
cărora înaintăm, pagină cu pagină, savurând parfumul vechi de cronici, intrând într-o lume demult dispărută cu nume ce evocă istoria: Eremia Vodă Moghilă, Ivanco Pitar, Nicoară logofătul, Dumitru Rugină, Ionașco vistiernicul, Mare logofăt Săndulache Sturdza, Prigorenii lui Ion Neculce, Curțile boierești de la Ruginoasa, Delenii lui Ghika, domnitorul Alexandru Ioan Cuza... și lista poate continua. Se configurează așezările omenești, construcțiile, căile de comunicație, activități agricole, modul de viață și organizare socială a unui ținut binecuvântat de Domnul și înnobilat de efortul
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ”, OPINII, PROF. ANICA TĂNASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1453750989.html [Corola-blog/BlogPost/383940_a_385269]
-
missa romano-catolică și, într-un chip special, asupra autorităților păgâne. Autorul consultă și alte lucrări din literatura teologică ortodoxă: ale lui Constantin Porfirogenetul, Codin C. Curopalatul, S. Dobolschi sau Petre Vintilescu, menționând că ele cuprind informații prețioase despre ceremoniile de la curtea împăraților bizantini, unde rugăciunile pentru căpeteniile imperiului erau cuprinse în cărțile de cult. Lucrarea de față este structurată în patru capitole mari, după cum urmează: Temeiuri biblice și mărturia primelor trei veacuri Rugăciunea pentru autorități în cultul Bisericii Ortodoxe Rugăciunea pentru
EPISCOPUL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 by http://confluente.ro/Doua_recenzii_dedicate_ps_parinte_vasi_stelian_gombos_1336633967.html [Corola-blog/BlogPost/358648_a_359977]
-
suflet am ură/ și un pic de iubire/ mă îndurerează Dragostea” ș.a.). Dincolo de acest spațiu al său mai este și „oglinda” prin care privește lumea din jurul său, „problemele” de tot felul (fie ele generate de culturofagii care „recompensează pe scribii Curții”, nerecunoscându-i valoarea, fie ținând de dificultatea de a scrie/ publica o carte - „este greu să scrii astăzi cărți/ dar și mai rău e să le scoți la lumină/ când nu ai bani nici pentru pâine”; ori relația scriitori - cititor
CÂND CONVIEŢUIEŞTI CU POEZIA, CU VINUL ROŞU ŞI PRIETENA DE MARIUS CHELARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1421245846.html [Corola-blog/BlogPost/382054_a_383383]
-
i-au fost dedicate ei, însoțindu-le cu comentarii. Și-a procurat arsenic de la farmacie și în timpul nopții, acesta i-a adus sfârșitul. Ea a săvârșit un gest că în antichitatea greacă, așa cum a subliniat N. Iorga. Și astfel, în curtea bisericii “Sf. Ioan” din Văratec, isi doarme somnul de veci cea mai frumoasă și mai culta femeie a vremii ei, muză poetului-geniu, Mihai Eminescu, departe de mormântul acestuia pentru care și-a jertfit viața din iubire fără margini. Dar ei
CEA MAI FRUMOASĂ POVESTE DE IUBIRE A LITERATURII ROMÂNE: MIHAI EMINESCU – VERONICA MICLE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/elena_buica_1422187485.html [Corola-blog/BlogPost/377048_a_378377]
-
grâu, în lan.Așa ți-a scris un mac rănit...... VI. IUBEȘTE-TE..., de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2052 din 13 august 2016. Iubește-ți fiecare rid ce-aseară nu-l aveai și azi îl vezi făcându-i curte ochiului, iubește-ți albul altoit pe tâmplă, ce parc-aseară nu era și azi un Don Juan se vrea, vorbindu-ți iar despre iubire, iubește-ți mâna dreaptă ce-aseară, curioasă și cuminte, o carte-ți răsfoia, pe canapea, și
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
drept, și azi îl simți îmbătrânit de ani, de drumuri multe fără de popas, de căutări, de rătăciri ... Iubește-te ca pe-un poem scris nu demult, ... Citește mai mult Iubește-ți fiecare ridce-aseară nu-l aveaiși aziîl vezi făcându-i curte ochiului,iubește-ți albul altoit pe tâmplă,ce parc-aseară nu erași aziun Don Juan se vrea,vorbindu-ți iar despre iubire,iubește-ți mâna dreaptăce-aseară, curioasă și cuminte,o carte-ți răsfoia, pe canapea,și azipe inimă-și găsește
GABRIELA BLĂNARIU by http://confluente.ro/articole/gabriela_bl%C4%83nariu/canal [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
înainte de a pleca la școală, rămâneam câteva minute pe prispa din fața casei și-mi aruncam privirea spre liliacul de la poartă. Vedeam mugurii cum așteptau să-și deschidă petalele și să umple ograda cu parfumul lor îmbătător. Cel care intra în curte, îndată ce deschidea poarta, era întâmpinat de un arbust a cărui ramuri ajungeau și la trei metri înălțime, încărcat cu buchete violet. Ceva mai încolo, în grădinița din fața casei, printre lalele, bujori și crini galbeni, se afla un alt liliac, dar
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1494232389.html [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
încât , la un moment dat, m-am trezit spunând: - Hai, mamă, să mergem acasă! Nu mă lăsa singură. Și ea venea alături de mine, tăcută, abia perceptibilă... Ajungând acasă și deschizând poarta, am dat cu ochii de liliacul înflorit. Doamne! Toată curtea parcă prinsese viață și mi se părea atât de frumoasă și plină de prospețime, în strania ei singurătate. - Uite, mamă! A înflorit liliacul. Tu l-ai plantat, mai demult, când noi ne îmbătam cu parfum și vise... Da! Vise... Și
A ÎNFLORIT LILIACUL ( ACELA PLANTAT DE MAMA...) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1494232389.html [Corola-blog/BlogPost/379257_a_380586]
-
luăm ca exemplu de scriitură se năștea sub presiunea anumitor embargouri ale cenzurii. Probabil de aceea vorbim de marile valori și datorită limitelor impuse. - Evident...limitele impuse făceau ca interesul să fie extrem de puternic, de mare pentru ceea ce scăpa din curțile cenzurii. Atunci, chiar și acele jumătăți de adevăr, care reușeau să fie spuse aveau un ecou extraordinar. Acum, poți să spui adevărul întreg, ba chiar și contrariul lui și ecoul este mic. Din păcate asistă la despărțirea dintre publicul mare
“SCRIITORUL ADEVĂRAT ESTE ACELA CARE A REUŞIT SĂ RĂMÂNĂ FIDEL TALENTULUI SĂU” de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/_scriitorul_adevarat_este_acela_care_gabriel_dragnea_1354794954.html [Corola-blog/BlogPost/365788_a_367117]
-
cea mai normală dintre lumile posibile. Altfel am înnebuni cu toții. În vremurile în care era consilier, domnul Normalu era servit, destul de rar, cu renumitul vin al partidului oamenilor normali. Acum, când nu mai avea această calitate, mai venea câteodată în curtea sediului partidului, și ruga oamenii normali mai mititei să îi mai dăruiască o sticlă din acel vin. Se MILOGEA, spuneau acei oameni normali. Tot ei, atenți la ierarhiile prezentului, și repede uitători la cele ale trecutului, spuneau că nu au
MĂRIREA ŞI DECĂDEREA DOMNULUI NORMALU de JIANU LIVIU în ediţia nr. 370 din 05 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Marirea_si_decaderea_domnului_normalu_.html [Corola-blog/BlogPost/361781_a_363110]
-
de casele din localitate, care erau majoritatea noi, plăcute ca arhitectură, cu garduri noi, înconjurate de grădini vaste cu mulți pomi fructiferi. Am sosit la casa miresei, o casă impozantă, înconjurată de o grădină mare, cu un cort imens în curte, unde erau puse multe mese și scaune, iar pe niște suporturi erau două butoaie uriașe, unul cu vin și celălalt cu țuică. Era și un cuptor mare, lângă care erau stivuite vreo 200 de pâini rumene. În bucătăria casei erau
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1428571617.html [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
foarte frumoasă și cu o rochie de vis. Am fost introduși domnișoarelor de onoare. Partenera mea la această ocazie era o tânără învățătoare, o olteancă vivace și prietenoasă. Ne-am împrietenit pe loc. Am plecat spre biserică. La ieșirea din curte așteptau două trăsuri cu niște cai superbi. Fiecare dintre birjari a insistat ca mireasa să se urce în trăsura lui. Unul dintre aceștia a fost și mai insistent pentru că era văr cu mireasa. Fiind prezentată cu această dilemă, diplomată, aceasta
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1428571617.html [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
de pasăre și porc, sarmale, deserturi variate și băutură la discreție. În afară de vinul și țuica care s-a servit la masă, o bună parte din nuntași se ridicau repetat de la masă pentru a gusta băutura din cele două butoaie din curte. La masă am avut marea surpriză de a fi așezat alături de PETRACHE LUPU. Mi-am dat seama că era un om deosebit, cu mult bun simț, care vorbea cu har, se comporta civilizat, povestea din activitatea lui și răspundea cu
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 by http://confluente.ro/constantin_zavati_1428571617.html [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
Lupu, a fost deosebit de frumoasă, inteligentă, cultivată și bine educată de mama sa vitregă, circaziana Ecaterina. Amețise cu frumusețea ei mulți prinți, pe care i-a refuzat. Printre cei refuzați a fost și prințul polonez Dimitrie Wiszowiecki, sosit incognito la curtea lui Vasile Lupu, cu gândul s-o cucerească doar cu farmecele sale bărbătești. Inițial respins, când și-a dezvăluit identitatea, domnița s-a supărat pe el mai rău și i-a respins categoric iubirea. Orgoliosul prinț nu i-a iertat
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413169068.html [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
sută de mii de nuntași”, ca să... „pețească mireasa”. Și...s-a ținut de cuvânt. În 1650 l-a trimis pe fiul său Timuș cu o numeroasă armată de cazaci și tătari, din fața căreia Vasile Lupu a fugit cu întreaga sa curte. Negăsindu-și „mireasa”, furiosul „mire” a trecut prin foc și sabie tot Iașul. În consecință și biserica Trei Ierarhi, care a fost jefuită și incendiată. Cumințit de acest nefericit eveniment, Vasile Lupu a „acceptat” căsătoria fiicei sale cu „barbarul” Timuș
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413169068.html [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
Lupu, a fost deosebit de frumoasă, inteligentă, cultivată și bine educată de mama sa vitregă, circaziana Ecaterina. Amețise cu frumusețea ei mulți prinți, pe care i-a refuzat. Printre cei refuzați a fost și prințul polonez Dimitrie Wiszowiecki, sosit incognito la curtea lui Vasile Lupu, cu gândul s-o cucerească doar cu farmecele sale bărbătești. Inițial respins, când și-a dezvăluit identitatea, domnița s-a supărat pe el mai rău și i-a respins categoric iubirea. Orgoliosul prinț nu i-a iertat
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413169068.html [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
sută de mii de nuntași”, ca să... „pețească mireasa”. Și...s-a ținut de cuvânt. În 1650 l-a trimis pe fiul său Timuș cu o numeroasă armată de cazaci și tătari, din fața căreia Vasile Lupu a fugit cu întreaga sa curte. Negăsindu-și „mireasa”, furiosul „mire” a trecut prin foc și sabie tot Iașul. În consecință și biserica Trei Ierarhi, care a fost jefuită și incendiată.Cumințit de acest nefericit eveniment, Vasile Lupu a „acceptat” căsătoria fiicei sale cu „barbarul” Timuș
CELE TREI AURE ALE BISERICII TREI IERARHI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1413169068.html [Corola-blog/BlogPost/383707_a_385036]
-
de Rădița, umbla cu tot felul de prostii și lucruri necurate, fiind ea o vrăjitoare de magie neagră foarte uricioasă, cunoscută în în satele dimprejur. Avusese multe belele din cauza Rădiței, care în afară de faptul că prin vrăji fura mana animalelor din curțile oamenilor spre folosul propriu și al celor ce apelau la ea, încă din tinerețe jurase să se răzbune pe ei. Se ținuse mereu departe de acea femeie și de multe ori simțise ura din ochii răi ai vrăjitoarei arzând-o
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
abia terminase liceul pedagogic și fusese repartizată ca educatoare la grădinița de copii din sat. Așa îl întâlnise ea pe Gheorghe care abia ce se cunoscuseră i-a căzut drag și el la rândul său, a început să-i facă curte cu asiduitate, iar la scurtă vreme de atunci, a cerut-o în căsătorie, fiindcă se îndrăgostiseră foarte tare unul de celălalt. Rădița și pe atunci se ocupa de vrăji și descântece și bătea coclaurii pădurilor după plantele sale pentru descântece
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
ora actuală traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii timpului și își dușmănea vecinii, că nu vorbea cu niciunul prin sat cale de o poștă, din cauză că la mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul nu-i erau pe plac. Avea un obicei spurcat, că blestema cu gura ei seacă în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470863638.html [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]