1,641 matches
-
economic Produsul Intern Brut (PIB) valoarea producției de bunuri și servicii create într-o perioad... de timp într-un spațiu economic. Se diferențiaz... de PNB (Produsul Național Brut), întrucât nu include câștigurile obținute din investițiile externe și din transferurile f...cute în str...în...țațe de non-rezidenți. Rationing („raționare”) distribuirea administrativ... a unor bunuri și servicii, a c...ror ofert... nu acoper... cererea Rating analiz... de risc de tar... și evaluare a bonit...ții corporatiste, efectuat... de agenții specializate (Standard and
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
și dezvoltare tehnologic... SAPARD program UE de asistent... a ț...rilor candidate; programele se adreseaz... mediului rural Stat asistențial (welfare state) noțiune ce descrie componentă de asistent... social... și de furnizare de bunuri publice a statului modern Sterilizare operațiuni f...cute de bancă central... pentru a absorbi excesul de lichiditate; se recurge la vânzarea de obligațiuni, la atragerea de depozite, la creșterea rezervelor minime obligatorii ale b...ncilor comerciale. Teoria endogen... a creșterii (the endogenous theory of growth) teorie care examineaz
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
puneau Întrebări de tot felul și În timp ce ochii mari și capul interesat de cunoaștere se Îndrepta mereu spre altceva, iar pe fața cu obrăjorii trandafirii se observau fel de fel de grimase, Își Încrunta fruntea lată pe care apăreau primele cute exprimând concentrarea atenției, ridica ușor colțul din stânga al guriței În semn de insatisfacție și persiflare a noilor realități și transformări sau, Îi apărea un zâmbet cald care, Încet-Încet, se transforma Într un râs copilăresc și creștea până la o succesiune de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și smotocește pula mai ceva ca ghițălu țâța vacii. Pe ea să o cauți când ajungi. Obrajii mortului erau încă roșii, umerii drepți, brațele vânjoase, palma stângă încleștată pe cârja episcopală, cea dreaptă indicând parcă drumul Feleacului, fruntea fără nicio cute, pieptul umflat ca de curcan. A plesnit inima în el. Acesta, dacă avea ceasul bun, mai ducea încă vreo 10 ani. Uită-te, parcă este viu. Sigur i-ai luat pulsul, soro? Parcă-l văd că se ridică și sare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile despre care Ruby vorbește pot fi recunoscute pînă la urmă, iar dacă nu recu nos cute, măcar reconstituite. El afirmă, iar eu confirm că am Întîlnit lumina acestei lumi doar prin vreo nouă așezări, Între care cinci sate din ținutul Sătmarului. Din trei dintre acestea am zărit doar frînturi. Răteștii Însă Îi cunosc pe toate cusăturile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de această dată În proză, domnișoara A: „Mi-e greu să te urmăresc. Nu mi-l pot reprezenta pe Ruba decît fluid, Îmi curge printre degete, Îl pierd. M-a luat de mînă și m-a dus undeva, Într-o cută a Bucureștilor, nici nu bănuiam că există, În niște săli de așteptare, naosuri, laboratoare. Mi s-a luat acolo amprenta vocală. Iar cu picătura asta de voce, voi Învia eu mumiile bibliotecii Alexandriei și toate fantomele ei. Fără de mine și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
azvârle în hău. Altul scoate o sabie și o dă elefanților, cămilelor și măgarilor ca să se ciopârțească între ei. În sfârșit, un al treilea arhanghel îi adună pe toți ceilalți aștri căzuți, îi leagă fedeleș și-i aruncă într-o cută a pământului. Al patrulea arhanghel vine la un taur alb (Noe) și-l învață ce trebuie să facă pentru a scăpa teafăr din potop. Taurul alb își construiește o arcă și se urcă pe ea împreună cu alți „trei tauri albi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
stătea acolo. Uneori în genunchi, alteori cu brațele întinse în cruce ca și cum ar fi vrut să cuprindă tot nisipul (pe vremea aceea credeam că tot pământul e acoperit cu nisip și, ca să-I ușurez munca, mă duceam mai adânc în cutele hainei lui, ca să simtă că sunt acolo...). Și, pe măsură ce timpul trecea, corpul Lui devenea mai ușor, aproape transparent în lumina zorilor, dar lumina aceea care ieșea din El se făcea tot mai puternică... Într-un târziu, L-am auzit vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridicase și glasul: Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu!" Apoi, a dispărut pentru o clipă, topindu-se în lumina dimineții. Mi s-a făcut teamă, fiindcă rămăsesem agățat în cutele hainei Lui. Când m-am uitat în jos, eram împreună cu El pe aripa templului. Mi s-a tăiat răsuflarea de frumusețe. Iar El era acolo, chiar pe margine, drept ca o coloană de lumină; s-a uitat în stânga Lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a tăiat răsuflarea de frumusețe. Iar El era acolo, chiar pe margine, drept ca o coloană de lumină; s-a uitat în stânga Lui și a glăsuit: "Nu-L vei ispiti pe Domnul Dumnezeul tău". M-am strâns mai tare în cutele veșmântului, fiindcă, iată, treceam cu El peste pustiu și când am ajuns pe muntele pe care-l știam în zarea depărtării, chiar acolo, m-am uitat să văd cu cine e. Nu era nimeni, doar se făcuse umbra mai deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Pe ei însă n-am putut să-i uit: îi văd mereu în noaptea mea și ei sunt lumina, v-am spus doar ca mergeau în soare, nu?! Și erau atât de frumoși... și nici pe bătrân... îi știu fiecare cută a veșmântului și părul și barba și cum mergea așa, mulțumit, de parcă vroia să moară... văzuse tot ce era de văzut... să știți că de multe ori mă gândeam să mă pierd și eu așa, în lume, să nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
surâzător și vesel, iar Culae se simți și el cuprins de veselie și îi veni să-i țină bătrânului hangul, de nu l-ar fi oprit sfiala și buna-cuviință. Când găidulca amuți, iar deadul Vasile lăsă din mâini scripca lui, cutele de pe chip parcă i se adânciră. Ei, nepoate, vru el să știe, ai mai auzit cântece care să-ți meargă mai bine la inimă ca astea? Culae dădu din cap în semn că nu, iar bătrânul îl bătu pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele de pianist ar mai continua mângâierile după ce ochii ar vedea rețeaua de cute și întinderile de piele marcate de vârstă ?" Nu fi stupidă, Dora ! Ce importanță are pielea, sau cutele, petele, ridurile ? Aceasta este clipa ce ne-a fost destinată și nu trebuie să o ratezi, are dreptate Dragoș", îi răspunde o necunoscută voce din interiorul ei. Ieșite de sub control, degetele ei devin și ele febrile coborând în mângâieri din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ca o mantie, Dora o recunoaște, fără nici o ezitare, pe Teo..., pe Teodora. Nu mai este la fel de tânără ca cea din fotografie, umerii îi sunt aduși, fața luminată de soare pare făcută dintr-un pergament brăzdat de o rețea de cute adânci, dar ținuta îi este la fel de semeață precum era în vremurile în căutarea cărora pornise Dora la drum. Întoarce-ți te rog chipul spre soare ca să îl văd mai bine ! Vederea mi-a cam scăzut... Dacă simțămintele care se numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
În orbitele cernite de vârstă, ochii neobișnuit de mari, peste care cad obloanele pleoapelor, par în așteptarea un semnal pentru a-și dezvălui culoarea. După câteva minute de tăcere deplină, dintre buzele încă frumos conturate, dar care par tăiate de cutele amărăciunii, se strecoară ca un susur un cântec : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, Miluiește-ne pre noi." Dora cunoaște acest cântec religios. Era prezent fără știre în zestrea spiritului ei, moștenit de cine știe câte generații. Un îndemn interior îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se străvadă limpede o mulțime de vinișoare albastre și-ncâlcite, iar obrajii ei subți și veștezi aveau un aspect pământiu, nesănătos. Ca defect, era, poate, un dram prea zbârcită la chip, dar se va vedea, mai târziu, că acele multe cute nu erau nicidecum săpate acolo de eternul ascuțiș al anilor, ci de altceva, ceva mai puternic... Dacă ai fi întrebat pe cei care, măcar o singură dată, au avut de-a face cu ea, ei ți-ar fi spus că
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
niciodată alcool, nici măcar la sindrofii. Fiola, desigur, are bunul simț să nu se înverzească. Moment de tensiune poetică... Luna se reflectă lamartinian în tresele epoleților... Plutonierul pare frământat; fruntea, într-un suprem gest de concentrare intelectuală, îi este brăzdată de cute. Mă întreabă cu ce mă ocup. Student la Litere? Mormăie că ne știe el prea bine pe noi, ăștia care n-am fost în stare să facem o meserie. Apoi, se întoarce scârbit, fără să ne dea nici măcar "bună seara
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Aștepți pe cineva? Am rămas uitându-mă țintă la el de pe banca mea de piatră, fără să-i răspund. Picăturile de ploaie Îmi lunecau pe față, iar lui Îi rămâneau aninate de borurile largi de fetru ale pălăriei și În cutele capei. Cred că va ieși curând, zise după câteva momente, cu vocea aceea a lui stinsă și aspră, nescăpându-mă din ochi ca la Început și stând tot În picioare În fața mea. N-am răspuns nici de astădată, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i drept, adăugă uitându-se În altă parte, ai fost grozav În noaptea aceea, la Portița Sufletelor. Focurile alea de pistol de la doi pași... Ce să zic. Presupun că Alatriste știe că-ți datorează viața. Scutură picurii de apă din cutele capei și se Înfășură mai bine În ea. Ochii lui, negri și duri ca pietricelele de jais se opriră În sfârșit asupra mea. — Îmi Închipui c-o să ne mai vedem, zise, plecând. Dar deodată se opri și se Întoarse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
am întrebat-o pe mama: De ce mă sileai să privesc imaginile acelea înspăimântătoare? Eram un prunc! Nu puteam crede ceva rău despre lume. Ar fi fost de ajuns să te privesc pe tine. Ochii tăi triști, un pic oblici! Sau cutele îngrijorate de pe fruntea ta! Voiam doar să mă conving că vezi, mi-a răspuns. Că ochii tăi funcționau cum trebuie. Da, funcționau! Și sigur că am văzut! Imaginea s-a întipărit în mine cu fierul roșu. Ca un foc. Exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
exprimată în ele. În fața excesului de otravă sentimentală, reacționezi printr-un salt în dispoziții contrare. Și așa cum, după o carte a lui Cioran, te trezești înviorat și cu poftă de viață, surprinzîndu-te contrariat de cîtă bună dispoziție poți ascunde în cutele ființei, tot așa Schopenhauer te înrîurește în sens benefic, încărcîn-du-te cu o seninătate prevenitoare. E ca și cum ai primi un prisos de motivație din partea unui gînditor care nu prididește să-ți explice că motivațiile vieții nu fac doi bani. O infuzie
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
declara că este însărcinată a făcut înconjurul lumii. Cu toate acestea, doar câteva săptămâni mai tărziu, Internetul a inundat de zvonuri potrivit cărora Beyonce poartă o pernuță. În timpul unei emisiuni la televiziunea australiană, burtica vedetei a părut că face o cută nefirească. Reprezentanții cântăreței au declarat imediat că zvonurile sunt "prostești, ridicole și false". Ulterior, Beyonce a apărut în New York purtând o bluză care îi scotea în evidență burtica, iar la începutul lunii octombrie, vedeta a lansat videoclipul pentru piesa "Countdown
Care au fost evenimentele scandaloase ale anului 2011 () [Corola-journal/Journalistic/67611_a_68936]
-
de copil. Gleznele ți s-au lipit de ale mele, și fără a înceta să vorbească gura mea s-a apropiat, șireată, pe furiș, cu grijă, de gura ta: îți mirosea răsuflarea, îți mirosea părul, îți mirosea gâtul, îți mirosea cutele taliei, cutele pântecului, și era gata să-ți mângâie pubisul, să simtă din ce țesătură ești făcută, când mâța, speriată de frenezia bucuriei mele, a sărit de pe cuvertură încurcându-se într-o lampă al cărei abajur s-a desprins luminând
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
Gleznele ți s-au lipit de ale mele, și fără a înceta să vorbească gura mea s-a apropiat, șireată, pe furiș, cu grijă, de gura ta: îți mirosea răsuflarea, îți mirosea părul, îți mirosea gâtul, îți mirosea cutele taliei, cutele pântecului, și era gata să-ți mângâie pubisul, să simtă din ce țesătură ești făcută, când mâța, speriată de frenezia bucuriei mele, a sărit de pe cuvertură încurcându-se într-o lampă al cărei abajur s-a desprins luminând o secundă
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
adânci inclusiv în plan filosofic, este capabil a oblădui gândirea înfiorată de emoția unui sentiment intim pe care greu îl poți desluși în spațiile largi, spectaculos de ofertante, ale discursului simfonic. Larma orchestrală, declamația patetică, retorismul simfonic, nu încap între cutele unor simțiri minuțios detaliate în zona greu de cuprins a spiritului uman. Începând cu mijlocul de secol XVIII, de la "papa Haydn" citire, și până în zilele noastre cvartetul de coarde rămâne o veritabilă școală atât pentru muzicieni, pentru compozitori, pentru muzicienii
Valori muzicale camerale în concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7300_a_8625]