1,517 matches
-
infinite, continuitatea unui naos cu decorații sclipitoare unde se vestește devenirea neîndoielnică a ființei pornind de la izvorul său tainic. Ascunse de schelării care îi fac să creadă pe puținii turiști că au nimerit în toiul unor lucrări de restaurare, imense dâre albicioase de stuc și ciment își întind tentaculele monstruoase, semănând dezolarea și oroarea acolo unde până mai ieri străluceau tonalitățile sclipitoare ale fragmentelor de sticlă șlefuită și pietrelor colorate. Scenele sfinte sunt literalmente ciopârțite, lipsite pentru veșnicie de sens și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și cu pălăria lui neagră, cu chipu-i slab cu obrajii supți, plini de urme de vărsat și de cicatrici, atitudinea lui nu anunța necazuri imediate. Și În clipa aceea, ca și cum cineva Îi Întinsese brusc cu bidineaua pe față o dâră albă, apăru pe ea un zâmbet. — Aștepți pe cineva? Am rămas uitându-mă țintă la el de pe banca mea de piatră, fără să-i răspund. Picăturile de ploaie Îmi lunecau pe față, iar lui Îi rămâneau aninate de borurile largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în mod nemijlocit. În relație directă. Să nu primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi acasă. Să dormi un ceas, o zi, o săptămână. Niciodată nu ai fost mai obosit. Se va repeta. Nu mai ești chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prin păduri fermecate, prin palate de cleștar, prin văzduh și pe sub ape, pentru ca, finalmente, să-ți pună în brațe zîne vaporoase și translucide, fete de împărat care își tîrăsc părul peste frunzele ruginii de toamnă și el lasă în urmă dîre șovăitoare, ca șerpii, vrăjitoare voluptoase și senzuale pe care le visezi nopțile, te înspăimînți, te cuprind friguri, culmea, incandescente, îți vine să plîngi, să rîzi, să urli și nu știi de ce, dacă toate astea ți se întîmplă inevitabil, din clipa
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
Tornado of Souls" - Megadeth (Marty Friedman) 11. "Voodoo Child" (Slight Return - Jimi Hendrix) 12. "For the Love of God" - Steve Vai 13. "All Along the Watchtower" - Jimi Hendrix 14. "Hotel California" - Eagles (Joe Walsh & Don Felder) 15. "Sultans of Swing" - Dîre Straits (Mark Knopfler) 16. "Since I've Been Loving You Șo Long" - Led Zeppelin (Jimmy Page) 17. "Still Got the Blues For You" - Gary Moore 18. "Beat It" - Michael Jackson (Eddie Van Halen) 19. "Motorcycle Emptiness" - Manic Street Preachers (James
Piesa "Blackbird" a trupei Alter Bridge are cel mai bun solo de chitară din toate timpurile. Ascultă aici melodia () [Corola-journal/Journalistic/70303_a_71628]
-
năzăriri, ca în Conflictul meu cu Portugalia. Potriviri aleatoare, peste care bate vînt de avangardă. O bortă, un adăpost din subpămîntă, prin care fojgăie viața, nebăgată în seamă. O viață pentru care nimeni nu depune mărturie. Solidaritatea de poet, trăgînd dîră în mizeria comună, se îndură, în rînduri frînte, de oamenii ei necopți, de poveștile ei amare.
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
mâna polițaiului Ioanea Păsulii, simți ceva cumplit: că din cauza nădușelii!... O, drace, drace!... Și... Și n-avea decât chiloți tanga! O lovise menstruația în plină zi, pe neașteptate! Își... depășise termenul! Asta îi mai trebuia acum - să i se scurgă dâre de sânge pe picioare!... Vru să se așeze pe o piatră de mormânt, dar, la timp, rămase în picioare!... Dacă trecea lichidul roșu prin fusta de bumbac? Mâzgălea mormântul cu sânge - și rămânea și cu o pată roșie pe fund
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
în acel moment au fost îngroziți să-l vadă pe tânăr plin de sânge, gesticulând și mergând de parcă nimic nu s-a întâmplat. Martorii spun că băiatul și-ar fi tăiat venele în zona „Clubul Polițiștilor" din municipiu, dovada fiind dâra de sânge lăsată pe întreg bulevardul, scrie Ziua de Buzău. Medicii sosiți la fața locului i-au acordat primul ajutor tânărului care consumase băuturi alcoolice. Până la momentul actual, nu se cunoaște motivul care l-a determinat pe buzoian să recurgă
Gest DISPERAT în plină stradă. Trecătorii au fost ȘOCAȚI-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/79737_a_81062]
-
între pietrele de pavaj/ a căzut cumva dumnezeu din cer?" (Alexandra Dolfi); ,...soarta unui cuvânt nu-i fundal fricii de a muri în/ solitudine și zădărnicie, ci sensul libertății, sus/ dincolo de năluca tristeții/ de gest - cuvântul nu dă rest, nici dâră/ nici umbră/ în el se tace" (Valeriu Dg Barbu); ,să ne iubim/ lance a singurătății/ care obturează admisiile de oțel -/ învârtind amorul pe unghia universului/ aprinzând turnesolul din inimi/ ca un proiectil/ sub măștile de hidrogen/ ah! spune-mi, millz
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7815_a_9140]
-
detaliile banale, cum ar fi procedurile în instanță, erau așternute în comparații și metafore atrăgătoare. De exemplu, în cursul unui proces, rajahul trebuia să stabilească adevărul sau falsul prezentat „la fel cum vânătorul descoperă adăpostul cerbului rănit luându-se după dârele de sânge". În enumerarea îndatoririlor, rajahul era povățuit să acorde favoruri oamenilor săi „la fel cum Indra îi binecuvânta cu ploile dătătoare de viață din luna aprilie". Honda a citit până la capăt, inclusiv ultimul capitol, care se ocupa de strania
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
doar cochetează cu proza: Închideam ochii și în dosul pleoapelor mele explodau zeci de flash-uri portocaliu-galben-alb-concentric-punctiforme care se succedau preț de câteva secunde, pentru ca apoi, stinse brusc, să lase loc pe retină imaginii ireale a unui mănunchi încâlcit de dâre orizontale remanente, asemănătoare cu urma mobilă a farurilor unui automobil imprimată pe filmul supraexpus al unui aparat de fotografiat abandonat, pe trepied, la marginea unei șosele." (pp. 212-213) Romanul lui Ovidiu Simion, Virginica, pare - și, până la un punct, este - o
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
micii societăți de prieteni, de arte și litere, doctorul Magheru e nepotul lui Ion Ghica și al... bulevardului. Unul din discreții vremurilor gălăgioase, martorul ascuns al anilor nebuni. Pe care îi trage în foițe de poemă clară, subminînd nebănuit, cu dîre de boală, robustețea neîngrijorată a stărilor și sentimentelor. Iată niște Imagini pentru versurile mele de iubire: "Un crin senin ce bâzâie amar/ fiindcă închide-un otrăvit bondar./ O nimfă transformată în izvor/ pe care când îl bei bolești de dor
Pînza Penelopei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7608_a_8933]
-
s-a înfiripat o procesiune mortuară ce a culminat într-un tîrziu cu îngroparea renumelui metafizicii, acest detaliu ține de regulile seci ale selecției culturale: sunt discipline care dispar cu totul din istorie, lăsînd în urmă cîteva cărți sau măcar dîra unor articole de dicționar pe care le citim cu senzația că asistăm la încheierea unui ciclu evolutiv. Astăzi, speța metafizicii ține de o încrengătură spirituală abandonată. Disciplina aceasta augustă și nobilă, care a fost privită secole la rînd drept piatra
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
remușcările, spre nemulțumirea celor patru nepoți. Emigranții în cele germanii, franțe și aragonii nu erau atât de mărinimoși cât remușcările brazilianului, personaj ce părea să fi venit din trecut. Ceilalți apăreau vara și de Crăciun, dar plecau repede lăsând o dâră de gunoi incomparabil, în cantitate și calitate, cu cel produs în Avinhăo în timpul majorității anului. Cu mare efort, Octávio Cerdeira a reușit să deschidă ușa garajului. Ploua cu găleata, ploua cum plouă doar în Avinhăo în luna noiembrie, simțea cum
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
a murit în accident, maică-ta tocmai a murit și ea." Și lângă ea, deja totul pregătit pentru un atac de panică, dar atacul nu s-a produs. Marina privea în continuare fraza ca pe un reactor; se zgâia la dâra albă a frazei dintr-o parte în alta a salonului de spital. Fetița nu se prăbușește, nu plânge, nu reacționează. Erau trei persoane, două femei și un bărbat, cu halate albe și pantofi negri; trei persoane cu picioare și mâini
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
Cristina Alexandrescu Andreea Popescu a fost surprinsă de paparazzi în timp ce își spăla fundul în valurile mării. Încinsă la soare și incomodată de câteva dâre de nisip care i se lipiseră pe trup, Andreea Popescu s-a năpustit spre Marea Neagră, dar nu neapărat pentru a se răcori, ci pentru a se debarasa de nisipul care i se acumulase în zona dorsală.
Andreea Popescu și-a spălat fundul în public by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71205_a_72530]
-
prin sintagma "sunt prizonierul surdei mandragore". Nu este doar un act de introspecție, ci și un demers ontologic sub zodia crepuscularului și a pesimismului: "Desigur că Ťmă îndepărtez în mineť,/ în ceața asta blestemată/ care se lasă în creierul meu.// Dâra aceasta - cravata luminii,/ speranța salvării chinului meu,/ este un pas, numai un pas/ în cunoașterea de sine - / o fereastră aflată deasupra/ frunții, unde arunci o/ picătură de sânge pe care/ o vei sparge." Pentru poet moartea a devenit o adevărată
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
mintea care creează, în simultanul din Lauda ființei tale? Și degetele se-alungă 'ntre rime/ să-ți cetluie o aromă specifică și-o adâncime/ și pururea ta frăgezime.// Ca să rămâi aici durată subteran,/ în porii din hârtie,/ ca o întâie dâră febrilă/ de sânge/ pe o coapsă nubilă,/ ca un dureros filigran." Scrisul, nimic nou, nu e o posedare oarecare, ci prima. Aci e tîlcul întoarcerii. O aurorală minciună. Urna grecească, pe care fantoma lui Patrocle i-o evocă în vis
Tendințe by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7649_a_8974]
-
sare în ochi plăcerea verbului de a se pronunța dezbărat de copcile sensului comun, până la pragul unui abuz, al ravagiilor libertății, acționând voluptuos tautologic un cer plin de văzduh, sau, dimpotrivă, în cătușele celei mai stringente vocații a liricului: o "dâră de melc pe cer", "realul compus din bucățele pe care nu le mai putem folosi", "forma ploii", o "melancolie cărnoasă" (a strugurilor), exemplele s-ar putea înmulți până la sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică. Am plecat într-o noapte, amîndoi, după ultima repetiție la "Godot", mergînd pe dîra de lumină. Eu aveam un baston în mînă și "Laudate" a lui Mozart în cap. Mă ajutau, fiecare în felul lui, să țin pasul cu El. Eram singuri în mijlocul orașului. În mijlocul universului. În centrul visului. Două siluete pe drumul Lunii
La început a fost cuvântul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7252_a_8577]
-
cu un simț care vorbitorilor de alte limbi le lipsește? Guy Deutscher citează și exemplele altor locuitori ai Australiei cu o sensibilitate specială față de coordonatele geografice. Îmi amintesc cât de uimită am fost când am citit cartea lui Bruce Chatwin, Dârele cântecului. Scriitorul englez străbătuse mari întinderi din Australia urmând drumurile cântecului, marcate vizibil doar de gropile de apă indispensabile supraviețuirii în deșert. Harta imaterială poate fi reconstituită numai prin cântecele transmise din generație în generație: în același timp cult al
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
echivalentul muzical al Opusului 111 de Beethoven.” „Fiecare nou-născut - explica Bruce Chatwin - moștenește o parte din cântecul străbunului întemeietor. Stanțele lui sunt proprietatea lui privată inalienabilă și-i definesc teritoriul. Poate însă să «împrumute» altora stanțe de-a lungul unei dâre a cântecului și să obțină astfel drept de trecere de la vecini.” Încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, etnologul englez W. E. Roth arătase că așa-zisa pribegie a aborigenilor face parte dintr-un gigantic sistem diplomatic și comercial și
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
etnologul englez W. E. Roth arătase că așa-zisa pribegie a aborigenilor face parte dintr-un gigantic sistem diplomatic și comercial și că drumurile principale sunt cântece, după cum și principala monedă de schimb este tot cântecul. De-a lungul unei dâre a cântecului, limba diferă de la un neam la altul, dar melodia rămâne, pe distanțe colosale, aceeași. Ca atare, în teorie cel puțin, un om poate străbate cântând un teritoriu prin care n-a trecut niciodată, un concept încă și mai
Din guugu yimithirr cetire by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5966_a_7291]
-
pierdut al tencuielii căzute, nereușind... Sau, reușind, mai patetic, prin graiul Devenirii, cum ne vorbește și astăzi VICTORIA DE LA SAMOTRACE... DIN FACEREA LUMII de la miazănoapte n-a mai rămas aproape nimic decât o cârpeală, un fulger stins de ipsos... Această dâră, mergând în jos, seamănă cu râul de flăcări de la vest, care, izvorând de la picioarele lui Cristos, curge spre Gheena... * * * Alături, lângă punctul originar al FACERII, lângă Haos, pe care zugrăveala degradată încearcă să-l imite, brusc RAIUL, semn că, totuși
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
care se deschide înșelător, lăsând să treacă înăuntru un soare abătut, deviat. „Când ulcere supurează conștiința/ Oglinzile mă mint" e mărturisirea dezicerii de imagini, cel puțin de acelea care au o legătură cu realitatea, datoare să se îndoaie, precum o dâră de lumină apropiin-du-se de o planetă, în preajma unui om suferitor. „Ce monument corect ar fi o furtună împietrită", declarație într-o doară, e un fel de-a face, la urma urmei, revoluția să dureze literar. Ambiția monumentului nu-i părăsește
Îndepărtări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6152_a_7477]