278 matches
-
ridicarea primului crematoriu din Iugoslavia și care actualmente este în pragul realizării scopului său, a proclamat membru de onoare pe P.C. Arhimandrit C. P. Șerboianu, pentru meritele sale de propagandist și de înfățișetor favorabil al cremațiunii față de religia creștină. Prea cuvioșia Sa, a răspuns acestei distincțiuni, cu următoarele rânduri: "Mult stimate domnule președinte, ați binevoit a mă proclama membru de onoare al Societății "Oganj". Țin să vă mulțumesc pentru deosebita onoare și atenția dată persoanei mele, care nu are alt merit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
compromis, care constă în amintirea câtorva antiquae traditiones 147 privind originea și perpetuarea răului în istorie. Aceste „tradiții antice” se referă la următoarele fapte (Conl. 8,21): Seth s-a născut, după moartea lui Abel, „pentru a moșteni dreptatea și cuvioșia fratelui său”. Încă de la începuturile istoriei omenești, există două seminții, opuse radical: a lui Seth, seminția celor drepți, și a lui Cain, seminția nelegiuiților. Aceste două seminții ar fi rămas despărțite foarte multă vreme: „Neamurile coborâte din Seth cel drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Rosenzweig, Buber, Benjamin, care consideră că, în cazul traducerii Bibliei, litera, sensul și adevărul textului nu pot fi despărțite. Luther, traducătorul Bibliei care stă la baza limbii germane, scria: „A traduce Biblia nu este o artă a tuturor, așa cum cred cuvioșii nepricepuți; pentru așa ceva, este nevoie de o inimă cu adevărat pioasă, credincioasă, zeloasă, prudentă, creștină, savantă, experimentată, exersată. Iată de ce susțin că nici un fals creștin sau vreun spirit sectar nu poate traduce în mod fidel”. Putem vorbi, în cazul traducerii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe rând, fără grabă, fără invidie, fără fățărnicie, coborau în fața Fecioarei cu Pruncul în brațe și le sărutau picioarele, apoi, în aceeași ordine firească a cerului, își ocupau locul precum larvele de albină în fagure. Primii erau Arhanghelii, apoi Ierarhii, Cuvioșii, Prorocii. Petru nu a suportat niciodată ierarhiile: Oare în rai să fie ca în viață: parter, etajul 1, etajul 2, etajul 10; urban, suburban, mahala; generali, ofițeri, soldați; boieri, arendași, slugi? Și dacă da, cred că ordinea cronologică ar simplifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la o nevoie. Iară binecredincioșii cei de rând n-au a ceti într-însa, nefiind de nasul lor... SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici. Și cum stă scris în ceaslovul sfinției tale? MAVRICHIE (deschide tartajele, își drege glasul, citește cu importanță): Stă scris așa: că acela care a primit această putere mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Sfinților Bătrâni! Și-oi cere să stea mărturie și Sfântul Mavrichie, aici de față. MAVRICHIE: Ba pe mine să nu mă amesteci în ciorba voastră! TERENTIE: Mai vedem noi... (pleacă foarte jignit. Ajunge în fruntea cetei, începe să bată tactul, cuvioșii reiau corul lor dezacordat.) SISOE: Ei, văzut-ai pe acest Terentie? Parcă ce-i el mai mult decât un sfânt, ca mine și ca dumneata? Da' fală arată cât pentru trei ca el. Văzutu-i-ai ucenicii, părinte Mavrichie? MAVRICHIE: Văzut. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
malul gârlei. Nu-i și el suflet de creștin? NIȚĂ: L-ai cărat aici să-ți citească un acatist, da? Ei lasă că ți-oi da eu un acatist, de nu li-i putea duce...! (Către Pitac) Și ce poftește cuvioșia sa? PITAC: Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să-i cetești de ducă-se pe pustii... de era să moară de tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
bulucesc în prag): Da' ce faci acolo, cuvioase? SISOE (întoarce capul îl privește cu dispreț): Între ai tăi ai fost, și ai tăi nu te-au cunoscut... NIȚĂ: Lasă asta. Mie să-mi spui doar atât: cam ce făceai acolo cuvioșia ta? ILINCA: Iaca se ruga și el pentru amărâta aceea lipsită de vedere. NIȚĂ (spre ea): Nu te-am întrebat pe tine. Ce te vâri în vorbă ca musca-n coada calului? Nu-ți ajunge că mi l-ai adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vorbă ca musca-n coada calului? Nu-ți ajunge că mi l-ai adus aici? BABA RADA: Și ce ai sfinția ta în contra dacă sfinția sa face minuni? NIȚĂ: Minuni, ai? (face un pas spre Sisoe) Și cu ce drept vii cuvioșia ta să faci minuni în parohia mea? Ai vreo îndreptare de la mitropolie, ceva? Ia spune-mi și mie: cu a cui învoire ai pornit, cuvioase, să faci minuni pe la casele oamenilor? SISOE: Învoirea mea e mai presus decât voi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
SAFTA: Lasă-l părinte, săru' mâna...ce-ai cu el? Lasă-l să se oploșească și el pe-aici, pe la noi, dacă ni l-a trimis Dumnezeu... Că doar nu-ți ia nimic din tainul sfinției tale! NIȚĂ: Cum nu! Cuvioșia sa o să trăiască mai ales cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tireană, nu vei avea parte de bucuria și de lumina cea lină a Raiului! NIȚĂ: Mă mai și ameninți? Las' c-avem noi ac de cojocul tău! Hai, dascăle Pitac, hai la dom' jandarul. Și dacă nu ți-a plăcea cuvioșiei tale minunea ce are a-ți dovedi el, apoi nu mai sunt minuni nici în cer, nici pe pământ! (Pleacă amândoi. Babele se întorc în odaia lor. Sisoe pune din nou mâna pe capul babei Fira.) BABA RADA (către odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
făcut pe inima goală. Cap la noi, măi femei, să lăsăm cogemite sfântul să se întindă de foame... BABA SAFTA: Chiar așa! Ia vezi, Ilincă, vezi de cată-n chiler ceva de-ale gurii, să i le punem în față cuvioșiei sale... (Ilinca iese. Safta, către Sisoe) Aduce Ilinca ceva de mâncare, cuvioase... ILINCA (revine cu o ulcică, o strachină și o lingură. Trece la Sisoe) Ia de ici, sfinția ta... SISOE (bănuitor): Da' ce-i acolo, în ulcică? ILINCA: O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și gura lumii n-o astupă decât pământul! Unii și alții au început să clămpănească pe la dosuri cum că-ți cam dă târcoale ba jandarul Traian, ba dascălul Pitac, ba mai știu eu cine... BABA RADA: Așa că dacă se proțăpește cuvioșia sa aici, gata, le-ai pus pumnul în gură la toți! BABA FIRA: Apoi da! Și nici în pagubă nu poți fi, că nimeni nu-i așa gros de obraz să nu lepede ceva în poala sfinției sale pentru o facere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
păcatul ajungînd aici dintr-un alt Sfîrșit Ă?) al lumii. Din Ursa Mare sau din Scorpion veniseră, În vintre ancestrale, microscopici, Thomas și Adanil! Și alte milioane pe măsura lor! De-ar fi fost doar ei doi cuprinși de patimi, cuvioșii le-ar fi venit de hac de mult, tot pămîntul ar fi fost o catedrală, s-ar fi vorbit numai În psalmi, iar copiii nu s-ar fi procreat decît În somn, din poluțiile nocturne ale bărbaților, prelinse pe născătoarea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de la slujbele închinate lor. Tomosul Sinodal semnat de toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se arată că „de 38 acum înainte și în veci, Cuviosul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, cu zi de pomenire la 30 august, Cuvioșii Rafail și Partenie de la Agapia Veche, cu zi de pomenire la 21 iulie, Cuviosul Iosif de la Văratic, cu zi de pomenire la 16 august, Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați, cu zi de pomenire la 7 septembrie, Cuviosul Chiriac de la
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
veci, Cuviosul Ierarh Ioan de la Râșca și Secu, cu zi de pomenire la 30 august, Cuvioșii Rafail și Partenie de la Agapia Veche, cu zi de pomenire la 21 iulie, Cuviosul Iosif de la Văratic, cu zi de pomenire la 16 august, Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați, cu zi de pomenire la 7 septembrie, Cuviosul Chiriac de la Tazlău, cu zi de pomenire la 9 septembrie, și Cuvioșii Iosif și Chiriac de la Bisericani, cu zi de pomenire la 1 octombrie, să fie numărați
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pomenire la 21 iulie, Cuviosul Iosif de la Văratic, cu zi de pomenire la 16 august, Cuvioșii Simeon și Amfilohie de la Pângărați, cu zi de pomenire la 7 septembrie, Cuviosul Chiriac de la Tazlău, cu zi de pomenire la 9 septembrie, și Cuvioșii Iosif și Chiriac de la Bisericani, cu zi de pomenire la 1 octombrie, să fie numărați între sfinții Bisericii, să fie pomeniți și cinstiți prin cântări de laudă în zilele lor de prăznuire. Poruncim de asemenea, în Duhul Sfânt, ca viețile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
bunilor călugări de aici, în frunte cu Egumenul mănăstirii, care ne-a oferit o găzduire cu adevărat creștinească. Jean Cambiotis, Ambasador al Greciei la București * 8 august 1971 Acest sfânt lăcaș înconjurat de păduri este pentru mine un izvor de cuvioșie și de respect și dragoste pentru istoria și credința neamului nostru. De câte ori revenim în locurile acestea dragi, mă înfior de fericire și nu mă consider a fi vrednică de a călca pe aceste pietre și pământ vegheate de acei eroi
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
sufla un vânt cald pe alocuri”. Pe odihnitoarea întindere a fostelor terenuri întovărășite păștea o vacă. Ceva mult mai sus, la primul nivel al înălțimii, câteva grupuri de Candidați întru prășeau cu responsabilitate lanurile de mană cerească care, așa cum reflecta Cuvioșia Sa, Acachie cel Mic, păreau suficient de suficiente întru nutrirea noilor cotingente de enoriași. Nimic, nici măcar un micuț cutremur de gradu paișpe pe scara Richter von Alois Cedad Duce de Prezbortzegendeschenfiitch, nici falimentul sigur al firmei “Delicatesse La Bălan Bomboane
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Delicatesse La Bălan Bomboane cu susan” nu adevereau marea catastrofă în curs de iminență cînd... Pe orizontul ușor măslinit cu măslini apăru...o muscă. Opriți-vă din citit și verificați dacă curge apa caldă. S-a scumpit metrul cu tot cu cub. Cuvioșia Sa, Acachie, tocmai se ascunsese de câteva ore pentru un ceas de taină sub Măr când propriile sforături fură concurate de ceva străin, un fel de bâz exogen Lumii de Sus, necum ozenistic, necum necum. Cutremurat de viziunea apocaliptică și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gardianul de serviciu țâșni prompt și la timp pentru a opri gestul sinucigaș.Dacă era vorba de diabet?... Copleșit de emoție recunoscătoare din adâncul ființei Inițiatorului aflui un ușor râgâit. De Sus, de la Nivelul Superior, un alt gârâit, cel al Cuvioșiei Sale Acachie Jr. pluti câteva clipe nesigur, alăturându-se apoi celuilalt. Între ele, ușor meditativă, bâzâi... o muscă. VIOL între sutele de scrisori care de care mai serioase și mai bine timbrate care aterizează pe masa mea din motive complet
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și buna-cuviință. Pentru că acesta este lucru bun și primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și să vină la cunoștința adevărului. Apostolul nu-și ascunde neliniștea în fața preocupărilor mai mult de natură politică
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
A fost capul celei mai frumoase femei din Veneția. A fost ceea ce sînteți și Într-o zi Îi veți semăna Întocmaiă. Dar, spre marea dezamăgire a confesorului, prin această stratagemă doamna În cauză n-a fost cîștigată pentru penitență și cuvioșie. Dimpotrivă, fermecătoarea doamnă a găsit de cuviință să tragă o cu totul altă concluzie: s-a gîndit că dacă preafrumosul său chip va ajunge, vai, prea curînd, o grămăjoară de oase, atunci să se dăruiască vieții din plin cît mai
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
români ardeleni către ceea ce nu are legătură cu tradiția și nu este „străbun”, cu timpul programul se va lărgi. Se publică versuri și schițe pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]