359 matches
-
niște țesături destrămate. Și, colac peste pupăză, au fost prinse cu ace pe ele și niște stegulețe triunghiulare de culoare crem ce reprezentau linia ferată de centură administrată de guvern și ramificațiile secundare. Clădirea se găsea Într-o zonă mai dărăpănată a orașului. La etajul Întîi se afla un magazin de biciclete, iar la al doilea un salon de jocuri mecanice. În ciuda acestui mediu ambiant, directorului Îi plăcea să lase impresia unui om tenace pentru singurul motiv, dacă vreți, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mai Încolo, din nou un mănunchi de neon strălucitor ce-și arunca lumina asupra grupului de băi turcești și bordeie. În fața lor am luat-o la stînga și am intrat pe o alee liniștită, ce se afla În spatele unui cinematograf dărăpănat. — Dacă te gîndești bine, cei pe care-i poartă pașii pe-aici sînt asemeni celor dispăruți temporar. Diferența e doar de cîteva ore sau de-o viață. — Așa-i. Voiam să spun și eu exact același lucru acum cîteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea și-a băgat căpușorul în fustele mele. Unul din cei trei m-a împins cu patul puștii și m-a obligat să cobor din șaretă. M-a târât, lovindu-mă fără încetare cu patul puștii, spre o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cerșetoare muritoare de foame. Unde puteam să ne ducem în altă parte ? Aici erau totuși niște ruine care îmi aminteau de ai mei, de zilele bune trăite înainte de război. Mai era această casă pe care am găsit-o părăsită și dărăpănată, dar totuși nu stăteam în drum. Și mai erau tufele de liliac, amintirea lui Simion și speranța că îl voi revedea vreodată. Nu a fost să fie... Comunismul triumfase și de partea cealaltă a graniței, strașnic de păzite pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
noastră câteva secunde, apoi s-a întors iar la acel punct. Privindu-i ochii, îți dădeai seama imediat că nu mai avea mult de trăit. Cu greu mai distingeai urme de viață în acel trup vlăguit. Arăta ca o casă dărăpănată, golită complet, care nu mai aștepta decât să fie demolată. În jurul gurii, barba neîngrijită crescuse asemenea buruienilor. A, deci barba mai creștea chiar dacă viața era pe cale să se stingă, gândii eu. Midori l-a salutat pe bărbatul solid, între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
seama Încă. Îl ajută pe Froehlich să descifreze mai bine comportamentul uman - ceea ce sper că le va ușura viața celor care nu au o exiență atât de ordonată, ca tine. M-am uitat În jur: o bibliotecă șubredă, un birou dărăpănat, o saltea uzată. Poate că Dora avea dreptate. Nu m-am referit la felul În care trăiești, prostănacule. Ci la cum stau lucrurile aici sus, drăguțule. Sprijinită Într-un cot, Îmi ciocăni În frunte. Folosește-ți imaginația. Evident, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai degrabă faptul că avea prea multe surori de cruce, prea multe la care să țină astfel Încât ajungea să nu mai țină la nici una. Episodul cu prietenia nu a mai durat mult după asta. Konak-ul fiind atât de mare și dărăpănat, iar mama ei atât de țâfnoasă și de Încăpățânată, menajera și-a dat demisia după ceva timp, luând-o pe fiică ei de acolo. Lipsită de cea mai bună prietenă, a cărei prietenie fusese, ce-i drept, destul de Îndoielnică, Zeliha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o enerveze pe Asya. A Împins farfuria cât colo, a tras scaunul și s-a ridicat. În seara aceea, la nouă și un sfert, În livingul unui konak din Istanbul, odinioară elegant și opulent, Însă acum de mult demodat și dărăpănat, Asya Kazanci baleta pe un covor turcesc, cu o expresie romantică pe față, brațele Întinse, mâinile ușor Îndoite În așa fel Încât degetele mijlocii să le atingă pe cele mari, În timp ce furia și ura se Învârtejeau În mintea ei. CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
greșit printre apele furtunose ale Alzheimerului. Pe o canapea dintr-un apartament renovat ce dădea spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vin, e revelionul, să ciocnim și noi un pahar... - Cum să nu, zice, dar eu n-am un leu. - Am eu, i-am răspuns. Și am intrat într-un magazin de vinuri, am cumpărat o sticlă și am ajuns în dărăpănata lui odaie. Numai că pe mine m-a apucat deodată frigul și au început, cu paltonul pe mine, să-mi clănțăne dinții. Afară era mai cald decât acolo. I-am spus că nu pot să stau, să mergem la mine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei cu o deosebită bucurie. În fiecare ceas își lua din ocnița mare a sobei călțunul început și da fuga în uliță. Rifca, maică-sa, își ridica ochii negri, fără să-și clintească trupul gras din locul ei, din cerdacul dărăpănat. Întreba cu voce ascuțită: —Haie, unde te duci, Haie? — Mă duc până la Tudorița! striga repede fata și apuca la vale, pe cărarea zbicită. Tudorița era fata picherului Ion Rusu, un om cărunt, negru la obraz, fornăit și lăudăros. Acest Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curat. Prin ziua mohorâtă, prin vântul rece al toamnei, plângerile ei deodată începură să tremure, umplând mahalaua. Răcnea cu mânile în creștet, cumpănindu-se încet la dreapta și la stânga, răcnea cu jale umblând dintr-un capăt în altul al cerdacului dărăpănat. —Nu mai pot! striga în neștire. Mă doare! mă doare inima! Mai bine m-ar înghiți mormântul! Vai de inima mea! Și capete ieșeau pe uși; ochii o priveau din toate părțile; urechile vecinelor ascultau cu luare-aminte bocetele de jale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vroiam să par. Și, Doamne, cât soare există la începutul acestei rupturi! Dacă lumina are miros, atunci după-amiaza aceea mirosea toată a lumină, a suc de lumină; lumină care se scurgea blândă, cucernică și mieroasă pe brazii tineri din gardul dărăpănat, pe pietrele funerare, pe florile și ierburile grase ce acopereau mormintele. Cerul era limpede ca un pahar bine spălat, iar soarele cobora încet dincolo de acoperișul bisericuței în jurul căreia apăruse cimitirul. Ducîndu-mă înlăuntru, destinul mi-a arătat ce era necesar: să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mai zărit nimeni. Își făcuse, se vorbea, un sălaș în bălării. În aceeași noapte, plimbîndu-mă, fiindcă nu puteam să adorm după cele întîmplate, am nimerit, în spatele azilului, puțin mai departe, dincolo de o magazie veche de lemn, peste niște ziduri dărăpănate și înverzite de licheni care nu susțineau nici un acoperiș. Am crezut că era un WC și am intrat. După câțiva pași, am încremenit. Eram într-un fel de morgă! Pe o masă de piatră se afla întins un mort. Un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aceea parcă totul conspira să-mi dea senzația fericirii. Peste două ceasuri, la azil, am aflat de moartea Laurei. În primul moment am crezut că era o glumă idioată. Am alergat la morgă, am dat să pătrund între zidurile vechi, dărăpănate, am zărit prin întuneric cadavrul întins pe masa de piatră și m-am oprit; mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
turciți sau islamisiți. Se mai spune că acest teritoriu românesc ar fi primit și un nume. Ah, Iancule! Ai auzit tu de vreo țară basarabească rusească? FINAL PASAJ RETRAS Iancu lăsă scrisoarea și privi în jur. Stătea într-o cămară dărăpănată, cu acoperișul nesigur și hârtie trasă prin ulei, apoi lipită în locul geamurilor. Un cotlon strâmt și mizer în care abia încăpeau patul, masa, scaunul și stiva de cărți. Citea mai tot timpul. Ziua, ca să uite unde se afla. Noaptea, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea, cred, nevoie de un far nou pe partea aceasta. — Ce-o să ne facem? Dacă aș conduce eu, aș băga în marșarier și aș șterge-o frumușel de la locul faptei. Cu siguranță că cineva va cere despăgubiri. Proprietarii acestei case dărăpănate așteaptă de ani de zile o asemenea ocazie. Probabil varsă ceva unsuros pe stradă, după căderea nopții, în speranța că vreun șofer ca tine va aluneca spre cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stângaci printre tinerii În costume sport albe și cu capul dezvelit, care erau, desigur, studenți din ultimii doi ani, judecând după savoir faire-ul cu care se plimbau. A constatat că numărul 12 de pe University Place era un imobil mare și dărăpănat, aparent nelocuit, deși știa că Își aveau În el căminul cam o duzină de boboci. După o discuție grăbită cu proprietăreasa, a ieșit din nou din clădire ca să exploreze Împrejurimile, dar nu parcursese nici măcar o distanță de lungimea unui cvartal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu siguranță excentrică. Fusese Însoțitorul ei Într-un grup care se dusese să Înoate sus, În Westchester County, iar cineva menționase faptul că Annette Kellerman, fusese În vizită acolo cândva și plonjase În apă de pe acoperișul unei cabane de vacanță dărăpănate, de la o Înălțime de zece metri. Rosalind insistase imediat ca Howard să se cațere cu ea pe acoperiș, ca să admire priveliștea. După un minut, cum stătea el pe marginea acoperișului, bălăbănindu-și picioarele, o umbră țâșnise pe lângă el. Rosalind, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
negrilor - înspre est, pe Sunset, apoi pe Figueroa, pe Slauson și tot înspre est, pe Central - ruta ipotetică a hoțului de mașină asasin. Se lăsa amurgul, iar norii de ploaie acopereau soarele, care încerca să mai lumineze mahalaua negrilor: case dărăpănate, cu garduri de sârmă, cluburi de biliard, magazine de băuturi alcoolice și fațade de biserici pe fiecare stradă - până când lumea cluburilor de jazz punea stăpânire pe teritoriu. Urma, pe întregul traseu, o fanfaronadă demențială într-o mizerie cruntă. Bido Lito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
orice text de calitate... Definițiile date de scriitori, inclusiv cea dată de Saint Simon, laureatul Nobel, semănau cu definițiile romanticilor despre aceeași chestiune... Ne așteaptă un nou romantism în literatura lumii? Cred. Te poate inspira un câine șchiop, o clădire dărăpănată, un vecin de scară etc. Dar mai ales DUMNEZEU... În altă ordine/ dezordine, romantismul există de când lumea și ne va contamina cât va ține universul. Cum ar arăta lumea mileniului trei fără poezia lui Lucian Vasiliu? Ai călătorit în Franța
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
în care aceste activități pot avea loc, însă Facebook ne oferă acces comod și ușor și îl putem avea la dispoziție oricând și oriunde avem chef. Dar software-ul nu este destul. În cazul unui pub fain, chiar dacă e cam dărăpănat, oamenii contează mai mult decât starea scaunelor de la bar. Ambele elemente ar trebui să fie super, în mod ideal. Odată ce oamenii sunt acolo, mai mulți oameni vin ca să-i vadă și să fie văzuți. Sau, așa cum mi-a spus odată
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
cu mașina de scris în poală. Dactilografia zgomotos și de fiecare dată când suna clopoțelul, la capătul rândului, lua o pauză și citea cu voce tare. Domnul și doamna Raipur, care locuiau în cămăruța de la capătul casei celei mari și dărăpănate a familiei Raipur, ieșiră să își plimbe bebelușul în sus și-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața exact ca a mea. — Nu-i deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
până sus, mărginind pădurea de cercetare a universității. Hotărâți și cu un scop bine stabilit, membrii familiei Chawla trăncăneau și țipau în sus spre frunziș. Într-un târziu, în capătul cel mai îndepărtat al desișului de guave, chiar lângă peretele dărăpănat ce mărginea pădurea, îl descoperiră pe Sampath în copacul lui, stând și mâncând o guavă, cu picioarele atârnând în gol sub el. Le urmărise eforturile oarecum alarmat. Ce naiba era să le spună? Se vedea declarându-le: — Sunt fericit aici. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]