387 matches
-
Mântulescu avea 48 de kilograme. Era amenințat permanent ca o coptură din stâncă să se desprindă și să-i strivească trupul. Aici el a îndurat: „Nopți de cazne, nopți de smoală Cu fiori de bezne-adânci, Oameni vii în pielea goală Dăltuind în negre stânci.” Iar cei care sfărâmau bolovanii cu barosul, cântau: „În stânci izbim ciocanul greu În aer sar scântei mereu, Deasupra noastră n-avem cer Că așa-i viața de miner. Și când ieșim flămânzi și goi Ne doare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
arătase, ca pe un zapis de mare preț, ce scrisese pe o bucată de hârtie un preot de demult, al cărui nume nu și-l amintea nimeni, căci se prăvălise și putrezise chiar și crucea de lemn În care fusese dăltuit. Învățătorul Îngâmfat se lăudase la divan cu povestea singuratică, rătăcită printre hârțoagele bisericii. Scria preotul rămas fără nume că Diavolul Își făcuse loc și Își găsise sălaș În pielea afumată de tămâie a țârcovnicului de atunci. Începuse a sta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
săi, alunecând înapoi în puț. — Numai gândiți-vă cât trebuie să fi suferit! Ați văzut afurisitul ăla de braț? Dr. Mayfield îl văzuse. Se scutură înfiorat. în spatele lui, dr. Board chicoti înfundat. Oricum ne-am ciopli râvnitul țel, ni-l dăltuiește-o pronie... zise el plin de veselie. Cel puțin Wilt s-a scutit de cheltuiala pentru piatra de mormânt. E suficient să o rezeme cioclii pe femeie acolo, la cimitir, și să-i graveze pe piept „Aici zace Eva Wilt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ceasuri. ― De când ai început să-mi faci curte? surâse glacial Cecilia, amenințîndu-mă cu degetul. Am privit-o lung, încordat, și mi s-a părut că abia atunci o vedeam bine pentru prima dată. Era o frumusețe marmoreeană, cu un corp dăltuit de măiestria unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa? Nu vrei să stei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
miluiește-ne pre noi... Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Cristos Dumnezeu să o dăm...” Ce adânc s-au săpat, în mintea și-n sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
pe care dragostea le ucide". În clipa următoare, am auzit un foșnet care nu mai era. al pinilor. Nu se poate, m-am gândit Imediat, însă, am deslușit, prin aerul străveziu, siluetele negre ale eucalipților, coliba de paie și chipul dăltuit în piatră a lui Alexandru, tânăr, privind spre cer. Mi-am adus aminte vorbele Anei: "În fiecare seară, ieșea din cort și contempla cerul înstelat. Apoi, își lua o cupă din care bea vinul și o sfărâma de stînci." Dincolo de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați din Siria, inclusiv pe tăietorii în piatră pe care venisem să-i angajez. M-am întors cu el la Antiohia în căutarea unui anume Rubiano, care era vestit prin aceea că dăltuia piatra cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și plată, nasul cârn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
putut-o spune mai bine, într-un mod mai succint. Psihologia mulțimilor s-a născut cînd pionierii acestei științe au rostit răspicat întrebarea ce stătea pe buzele tuturor: cum de exercită conducătorii o astfel de putere asupra maselor? Omul-masă este dăltuit din alt material decît omul-individ? Resimte dorința de-a avea un conducător? Și, în sfîrșit, ce face ca epoca noastră să fie una a mulțimilor? Succesul răspunsurilor date la aceste întrebări a fost mai răsunător decît ne putem imagina noi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
lumii contemporane, mai extinsă și mai profundă decît în trecut. Standardizarea modului de a gîndi și de a acționa atinge dimensiuni naționale, continentale chiar"16. El semnalează, așadar, emergența unui nou tip uman, omul-masă, în totalitate dependent de ceilalți și dăltuit în acest curent de conformism de o amploare extraordinară. În realitate, două sînt tipurile de conformism ce se exercită asupra lui: unul vine de sus, dinspre o minoritate, celălalt de jos, din partea majorității. Între cele două, o luptă constantă. Se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ca și pentru noi, materia a avut întotdeauna imaginea femeii, și ea creatură receptivă, cu care bărbatul aspiră să se unească și pe care vrea s-o domine, așa cum sculptorul stăpînește piatra pe care-o lucrează, lemnul pe care-l dăltuiește. Extremismul mulțimilor se recunoaște după rapiditatea cu care adoptă opinii unilaterale și le împing pînă la consecințele lor ultime, fie ele pozitive ori negative. Ea traduce o tendință permanent prezentă înspre acțiune; numai că aceasta, pentru a se realiza, are
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
căutate. Capitolul II Forma colectivă: dogmatică și utopică I Credințele joacă rolul formelor. Suprapuse materiei prime care sînt indivizii reuniți în grup ele produc mulțimile organizate, psihologice. Ele sudează laolaltă părțile unei colectivități, așa cum mortarul cimentează cărămizile. Tot ele îi dăltuiesc în vederea unui scop comun. Dacă sînt prost concepute sau lipsite de rigoare, credințele se estompează, construcțiile se năruiesc. Nu există mulțimi fără credințe, așa cum nu există casă fără arhitectură sau ciment. Contrar sociologiei, istoriei fie ea de inspirație marxistă sau
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și al poetului Chaucer, confruntat cu această realitate pe care io impune subiectul. De la începutul până la sfârșitul poemului, Chaucer o urmărește pe Cresida cu ochi de îndrăgostit. S-a îndrăgostit de această minunată creație a sa ca Pygmalion de statuia dăltuită de el, spărgând tiparele convenționale ale portretizărilor din literatura vremii, Chaucer o vede și o redă pe Cresida ca pe o ființă vie. În dragostea lui pentru Cresida poetul află puterea de a o justifica și de a o ierta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și al poetului Chaucer, confruntat cu această realitate pe care io impune subiectul. De la începutul până la sfârșitul poemului, Chaucer o urmărește pe Cresida cu ochi de îndrăgostit. S-a îndrăgostit de această minunată creație a sa ca Pygmalion de statuia dăltuită de el, spărgând tiparele convenționale ale portretizărilor din literatura vremii, Chaucer o vede și o redă pe Cresida ca pe o ființă vie. În dragostea lui pentru Cresida poetul află puterea de a o justifica și de a o ierta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
există convenție", adică un contract nu e o convenție între părți ! ! ! Mai V|D că, lăsați în voia lor de presă, judecătorii de la Vaslui n-au a da seamă nimănui, decât propriilor con științe (sau interese !) Și sunt câteva nume dăltuite în stâncă la Vaslui, autorități clare. Dar ... cunosc bine și câteva judecătoare, absolut influențabile, în același timp imperturbabile și nemiloase ! La judecătorie și la popă nu ajunge nimeni de bunăvoie. E o realitate că judecătorul, ca și doctorul, se dezumanizează
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
e, așadar, departe de aceea a cămăruței subterane a templului din Emesa, cămăruța ferecată înăuntrul căreia sunt puse în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și limitele materiei. Acest păgânism autentic - cel
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
deși ești închis în el, imaginea ta izbutește să evadeze de acolo neîncetat”. Fantomă orbitoare, menit, ca și actorul, „să apară, să strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte - acesta este colossos-ul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ai fi născut din altă mamă, dar ochii albaștri ai ei te făcea de-al nostru. De fapt, dădeai impresia că știi mai bine ca noi pentru ce trebuie să trăiești. Pe scara socială ocupai o treaptă de marmură albă, dăltuită cu sârguință de tristețile și lipsurile din copilărie, de rarele plăceri ale adolescenței, iar la maturitatea deplină, de munca și ambiția de a deveni “cineva”. Ți-ai șlefuit starea nativă prin inteligență și voință. Norocul l-ai căutat, poate că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și a scos două pungi și mi le-a dăruit țipând să audă straja și toți câți or mai fi fost în sală: „Dorim să fim și noi pomeniți în asemenea biserică minunată”. — Și? — E iarnă, domnia ta, și nu pot dăltui lemnul, dar iată înaintez cu voia lui Dumnezeu la Sfântul Epitaf. Lucrez și la lumina lumânărilor, când tiparnița îmi înghite timpul zilei. Am poruncit la Nucetul Târgoviștei să taie cei mai mari patru nuci, cu trunchiuri sănătoase și întregi, să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un fel de cașmir negru mai gros având pe margini blană de vidră, așa că se bucură când intră în clădirea arhondăriei, răcoroasă și curată. În sala mare, o masă florentină, lungă și lată cât trunchiul de nuc din care fusese dăltuită, acoperită sumar cu ștergare albe în locurile unde trebuiau puse tacâmurile comesenilor, își arăta splendoarea celor două tăblii care o susțineau, ornamentate cu frunze de acant și terminate fiecare cu câte două labe de leu. La capetele mesei nu era
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de aici. Toate aceste mărturii istorice - surprinse poetic, educativ și științific de către autoarea ULICA GHERGHE - denotă nu numai un tărâm civilizator și plăsmuitor de viață și eternitate, dar și o pildă demnă de urmat pentru copiii noștri. De asemenea, memoria dăltuită în piatră și cea scrisă a acestor locuri păstrează dovezi incontestabile despre marile evenimente care au marcat momente importante din istoria poporului român, precum și argumente despre dialogul civilizației noastre cu civilizațiile vecine. Astfel, nu întâmplător, în muzeele județului și în
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
iubi mereu, fără cuvậnt, sub lumina plină de mister a slovelor mele, scăldată în apa visurilor lumii ca într-un petec de cer... Aici vom putea fi singuri amậndoi, te voi putea mậngậia cu rậnduri nemaiscrise de nimeni, te voi dăltui ca-n anticii dictoni, iar dacă glasul tău vreodată o să mă cheme, eu voi veni la tine, de acolo, din mormậnt, chiar dacă țărîna rece mă-mprejoară. Tăcută, plậngậnd în noapte, voi veni, iubitul meu, să-ți sărut ochii fierbinți, doar ochii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
riscul să greșești Când, să condamni pe altul, te grăbești... Vei înțelege, cu-adevărat, pe altcineva Dacă în „pielea lui” te vei afla. Elogiu școlii Românul Constantin Brâncuși a dăruit, Întregii omeniri „Coloana fără de sfârșit”. Tu, slăvită ȘCOALĂ, de veacuri dăltuiești, Infinita Coloană a spiritualității românești. Fidelitate Se zice că după-nsurătoare, Bărbatul este pus în legătoare, Și, pentru ca la „cașcaval” străin să nu ajungă, Consoarta nu-i lasă funia prea lungă. Cerbul de aur, 2002 Brașovul a adunat din nou
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
Pădurarul îi privea cu bucurie în ochi... nici un mușchi nu i se clintea pe față. Și moșierul îi urmărea cu admirație dar și cu teamă, cunoscându-le tactica de pregătire a atacului în haită. Siluetele, înșirate sus pe creastă, ca dăltuite pe seninul cerului, erau ținte clare, dar distanța era la limita de bătaie a puștii. Moșierul trase cu coada ochiului către Anton, care îmbătat de plăcere, n-avea de gând să tragă... ridică el pușca și luă linia de ochire
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Scăpat de restricțiile de curent, acum mergea chiar și tramvaiul. Am rămas țintuit chiar în prima întreprindere, în care am fost în audiență, în apropiere de cimitirul Wersten, fiindcă în atelierul meșterului Julius Göbel un cioplitor bătrân pe nume Singer dăltuia la un crucificat impresionant de musculos care, ca basorelief pe un perete lat din piatră, ținea capul întors spre stânga și suferea cu atâta fidelitate față de natură, încât nu-ți puteai întoarce ochii de la el. Nu că martirul cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu mai amintească de un bărbat, să spunem Friedrich Gebauer - născut 1854, mort 1923. După care diferite unelte folosite pe rând au ajutat un bloc de diabas să se aleagă cu o nouă suprafață lucioasă, în care avea să fie dăltuită o nouă perioadă de viață odată cu cioplirea numelui și a datelor și prin care aceasta avea să fie nemurită până la expirarea stabilită oficial; astfel refolosibile, pietrele cioplite sunt fundamentul vieții noastre de apoi limitate în timp. Numele trec, inscripțiile, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]