3,433 matches
-
și Sile Dinicu, dacă ai auzit... Asta miar mai trebui, mă dau afară... Ușa se deschise brusc. Mama se rezemă de ușorul acesteia și, cu o voce tremurândă, întrebă încet, cu frică parcă: Dar cu biserica, ce-o să facă, o dărâmă?! Cei doi se uitară unul la altul, surprinși de intuiția mamei, rămasă neschimbată. Când erau mici, nu o puteau minți; se uita lung la ei și spunea imediat ce au făcut sau ce vor să facă. Tăcură stingheri câteva secunde, privindu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
neînțeles, iar Elena se așeză pe pat și izbucni în plâns. Fugi, Lucico, și cheamă-l pe cumnatu-tu, au prins un terorist, voi nu vedeți!? Ieși Lucica, nebăgată de nimeni până atunci în seamă, fără să murmure, mai-mai să-l dărâme pe Gheorghe, care tocmai intra cu un braț de lemne. Ce-i, cumnată? Vorbește șeful? Nu, au prins un terorist, hai repede! O reporteră emoționată transmitea dintr-un spital, de lângă patul unui bolnav, încătușat și legat cu cerșafuri. Rezulta că
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
m-au alungat. Am fugit prin spatele casei, prin grădini... Nu știam unde să mă ascund. Noroc că mi-am adus aminte de mătușa... că oamenii au uitat că aici a fost un sat... Bine că ai reușit să nu dărâme măcar casele astea, trei sau patru, câte mai sunt, și... cimitirul, altfel unde mă duceam ? Spune-mi, Ioane, cum a început? Ieri, Elena s-a culcat cum a ajuns, eu am sculat-o când m-am întors, iar mama nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ceaușescu, care a fost mare securist, profesor și șef la Băneasa... Am pierdut trenul și m-am gândit că nu-i frumos să nu trec și pe la dumneavoastră... Cumnată-mea, mamaie-ta mai trăiește? Am visat-o urât, parcă se dărâmase un perete de lut peste ea... Petrache se așeză pe unul din cele două fotolii, acoperite cu câte o carpetă din pluș, ce păreau că fuseseră cândva verzi sau albastre, își aprinse o țigară, apoi răspunse: Trăiește mama și chiar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ani, iar astăzi ochii ni s-au uitat până acum numai în jos, la cum un cub pus peste alt cub, pus peste alt cub construiește un turn, peste care orice călăreț imaginar sare cu dificultate. Ridi căm orașe, le dărâmăm, le potrivim și tragem unul de altul ca să ne mișcăm mai repede, să nu mai băgăm cu burile în gură și să învățăm călărețul să zboare, ca să-i fie mai ușor să treacă peste toate cele. Călărețul, dragul de el
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tragem unul de altul ca să ne mișcăm mai repede, să nu mai băgăm cu burile în gură și să învățăm călărețul să zboare, ca să-i fie mai ușor să treacă peste toate cele. Călărețul, dragul de el, prinde greu și dărâmă de fiecare dată orașe, tur nuri și alte minuni pitice. Otto și cu mine nu semănăm nici măcar la înălțime. Otto e mai înalt, mai rotofei, mai blond și mai tăcut. Eu sunt slăbuț, palid și am vorbit pri mul. Îmi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să facem următorii pași... mai departe... mai sus... mereu. Fiecare dintre noi, copii, tineri, maturi, bătrâni are visele lui, mai mici sau mai mari, mai puternice sau firave ca o părere, dar le avem. Asta vor cei din umbră să dărâme în noi: VISUL, pentru că el este cel care ne înalță. Acolo unde reușesc, omul se prăbușește. Nu-i lăsați, oameni buni, să ne fure visele, iar dacă vedeți vreodată un om „căzut”, ajutați-l să se ridice, redați-i VISUL
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
a certat că nu au îngropat osemintele de om creștinește. Apoi i-a sfătuit să dea foc la casă și să nu ia nimic din casa respectivă. S-au întors acasă, dar tot nu au urmat sfatul călugărului și au dărâmat casa fără să-i dea foc. Și-au făcut o altă casă și au luat o ușă de la casa diavolului, că erau săraci și nu aveau cu ce să-și cumpere o ușă nouă. Așa s-a mutat diavolul și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de om cu duh de drac și un drac cu chip de om. Urmașii lui au murit, grăbindu-se să i-o ia înainte ca să i se șteargă numele de pe pământ, rămânându-le casele pustii, care mai apoi au fost dărîmate, de parcă n-ar fi fost urmă de așezare omenească pe acel teren. Petrache al Grapinei Grapina a avut mulți copii, printre care și pe Petrache. Rămas orfan de tată la vârsta de șapte ani, Petrache a fost nevoit să muncească
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
protejată cu garduri pentru a o feri de animalele care pășunau. După cum spuneam în primul paragraf, aceste garduri, menite să crească gradul de certitudine, ajungeau să mărească gradul de complexitate a managerierii resurselor respective. „Gardurile din jurul țarinilor erau construite sau dărâmate pentru izlăjire cu contribuția fiecărui țăran în parte. Când vreunul din locuitori nu-și făcea la timp porțiunea de gard la țarină, era luat cu forța de nimesnic și dus la acel loc, unde era bătut cu o nuia până ce-
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
convenea, adică dreptul de a închide din izlaz, și, din Codul civil, ceea ce i se potrivea, adică dreptul de a se considera proprietar deplin.” (Stahl, 1998, vol. II, pp. 181-183) Țăranii contestau terenurile îngrădite și se adunau noaptea pentru a dărâma gardurile. Când lemnul a devenit marfă, cei care aveau resurse să facă tăieri masive au profitat de legea devălmășiei și au tăiat fără limită. Perioada aceasta de abuzuri cu efecte devastatoare asupra pădurii este foarte bine ilustrată de D. Sârbescu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
apartemente, repartizate gratuit salariațiloră; peisaj orășenesc uniformizat; populație comasată și amestecată, mai ușor de controlat, de supravegheat, de manevrat; o nivelare a gândirii și comportamentelor individuale, toți fiind supuși acelorași reguli de conviețuire. Prin sistematizare, 29 de orașe au fost dărâmate, iar alte 37 de centre urbane erau în plină amenajare în decembrie 1989. Reamenajarea Bucureștiului a fost un caz special, deși în general se considera că face parte din programul de sistematizare. În capitală nu se puteau aplica raționamentele economice
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
capitalei a fost Biserica Enei. Construită mai întăi din lemn, în anul 1611, de o anume Iana, soția unui târgoveț, rezidită, între 1720-1724, din cărămidă și piatră de către jupâneasa Safta, cumnata doamnei Marica, soția domnitorului Constantin Brăncoveanu, biserica a fost dărâmată, în mai 1977, din ordinul Elenei Ceaușescu, prin 60 înscenarea unui accident tehnic (Comisia Monumentelor Istorice nu si-a dat acordul de demolare) . (anexele 58) Apoi, pe măsură ce proiectul înainta, au urmat și altele, în total 17 (în 1984, 5 biserici
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
unui inventar al clădirilor istorice; în 1982 au fost organizate expoziții de fotografii înfățișând Bucureștiul interbelic; în 1984 a fost publicată o ediție specială a revistei „Arhitectura”, consacrată moșteniri arhitecturale a cartierului Uranus, pe care autoritățile comuniste începuseră să-l dărâme; în 14 decembrie 1984, trei membri ai Comisiei Centrale de Stat pentru Patrimoniul Național Cultural - prof. Grigore Ionescu, arhitect, dr. Răzvan Theodorescu, istoric de artă, și prof. Dinu Giurescu, istoric al culturii române - au trimis o scrisoare secției de presă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
că da, zise Tomiță uitîndu-se la el ca la un spin otrăvit, ție nici nu-ți pasă! Ați venit, mă? se auzi vocea domnului Nicanor de pe terasa primăriei. Nimeni nu răspunse, de parcă nu era vorba despre ei. Așteptau să se dărîme primăria, cu tot cu Nicanor, peste ei și peste toți cei care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu destulă îndoială: Mda, îs drăguțe... Uite, asta seamănă puțin cu mătușa Lisaveta. Numai că aici pare mai bătrînă... Iar asta, zise Nuțu arătînd spre alt portret, s-s-seamănă cu bunica. Numai că n-are o-o-ochelari. Bietul Bărzăun!... Mai bine se dărîma casa pe el decît să audă asemenea remarci!... Și cît sperase tot timpul că Ilinca se va recunoaște măcar într-un singur portret și că o să fie foarte încîntată!... Ba mai sperase chiar că o să-l roage să i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vreun răuvoitor și-l înfrunta, luptînd sau alergîndu-l pînă dincolo de hotare, cîștiga respectul nedisimulat al celorlalți. Cînd, în după-amiezele tihnite, animalele se relaxau, sătule și dornice de distracție, lupii tineri făceau demonstrații de forță, străduindu-se pînă la epuizare să dărîme vechile ierarhii sau să-și consolideze pozițiile dobîndite. Și toată această muncă pentru ce? Oricît de mult ar fi încercat, tot Lupino era apreciatul și lăudatul chiar mai mult decît fusese vreodată cel mai bun dintre ei! Fără îndoială, bastardul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de piatră dură și rece. Îl privea adeseori cum stătea singur și trist și ar fi vrut să-i ofere mângâiere, dar zidurile o țineau la distanță. Căldura se pierdea la atingerea învelișului rece. Ar fi vrut să alunge singurătatea dărâmând tot ce-l îngrădea și uneori reușea, dar într-o clipă de neatenție zidurile se ridicau la loc, mai puternice, mai înalte. Poate că dacă i-ar fi oferit mai multă iubire ar fi reușit. Poate că va reuși... Când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
anturajul ei. Vocea i se părea cunoscută, dar nu știa unde,când o mai auzise. Era ca un labirint întunecat prin care bâjbâia neîncetat căutând ieșirea, dar se lovea doar de noi pereți, mult prea rezistenți pentru a putea fi dărâmați. Trebuia să-i ocolească, să caute noi deschizături. Așteptase până se întorsese din pădure pentru a se convinge că ajunge acasă, apoi revenise a doua zi asigurându-se că e vie și nevătămată. Asta însemna că-i păsa de ea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și aveam viteză. - Mda, acum vrea să mă lase baltă după ce m-a accidentat. O făcu Karina pe îmbufnata. - Sigur sunteți bine? Văd că ați început iarăși să vorbiți singură. Vă descurcați? - Cred că mă descurc, dar să nu mai dărâmi și alte persoane în drumul tău! îi dădu de grijă Karina, ca o mămică protectoare. - Voi fi mai atent, promit! Nu ar trebui să mergeți atât de aproape de partea carosabilă. Mama mereu îmi dă de grijă în această privință. Zice
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
al cuvintelor. Ea, o naivă, care ierta și credea în sinceritatea lor. Karina evita să mai iasă din casă pentru a nu fi tentată să caute în cutia poștală. Știa că dacă va găsi un mesaj din partea lui, se va dărâma zidul pe care-l ridicase între ei în momentul în care surprinse modul lui de a se comporta cu femeile. Știa că are această putere asupra ei și o enerva la culme acest lucru. Își pierdea controlul și devenea o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
posibilitatea să iasă. În acel moment însă poarta se deschise cu ușurință din exterior, de parcă nu ar fi avut nici o problemă. Un bărbat înalt, solid, o ținea cu grijă în timp ce un grup de copii veseli năvăliră pe aleile parcului, aproape dărâmând-o. Deci, salvarea tot din exterior venea, dar ea trebuia să fie dispusă să o accepte, să fie deschisă. Nu mai putea accepta jocul lui. Prefera să se simtă goală, pustie decât să mai treacă prin noi și noi dezamăgiri
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
voastre subtile. Dacă sunteți pesimiști, dacă sunteți neîncrezători, veți vedea că atrageți tot felul de situații complicate și vă veți confrunta din ce În ce mai mult cu tot soiul de blocaje. Apoi, ceea ce credeați că este stabil În viața voastră Începe să se dărâme. Oamenii pe care contați Încep să iasă unul câte unul din universul vostru imediat, făcând loc altor persoane, de vibrație joasă. Apoi apar tot felul de pierderi, accidente, situații conflictuale, și așa realitatea voastră devine tot mai gri, tot mai
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
prea tare. JENI: Nu mai doriți masaj? MINISTRUL: Nu. Fă-mi o cafea. Coroanele astea mă irită. JENI: Cafeaua o să vă irite și mai tare. MINISTRUL: Atunci fă-o fără zahăr. JENI: Am înțeles. MlNlSTRUL: Stai. Ascultă! De ce oare mă dărîmă pe mine coroanele astea de flori deși nu le port eu? JENI: Dumneavoastră purtați răspunderea. E mult mai greu. MINISTRUL: Ai dreptate. Fă-mi cafeaua. Să fie dulce. JENl: Imposibil. Ați spus să fie fără zahăr. MINISTRUL: Și ce? Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care v-a primit pe toți În noaptea cutremurului din ’77, ca să dormiți la adăpost, să nu cunoașteți frica de moarte, nu mai e. Și nici casa derbedeului ăla de Vijulan nu mai e, care zici că voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]