821 matches
-
gândit niciodată să mă căsătoresc pentru că am știut că nu există decât o singură femeie cu care aș dori sau aș putea să mă însor. Hartley, gândește-te la acest lucru, și crede-l! Te-am așteptat, deși nu am cutezat să sper că te voi revedea vreodată. Și acum, evadând din deșertăciunile lumești, am venit la mare, și la tine. Te iubesc așa cum te-am iubit întotdeauna, vechea mea dragoste e prezentă, fiecare fibră, fiecare tentacul, fiecare mlădiță a acestei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să culeagă flori, dar de îndată ce se aventura pe stânci, cu pantofii lui londonezi cu talpă de piele, imediat cădea. Și-a cumpărat niște pantofi de pânză cu talpă de cauciuc de la Magazinul Pescarilor, dar tot aluneca. Firește, niciodată n-a cutezat să intre în mare. Totuși, tăia lemne și le căra în casă și această activitate, căreia îi conferea un sens simbolic, îl umplea de satisfacție. Continua să fie ocupat întreaga zi cu treburi de rob, pe care și le inventa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
plece acasă. Mi-a răspuns că da. I-am spus că e în ordine. Nu i-am mai adresat rugăminți, apeluri, nu i-am mai adus nici un fel de argument. Și în timp ce ne uitam unul la celălalt, în tăcere, nici unul nemaicutezând să adauge ceva la spusele ferme, am simțit o nouă barieră înălțându-se între noi. Până atunci, găsisem că e dificil să stabilesc o comunicare cu ea. Acum îmi dădeam seama cât de apropiați fusesem. Planul era următorul: Peregrine îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
viziuni de amărăciune se deschideam înainte-mi. Omorâsem copilul lui Hartley, mă insinuasem, dintr-un capriciu, în viața ei și-i răpisem binefacerea ei, care-i aparținuse într-un fel în care niciodată nu mi-ar fi putut aparține. Nu cutezam să mă gândesc la durerea ei și la felul în care aceasta i-ar fi putut afecta simțămintele față de mine. Oare de acum înainte avea să vadă în mine un ucigaș? Uneori, simțeam, în chip ciudat, că niciodată nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deși îmi aminteam de gândurile “înecării“, când mă aflam cotropit de valuri. Mi-am spus că trebuie să mă duc din nou să cercetez cazanul și poate că astfel îmi voi ajuta memoria, dar acum era prea întuneric și nu cutezam să mă hazardez până acolo. Mă simțeam speriat, și ceva mai târziu pur și simplu m-a străbătut o frică de moarte. Am încercat să aprind lampa, dar nu știu de ce n-am reușit. Am aprins câteva lumânări, după aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
comitetului îi propunea pe Geo Bogza, Marin Preda, Ana Blandiana, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, D.R. Popescu, Titus Popovici, Pop Simion și Szasz Janos să reprezinte Uniunea Scriitorilor în Consiliul Național al Frontului Unității Socialiste 23. Cu excepția lui Pop Simion, care cutezase să-și ridice vocea întru apărarea lui Eugen Barbu, ceilalți scriitori se afirmaseră ca participanți activi la schimbarea garniturii redacționale de la Luceafărul sau ca spectatori neutri ai crâncenului duel literar. Răspunzând Mariei Banuș, care dorea o amânare a votului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care a băgat spaima în toți securiștii. Toți stăteau ca înlemniți, numărându-și parcă bătăile inimii, cu armele întinse spre omul pe care securitatea, de atâta vreme, îl căuta să-l prindă. Și acum, îl aveau... Îl aveau, dar nu cutezau să-l atingă. Pentru o clipă, Căpitanul Baltă înălță capul zâmbindu-le... El le simțea frica rece din pieptul lor. „ - Hai, măi... trageți !.. Trageți, ce mai stați !”, vorbele lui Baltă, calme și liniștite îi ului cu totul. Poate că mulți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se izolează în turnul tăcerii sale glaciale, și își chibzuiește planurile...în el se îngrămădește tăcerea, ca niște nori de furtună, înainte de căderea trăsnetului. Încordarea nervoasă plutea grea în aer. Niciun securist nu îndrăznea să facă un pas, nici unul nu cuteză să ridice măcar ochii asupra lui,.. „ - Ei, tâlharule, ți-a pierit curajul... acum să te văd..!”, repetă maiorul, și mai făcu doi pași spre el, cu arma în mâini... Atunci, căpitanul Baltă îi văzu bine răutatea din ochii lui, mici
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de proiectare, iar nișa în care se găsea de-o veșnicie bustul de ipsos al bolșevicului a rămas goală. Fără statuie și fără soclul înfășat în pânză roșie, nișa avea ceva dintr-un loc ciumat. Nu numai că nimeni nu cuteza să-și apropie biroul de ea, dar nici femeia de serviciu nu se grăbea să-și ascundă acolo gălețile. Era ca și cum toți gândeau că Stalin nu era mort de-a binelea, că era numai o provocare. Cine-și băga scaunul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
S -ar cuveni să ne intereseze în mai mare măsură formidabila experiență de viață pe care au traversat-o românii bucovineni ajunși în pustietățile canadiene la începutul celuilalt veac. Au emigrat din răposata Austro-Ungarie (Bucovina se afla sub sceptrul kesaro-crăiesc), cutezând o aventură de care, probabil, astăzi nimeni n-ar mai fi capabil. Din puținele date ce le dețin privindu-l pe bunicul meu, plecat din Comănești-Suceava în 1912, știu că a pornit la drum în costum național, fără a cunoaște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici scenariile prăpăstioase, nici filmările combinate n-au nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unei cărți ce avea să facă pârtie: "Cu microfonul în buzunar". După acel semnal de start, întâmpinat și cu rezerve ("dacă aveți microfonul, ce vă trebuie pixul?") mai mulți confrați de gazetărie sportivă radiofonică au început să dea târcoale tiparului, cutezând intrarea într-un perimetru în care contează, alături de încărcătura de informație, și metafora, virgulele, topica într-un cuvânt, arta scrisului. Au izbutit cei ce au înțeles că n-ajunge să muți o relatare din registrul sonor în pagina de carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
internaționale, doar-doar s-o îndura America să-l primească. Deziluzie după deziluzie: din camp se pleacă pe alese ("cel mai tâmpit evreu sovietic are prioritate înaintea celui mai bun est-european"), iar americanii, în loc să se îndure de soarta celor ce au cutezat să evadeze din estul comunist, "au suplimentat cu 20.000 numărul de vize pe 1989, dar le dau la întâmplare, prin tragere aleatorie, făcută de un ordinator. De ce nu ne iau pe noi, nenorociții din lagăr?" Se teme de vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
noastre, tocmai pentru că-i aflai semnătura în orice publicație deschideai, de la Oradea la Zimnicea! O doamnă, onorabilă altfel, m-a asigurat că "a fost și ea la revoluție". Și a fost: după patru zile, cu fiică-sa de mână, a cutezat un tur timid prin Bucureștiul însângerat. Ca-n "Conu' Leonida față cu reacțiunea"! Nu știu de fapt, ar trebui să scriu că știu ce-i cu această competiție încrâncenată către asumarea unor merite iluzorii. Se-ncearcă, poate, absolvirea de culpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a născut Alecsandri și care adăpostea, la Iași, Muzeul Teatrului, a fost retrocedată. Îmi iau îngăduința să afirm că-i un gest profund anticultural, și chiar anti-românesc. Dacă, în Germania, cineva, înarmat cu orice soi de certificate de moștenitor, ar cuteza să ceară închiderea casei-muzeu în care s-a născut Schiller, s-ar crede că nu-i în toate mințile! Casa vornicului Alecsandri, probabil, cel mai vechi edificiu laic ieșean, reconstruită din temelie pe banii statului, se cuvenea răscumpărată, scăzându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
distanțare în timp: uitarea e scrisă-n legile omenești. N-o mai fac în fața anchetatorilor penali, ci doar în prezența microfonului neutru al postului național de radio. Trei gazetari de la Radio România, Mariana Cononovici, Silvia Iliescu și Octavian Silivestru au cutezat o amplă investigare în culisele istoriei recente, publicând la "Humanitas" culegerea de mărturii "Țara, Legiunea, Căpitanul", cu subtitlul "mișcarea legionară în documente de istorie orală". Își plasează merituoasa cercetare sub un motto nu știu cât de potrivit din Harold Pinter: "Trecutul este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
uzând de autoritatea uniformei ofițerului de rezervă, a ținut piept hoardelor dezlănțuite, izbutind să ascundă și să adăpostească mai multe familii de evrei. Salvându-le viața. Acest Om a fost arestat în anii '50 și trimis la Canal! De ce? Cine cuteza să pună întrebări atunci? Când s-a întors acasă din detenție, a fost recunoscut doar de... câinele său, Roșca. (Ceea ce-mi amintește întoarcerea din pușcărie a Ioanei Orlea: în prag, bunică-sa a întrebat-o "pe cine căutați?") Farmacistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mioritic. Orice expediție vânătorească devine, astfel, o călătorie inițiatică, la care cei zidiți între membranele de beton ale blocurilor-dormitor (multe construite de inginerul Sardino...) n-au acces decât prin literatură. Așa îmi iau îngăduința să înțeleg invitațiile la expediții cinegetice cutezate în noua carte semnată de Luigi Sardino... * C ercetând vechile scrieri consacrate realităților românești ale veacului XIX, afli adeseori cu surprindere amănunte neștiute despre trecerea prin astă lume a unor personalități emblematice pentru viața culturală a provinciei moldave. Mai toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
au făcut excepție. Unii călători străini prin Țările Române au fost necruțători În această privință : „Există puține case valahe În care să domnească ordinea și curățenia. Numai un călător căruia nu-i este scârbă și e gata la orice poate cuteza să ia loc la masă”, scria Franz Griselini În 1780. Chiar și interiorul caselor boierilor români i se părea „foarte murdar” lui K.F.V. Hoffmann În 1832 <endnote id="(299, p. 127)"/>. La jumătatea secolului al XIX-lea, În vizită la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
au dat arme nemulțămiților, au corupt lăcomia, au sedus buna credință, subminând puterea ce voiau s-o răstoarne... S-a promis pacea pentru a vedea fruntariile dezarmate și aceste fruntarii au fost cotropite, și generalii ruși, atacând împărăția otomană, au cutezat să declare că veneau ca prieteni pe teritoriul ei. Astfel, îi văzusem, la sfârșitul veacului trecut, oferind Poloniei prietenia lor vicleană, ocupând ca aliați întinsele ei provincii, până și capitala ei, până și treptele tronului. Dezastrele de la Praga au încununat
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
se întoarse tocmai în luna mai a anului următor, 1838, întovărășit de Aristarhi, agentul lui Ghica la Constantinopol. Acesta aducea Domnului un firman al Porții, conceput în termenii cei mai aspri pentru acei membri ai Adunării care, în vara precedentă, cutezaseră să respingă inserarea în Regulament a articolelor aprobate de cele două Curți. Prin acest firman se poruncea Adunării să adopte toate articolele în chestiune, constatându-se această adoptare prin proces-verbal semnat de toți membrii. Se mai recomanda Domnului să pedepsească
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
atunci exemplul lui Miloș, căzut la granița Austriei, fără chiar ca Austria să fi îndrăznit a cere seamă de zgomotul căderii ce o auzise; a vorbit de neajunsurile suscitate de boieri principelui Sturdza, când, la suirea lui pe scaun, a cutezat să gândească la restaurarea unei monarhii dace; a citat alternativele de favoare și de rigoare prin care a trecut însuși principele Ghica, după cum a servit sau nu, în cursul domniei sale, planul Puterii Protectoare și a dat ca dovadă: datoriile Domnului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Regulamentului; articolul întâi al rezoluției de la 28 martie 1848 cerea chiar ca: Regulamentul să fie strict observat în tot cuprinsul lui și fără falsă interpretare. În ochii lui Mihai Sturdza și în acei ai consulului rusesc, actul acestor tineri, care cutezaseră să trimită Domnului rezoluția adoptată de întrunire ca s-o aprobe, era o răscoală. Acei dintr-înșii care nu scăpară prin fugă fură arestați în somnul lor, parte din ei maltratați, alții desțărați peste Dunăre. Poporul, pe care nu știuseră
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
și distanțarea cuvenită - progresivă, Înțeleaptă, asumată - ce survine Între cei doi, la un moment dat, ca semn că cel ce trebuia format a fost format, că un nou spirit este, poate, pe cale să apară și să facă ceea ce alții au cutezat Înaintea lui. 1.6. Dezamăgirea și trădarea În educație În nici o carte sau tratat de pedagogie nu am găsit vreun cuvânt despre decepțiile sau deznădejdile profesorului. Chestiunea este trecută cu vederea, ca și cum n-ar exista, ca și cum În educație nu ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
cel de lângă tine Îl transformă și transfigurează valoric. „A avea Încredere În cei care nu sunt demni de Încredere Înseamnă să deții adevărata Încredere”, spune un mare Învățat. Așadar n-ar fi rău ca, prin speranța și iubirea noastră, să cutezăm să construim realități „mari” plecând de la altele „mici”. 7.4. Iertarea - un corelat al iubirii În privința iertării, literatura psihologică și pedagogică este foarte sărăcăcioasă. Despre acest subiect nu s-a scris aproape deloc, iar, atunci când este invocată, devine un factor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]