310 matches
-
Mă gândeam cum să mă răzbun... Să-mi fac apariția brusc acolo. Dar cum?... Sufeream îngrozitor, dar preferam orice, numai să nu fiu ridicol. Tot atunci atenția îmi fu atrasă în altă parte, pe obiectul din mijloc, în jurul căruia se dănțuia. Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc. (Vis melodramatic, stupid, însă care mă face și acum să tremur.) Și pe el, printre câteva flori, cu ochii închiși, cu gura deschisă, cu nasul cârn, iarăși Irina. Vânătă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mai ușor decât rolul de înger fiindcă nici măcar nu trebuia să învețe un cântec. Eu joc rolul principal! începuse el să se laude netam-nesam la un moment dat... Ce rol principal? Tot ce avea de făcut era să se zbenguie dănțuind în tăcere printre celelalte personaje de pe scenă, învolburat, pasămite, de viforul venit din adâncul pădurii de brazi. Moș Crăciun e sărac, s-a scuzat tata când Lucian s-a aplecat să ia de sub bradul împodobit pachețelul învelit în hârtie albă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la orele de sport, așa că îi vedea pentru prima oară picioarele goale... Și brațul acela care în poza de grup se sprijinea de pardoseală și era îndoit invers, acum făcea mișcări unduioase deasupra capului, în armonie cu celelalte iele, în timp ce dănțuiau în jurul Sorinei, fata cea mică a Împăratului... Privirea lui Paul lunecă de-a lungul brațului ei unduitor ridicat deasupra capului și îi observă încheietura mâinii care se răsucea cu aceeași flexibilitate uluitoare, pe care n-ar fi putut s-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Mă durea s-o văd astfel, ea care era totuși atașată de viață, chiar și la bătrânețe, poate, în felul său mistic continui s-o cred. Mă amuzam valsând în vis cu tata, cel din ultimii ani, în vreme ce provele bărcilor dănțuiau în contratimp peste vălurele care se spărgeau clipocind pe undeva dedesubt, de picioarele debarcaderului. De fapt nici nu mai era vis. Îmi făcea plăcere să fac din valsul meu cu tata cu el, care iubea atât de mult valsurile și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frumoase legende pictate pe ziduri și din care se vedea grădina, printre stâlpii mari de cristal cu capitolurile de aur. Aici el a găsit o societate de doamne dintre care trei dădeau un concert cântând o muzică minunată, iar celelalte dănțuiau în jurul lor. Când l-au văzut, doamnele au facut o hora în jurul lui, iar una dintre ele i-a vorbit cu glas dulce: “Cavalere, masa este pusă și a sosit timpul ca ospățul să înceapă” ; acestea au încetat dansul . Ele
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
spune că s-ar fi produs în strămutarea Mesiei , între Sicilia și Calabria.Fenomenul se numește Fata Morgana sau Miraj. Când și-a revenit din uimire el a privit din nou spre fântână. Dar între timp zâna se trezise și dănțuia pe ghizdele, ușoară ca o frunză, potrivinduși pașii pe acest cântec: Cel ce-n astă lume parte de renume, de avere și noroc să aibă vrea. Să mă-nhațe iute de moțul din frunte. De scapă însă clipa e vai
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu gîndul la estetica expresionismului, cît acest fragment despre „stridența”, nonsensul și dizarmonia organică a poeziei bacoviene: „Uneori, enervarea surdă și continuă ca un fir de apă subterană se exesperă și armoniile omului țîșnesc strident și țevile pleznesc și sunetele dănțuiesc ca șerpii. Totul ajunge la o înfrîngere deplină, la un gîlgîit de cuvinte fără rost, la o renunțare bruscă de conștiință”. În tot cazul, Bacovia este citit de Vinea în cheie postsimbolistă: „Elementele sînt cunoscute atît, că ar putea sluji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și în articolele despre simultaneism, Apollinaire sau futurism. Față de entuziasmul dadaiștilor, adeziunea celui rămas în afara jocului pare mai degrabă o reverență diplomatică (în care se amestecă, poate, și un strop de invidie): „Aș fi un copil rău dacă n-aș dănțui în entuziasmul vostru, — după aceeași scripcă. Fumisteriile sînt un lucru minunat cînd sînt lucide, și cînd Țara ar rîde după ochelari și Marciulică și-ar stăvili hohotul în bucile-i faciale de gornist. Marcel, îmi placi că ești și fervent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete frumoase să te faci că nu le vezi... Ai priceput, nepoate?... Am priceput, dar nu mi-e frică mie de ele, bade Petre! se făli Culae. O să le cânt la găidulcă, să le văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
felul în care acești tineri alunecau atât de ușor de la o iubire în alta, după dorința mea, de fiecare dată mai pătimași. Chiar și iubirea cea mai pură reușeam s-o pervertesc, s-o terfelesc în îndoieli mistuitoare. Soarele își dănțuia umbrele pe piatra fierbinte și lucra în favoarea mea; la fel și apa dădea strălucire trupurilor, le făcea mai alunecoase, spiritul iubirii se încolăcea pe trupurile lor cu naturalețe. Viața își urma unicul ei sens, energii uriașe, nestăvilite germinau în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ceva. Dante Îi urmări direcția privirii, plin de curiozitate. Antilia Își făcuse apariția În fundul tavernei și se Îndrepta spre dânșii. Femeia Înainta cu pași lenți, Învăluită până la glezne În mantia ei de păun. Nu părea să se pună pe dănțuit. Se opri lângă masă, aproape de Dante, În timp ce Baldo se dădea grăbit la o parte. Poetul Înțepeni, pradă unui neașteptat sentiment de rușine. Pentru o clipă, amintirea Beatricei care umbla pe străzile Florenței se suprapusese peste mișcarea mlădioasă a șoldurilor dansatoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Câștigând vise Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
o aruncă spre public. Culese o alta și, după lungi mângâieri, Începu să-i smulgă petalele, una cate una, și să le arunce În sală. Unii, râzând, se prefăceau că le prind din zbor. Și aplaudau Încântați. Lumina reflectorului principal dănțuia zglobie, lăsând dâre albe peste pânza de Întuneric transparent din sală. Apoi, se focaliză din nou pe Grimmi. Acesta, cu mișcări firești, luă o chitară mică și, sprijinind-o de mijloc, Începu să-și treacă degetele subțiri peste corzile instrumentului
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care s-aib-atîți copii - Scroafa se lăuda unei leoaice. Ai mulți - răspunse asta - unul eu, Dar este leu. {EminescuOpIV 201} DE VORBIȚI MĂ FAC CĂ N-AUD De vorbiți mă fac că n-aud, Nu zic ba și nu vă laud; Dănțuiți pre cum vă vine, Nici vă șuer, nici v-aplaud; Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
județ că are o vacă de lemn În pod, pe care o mulge când se duc și când s-aduc vacile noastre de la islaz și vinde lapte cu mașina la stat, și de-aceia vacile noastre merg pe islaz ca să dănțuiască, nu ca să pască și să dea lapte! Din câte se spuneau, Va Înțelegea, că sunt oameni foarte răi, care nu vorbesc cu vecinii, că vecinii trebuie să-i ocolească deoarece sunt periculoși și te pot preface În câine ori broască
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
predică, cum să facă și să se înțeleagă, despre datoriile femeii de a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șapte.“ Câteva săptămâni mai târziu, când Sara s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-o odinioară emirul Ibn Dhul-Nun la Toledo, cu prilejul circumciziei nepotului său, și pe care de atunci toți se străduiesc s-o imite fără sorți de izbândă. Nu curseseră atunci vinurile și licorile în valuri, în vreme ce sute de roabe frumoase dănțuiau în ritmurile instrumentelor mânuite de oamenii lui Danny Jidovul? Și la circumcizia mea erau muzicanți și poeți, stăruia maică-mea. Își amintea chiar și stihurile ce fuseseră declamate pentru tatăl meu: Fiul tău, prin această circumcizie, este mult mai strălucitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni. Doar atunci am ghicit ce anume le făcuse pe mama și pe Sara să fugă de acolo atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dihăniile în jurul gâtului. Harun nu se temea să se apropie de ei. Eu însă eram pe cât de speriat, pe atât de scârbit. În zilele de sărbătoare, veneau povestașii. Mi-aduc aminte mai cu seamă de un orb al cărui toiag dănțuia în ritmul isprăvilor lui Hellul, erou al războaielor din Andaluzia, sau ale faimosului Antar Ibn Șaddad, cel mai viteaz dintre arabi. Odată, pe când evoca iubirile lui Antar cel negru și ale frumoasei Abla, s-a întrerupt ca să întrebe dacă printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apă de-a lungul căruia merg caravanele și se zice că orice om care trece pe acolo trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cină ușoară, am chemat-o pe Hiba, cu îngăduința lui Khâli. Să fi fost cam zece seara. Un vacarm ne-a ajuns la urechi venind dinspre stradă: un grup de tineri se adunase, cântând din gură și la instrumente și dănțuind în piață. Aveam să mă obișnuiesc curând cu hoinarii ăștia, care aveau să revină în tot timpul șederii mele. În noaptea aceea, spectacolul mi se părea atât de neobișnuit, încât m-am postat la fereastră și nu m-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
îmi aparținea. Reușise să dreagă neajunsurile lăsate de călătorie, iar acum era proaspătă, zâmbitoare și fără văl, la fel ca atunci când îmi fusese oferită. S-a apropiat de fereastră și a început să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să se uite alături de mine la cei ce dănțuiau, lipindu-și imperceptibil umărul de al meu. Noaptea era răcoroasă, chiar rece, dar fața îmi ardea. — Vrei să fac la fel ca ei? Și, fără să mai aștepte răspuns, începu să dănțuiască în jurul meu, încet la început, apoi tot mai iute, fără să piardă nimic din grație; mâinile, pletele, vălurile fluturau în încăpere, zburând ca luate de un vânt al lor, șoldurile i se mișcau în ritmul muzicii negre, picioarele goale desenau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de ea, ocupată să frece până la strălucire o tavă mare de aramă înainte de începerea celui de al doilea ospăț de nuntă, care avea loc în seara aceea și la care, după datină, doar femeile erau poftite, doar slujnicele cântau și dănțuiau. Salma vorbea cu glas scăzut, încruntată. Când m-am apropiat, a tăcut brusc și s-a pus și mai tare pe frecat. Fatima s-a întors atunci și m-a văzut. Mi-a adresat un zâmbet plin de beatitudine, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]