25,743 matches
-
dl Valeriu Bârgău, directorul publicației, propune o rubrică intitulată În apărarea scriitorului român. Ideea în sine nu ne displace. Scriitorul are și el dreptul la o apărare, dacă nu chiar la un sindicat. Cît privește primejdiile de care el se cuvine apărat, aici nu mai sîntem neapărat de acord cu dl Bârgău: cum să-l aperi pe scriitor de critici, fie ei și nedrepți? sau de confrați, fie ei și invidioși? sau de jurii, fie ele și lipsite de criterii? Noi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
monografiile de referință nu depășesc 500 de exemplare (la o populație de peste 20 de milioane de locuitori!). O asemenea politică a subvențiilor date cu mâna tremurândă și adesea preferențial nu este câtuși de puțin una care servește, cum s-ar cuveni, cultura română. Sumele acordate de Ministerul Culturii acoperă în parte costul imprimării, ele nu au deloc în vedere și drepturile de autor. Scriitorul, cercetătorul au devenit niște paria, munca lor necesitând mari eforturi intelectuale, nu e pur și simplu recunoscută
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
înceapă a grăire... toate ahèste nu plătesc o ceapă! (degerată, bine înțeles). Satana, preschimbat în corb, dă roată pe sus adunării, spârcâindu-se, cufurindu-se în barba semețului Goleman... - discuția continuând și azi... Un poet modern, cum spuneam data trecută, s-ar cuveni să aducă spre vorbirea noastră de acum epopeea marelui autor al Școlii ardelene, nu literal, ci în spirit. Deocamdată, uitându-mă bine în jur, în stare nu-l văd decât pe Cărtărescu. O replică, la zi, i s-ar da
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
Văcăroiu, care are tot dreptul la o casă proprie, fie ea și reședință secundară, de vacanță, și chiar dacă se nimerește lîngă fosta reședință secundară a marelui romancier. Dar MCC oare ce păzește? Revendicată sau nu de urmașii scriitorului, casa se cuvine îngrijită. Ce să-i faci însă cu bugetul decent (vorba dlui R. Theodorescu) al MCC? Se vede că nu ajunge, așa decent cum este, pentru a da o imagine decentă casei în care Rebreanu și-a scris cărțile de după 1930
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]
-
la Editura Albatros, Tinerețea unui comisar politic de Miron Bergmann. E vorba despre o traducere: romanul a fost publicat inițial în Franța, la Ed. Lattés, deducem că după 2000 (pe contrapagina de titlu nu se specifică, așa cum s-ar fi cuvenit, anul), de vreme ce are ca subtitlu O jumătate de secol mai tîrziu, iar subiectul îl constituie anii '50 în România, în special în mediul literar. Din datele de pe coperta a IV-a aflăm că autorul (al cărui nume mie îmi era
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
nepermis de lungi. Fraza arborescentă a scriitorului este un mit. Aici este mărăcinoasă pentru că încâlcită și fără ritm, construită chinuit. Din toate filozofările despre Nietzsche și din polologhia despre anii '60-'70 am reținut pledoaria scriitorului pentru nuanțe. Epoca se cuvine analizată cu multă luciditate. Arghezi, Camil, Călinescu, Nichita nu pot fi blamați orbește pentru "derapajele" și concesiile făcute sistemului. Diatriba împotriva "grotescăi" estetici vine însă și din propriul instinct de conservare nu doar din altruism. Cum se face că lui
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
consecințele, iar ele nu sunt în nici un caz fericite. E semnificativ și faptul că Horea Poenar nu s-a angajat în proiect altfel decât ca un colector al articolelor, fără intervenții, recomandări, exigențe, fasonări sau îndreptări, cum s-ar fi cuvenit, din teama probabilă de a nu fi acuzat de cenzură (ceea ce ar fi aberant). Horea Poenar nu scrie nici un articol, doar prefațează dicționarul pe care îl coordonează. Nu e, desigur, o simplă formalitate. E o instanță necesară, dar nu mai
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral și estetic, ea ilustrează un echilibru pe cît de fragil, pe atît de constant. n P.S.: în revista
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
importanță națională în gestionarea patrimoniului literar. Z. Ornea a tras semnale de alarmă de nenumărate ori, și-a exprimat neliniștea, dând o pildă de vigilență culturală. Nu zăbovește în textologie decât rareori, căci ar însemna să facă observații ce se cuvin făcute la masa redacțională, în editură. Cititorul de revistă vrea o deschidere de orizont, iar Z. Ornea a știut să i-o dea. O rubrică de "cronică a edițiilor" impune verificarea, la modul deschis-public, a unei gestiuni speciale a patrimoniului
Gestiunea patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12069_a_13394]
-
n-ar fi decît "aristocrații", adică intelectualii ce refuză a se înregimenta unui spirit al timpului. Exercițiul de reflecție duce la o "legitimitate disciplinară", la o "disciplină colectivă", produse de un destin istoric. Peste ceea ce constituie aportul individual s-ar cuveni să se boltească un intelect comun, "socializat", cum îl numește Michel Foucault. Natura mai mult ori mai puțin efemeră a cazurilor particulare e corectată de un anume tip de soluții generale, de un stil al operării cu un set de
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
Michel Foucault. Natura mai mult ori mai puțin efemeră a cazurilor particulare e corectată de un anume tip de soluții generale, de un stil al operării cu un set de concepte și categorii intrinseci. însă atenție! Indicele personal nu se cuvine șters din acest ansamblu de integrări epocale. Comentînd un eseu semnat de Susan Peck MacDonald (1994), Maria-Ana Tupan precizează: "în vreme ce setul de probleme sau de metode sînt comune, posibilitățile explicative sau hermeneutice sînt nelimitate. Retorica (este menționată școala istoriștilor, cu
Pornind de la sincronism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12065_a_13390]
-
ofensive în ambele cazuri ca adversarul să nu cunoască adevăratele noastre intenții mai ales - de ce am încetat asaltul în această întâmplare în care piere sau supraviețuiește doar un singur suflet Remarca mă retrag din fiece răsplată ce mi s-a cuvenit toate să rămână celor ce au mai multă nevoie de ele bineînțeles că important este ceea ce se retrage în afara imperativelor metafizice sau pur și simplu omenești dincolo în exterioarele luminoase accesibile multora în unghiuri favorabile de existență și pricepere când
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
și de data asta admirabil comprehensiv: Pasiunea autentică presupune existența unor crize, străbaterea periodică a urîtului. De multe ori trebuie să i se fi Ťurîtť de critică marelui critic. Cu siguranță. Altfel n-ar fi de înțeles!". Tot aci se cuvine explicată "mizantropia" lui E. Lovinescu, incriminată de unii contemporani "cu conștiința prea agitată sau prea temătoare", cum se exprimă, delicat, dl Raicu. "Mizantropie" care ar reprezenta un pandant pe plan social al "urîtului" înscris în planul conștiinței de sine. Dar
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
comilitonii săi din domeniul criticii la o atitudine "militantă", "bărbătească". N-a ezitat a acuza lipsa de solidaritate a confraților în fața unor atacuri care, în fond, nu vizau doar o persoană, ci întregul corp al celor ce s-ar fi cuvenit să se arate însuflețiți de un crez comun, și care, în bună lege morală, n-ar fi trebuit a se disocia tocmai în fața primejdiei: "La noi nu există, constata cu mîhnire mentorul Sburătorului, nici umbra unui simț de solidaritate. Așa
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
imundă a modelului și uneori cu oamenii ce l-au servit pe "patron" și care s-au străduit a-l copia. Barbu nu se simțea bine decît într-un climat în care putea aplica lovituri după bunul său plac (se cuvine a desluși aci și o revanșă a servilismului în fața ierarhiei partidului-stat) și în care putea domni peste inși obedienți, lipsiți de personalitate, capabili de necurmate umilințe. Plăcerea sa de-a umili de cîte ori i se ivea ocazia îl reprezenta
Evocîndu-l pe Eugen Barbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12155_a_13480]
-
mulți de cinci pe stradă. Nu era să ne împiedicăm de o asemenea aberație! Vizitele au fost împărțite în două zile, 20 și 21 decembrie, drumurile grupate în funcție de zone, legături și mijloace de transport. Eram așteptați și omeniți cum se cuvine. La fiecare popas, cu capetele prin calorifere, încurcați în sîrme și antene, unii peste alții, profesori și studenți, ascultam Europa Liberă. Ne rugam și plecam mai departe. Colindele noastre ne uneau, ne întăreau, ne făceau să ne simțim liberi. LIBERI
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
Uniunea Europeană, cu nădejdea că astfel "Tîrgu-Jiul va aparține cu adevărat universalității", cum glăsuiește ziarul pomenit. Numai că "Amenajarea" cu pricina e pe cît de pompos proclamată pe atît de discutabilă. Toate bune și frumoase cu "universalizarea", dar credem că se cuvine a ne rosti deschis opiniile, fie și în afara strictei specializări, în raport cu actul cultural menit a corobora "universalizarea" la care năzuiește patria noastră în general și Târgu-Jiul în particular. Să spunem prin urmare din capul locului: "moștenirea" lăsată de "Titanul și
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
adresa nici un cuvînt. Cred că era prea orgolios, că suferea din cauza situației sale. Joseph însă o accepta zîmbitor. Uite că iar spun ceva neadevărat! Pentru că nu zîmbea prea des. - Era un om trist? - Nici asta! Făcea lucrurile corect, cum se cuvine, cum se pricepea mai bine, atîta tot. Dacă i-ai fi cerut să-i ajute pe mașiniști sau să stea în cușca sufleorului, n-ar fi zis nu, pe cînd celălalt s-ar fi rățoit imediat. Asta vreau să spun
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
Gheorghe Grigurcu Dacă o asemenea pedală "negativă" la un "clasic" arhicunoscut putea nedumeri, sîntem în măsură a presupune marea iritare produsă de considerațiile "eretice" adresate de Cornel Regman unor autori în viață, deprinși nu o dată cu univocitatea elogiului ce s-ar cuveni a îmbrățișa totalitatea textelor pe care le-au publicat. Un dens conspect al opiniei asupra lui Marin Preda sună astfel: "Aproape fiecare din cărțile sale de la Intrusul încoace se vrea dezvelirea unui organ lezat sau incizarea în dreptul cîte unui segment
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
Să mulțumească domnului de Pace. Vlad șade-n jilț. E liniște. Și tace Cu sufletul în platoșă-mpăcat. Și pe când prieteni și curteni în zale Ciocnesc în juru-i cupele de vin, în cinstea faptelor Măriei Sale; El cugetă ce țepi li se cuvin. * Furcile, slujitorii domnești le vor număra pe degetele celor două mâini. Și, dacă nu ajung, le vor socoti, arghezian, și cu deștele de la picere. începem cu strofa a treia: P.S. Dacă vreun "gânditor" politic va obiecta că asta e ceva
Speranța by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12210_a_13535]
-
Brucan, cel care în anul 1947 a publicat în ,Scînteia" un articol intitulat Da! Nici o cruțare!, în care cerea exact pedepsirea țărăniștilor și liberalilor care ,invocă omenia și toleranța pentru a-i salva pe fasciști de la pedeapsa ce li se cuvenea". Culmea este că Silviu Brucan nu regretă nici astăzi acele articole care au nenorocit pe mulți în anii de început ai comunismului (pentru atitudinea sa în această privință a se citi neapărat p. 55 din cartea autobiografică O biografie între
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
megieș pe tărîmul relativ nou al exegezei, așa cum am mai arătat și altădată, cu prodigiosul humuleștean, cu istețul Fiu al Pepelei și cu părintele erudit-facețios al }iganiadei, din al cărui ținut de altminteri se trage. Rostirea sa dispunînd, așa cum se cuvine, de multe vocabule neologistice și subtile modulații reflexive, se descoperă tradițională în fondul său, incredul-șugubeață, filtrată printr-o îndelungat rodată bonomie comunitară. Raționalist circumspect, aidoma lui Șerban Cioculescu cu care a fost nu o dată asemuit, Cornel Regman dă dovada unui
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
și a imediatei realități, capabilă să evolueze spre un imaginar constructiv și speculativ. Jurnalele și memoriile părăsesc acum prim-planul, pe care îl ocupaseră conjunctural abuziv, și se îndreaptă spre al doilea și al treilea raft, locul ce li se cuvine. Nu dispar din raza noastră de atenție, dar își estompează prezența. Pentru a tempera exagerările prin care am trecut (și care mai persistă în unele aprecieri defazate), face bine apelul la acele opinii care relativizează importanța non-ficțiunii. Tocmai de aceea
Defaimarea jurnalului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12234_a_13559]
-
de liant cu ce va urma. Dar până la apariția celui de-al treilea segment, observația rămâne ca o simplă speculație. Pe scurt, cum se înfățișează trama romanului. printr-o hotărâre arbitrară a guvernului comunist, Stelian Teodorescu este privat de pensia cuvenită pe motiv că ar fi fost chiabur. Nu mai poate obține nici o slujbă, solicitările de a-și recăpăta ajutorul de stat rămân fără un răspuns pozitiv. Strategia ușor extravagantă de a se abona la Scânteia, gest care ar fi trebuit
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
priveliștea lenevește-n păuni". Tropismul lui nu se dezminte nici în poezia maturității. Vinea e un poet prin oglinzile lăuntrice ale căruia trec multe din priveliștile poetice dintre războaie. Simpla citare a celor mai frapante ne arată diversitatea paletei. Se cuvine să precizăm totuși, înainte de a ilustra, că o scriitură puternică și deopotrivă delicată, limpede și totodată concisă, înzestrează aceste netăgăduite ecouri cu o muzică proprie: Arghezi ("Oprește ora mîna ta suavă/ și visul în privirea ta de fum.// Trecutul ca
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]