299 matches
-
ritmul, viteza de „aparat Morse” a reportajului poetic, iar suprarealismul are în centru imaginea (fantasma) psihică extinsă la nivelul poemului sau al tabloului. Cu excepția unor experimente extreme și a cîtorva manifeste, nu se poate vorbi nici despre existența unei „literaturi dadaiste” propriu-zise. Dacă acceptăm ideea că există, la Contimporanul din perioada 1924-1927, o dominantă constructivistă, abstracționistă și nonfigurativă, trebuie să subliniem totodată ponderea masivă - cel puțin egală cu aceea a literaturii - pe care au avut-o în economia revistei artele vizuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unul din suită. Gîrbov și obosit, nu vedea pe nimeni și se încurajă pe sine mestecînd un cîntec de drum lung. Un cîntec suspect. Cîntec din România Mare. La Moară la Hîrța...” (n.b., ceea ce cînta la Cabaret Voltaire tînărul dadaist...). Povestea de dragoste se derulează în stil urmuzian, „literatura” (falsitatea convențională) a vieții fiind „deconstruită” la tot pasul: „Afirmă că Tatăl Nostru nu e decît o poveste de aventuri și tot deodată cel mai complect roman care s’a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Jacques G. Costin cu Tzara (trei epistole, 21 iunie 1929-7 iulie 1930) atestă, fără drept de apel, dorința fierbinte a celui dintîi de a-și depăși complexul provincial prin traducerea în limba franceză, la Paris, a volumului său de către liderul dadaist. O lungă scrisoare autografă, semnată și datată 1 iunie 1930 (303/236 TZR C. 974), îl persuadează pe toate căile. De la aluzii răsfățate gen „O seamă din cei cari mă lingușesc sau socotesc că trebuie să mă menajeze (...) frizează convingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în cetatea hazardului și nepăsării?”. Prins el însuși între Occident și „accident”, arhitectul, care a făcut, pînă la urmă, școală, stimulînd creativitatea reformatoare a unor G.M. Cantacuzino, Octav Doicescu sau Horia Creangă, își trădează - din nou! - astfel rezervele față de hazardul dadaist al fostului său prieten Tristan Tzara... Respingînd „împestrițarea culorilor” și „vălmășagul formelor” balcanice, Iancu - „creierul mare” al Contimporanului - își exprimă, de fiecare dată, credo-ul estetic: „Simplitatea scheletului constructiv e năzuința de azi, ceea ce e util nu poate fi urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
primitive și „negre”, chiar dacă filozofia lui „depărtată de materialism și raționalism” este „discutabilă, firește”. În finalul articolului este citată o „exclamație” a lui Ion Vinea: „Mă! Toți artiștii Europei sînt niște ratați în fața primitivilor arcași africani!”. Fascinația postromantică a avangardiștilor (dadaiști, constructiviști, expresioniști sau suprarealiști) pentru spiritul popular, „originar” al artei primitive consună cu elogiul substratului arhaic din filozofia lui Lucian Blaga sau cu antieuropocentrismul concepției asupra fenomenului religios elaborată de Mircea Eliade. Regăsim aici, în forme diferite, aceeași nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
gruparea lui André Breton, cel dintîi își va reconsidera mai tîrziu poziția). Într-un interviu-surpriză acordat la Paris lui Ilarie Voronca și publicat în Integral, anul III, nr. 12, aprilie 1927 („Marchez au pas, Tristan Tzara parle à Integral“), ex-liderul dadaist se delimitează de adeziunea la comunism a suprarealiștilor (care, la rîndul lor, îl respinseseră), pledînd pentru „revoluția permanentă a spiritului”, în numele unui anarhism egotist. Comunismul e calificat, fără menajamente, drept „nouă burghezie” dogmatic-academizantă: „Comunismul este o nouă burghezie, plecată de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
formele mai vechi de artă, Integral atacă dimpotrivă chiar pe cele mai nouă (...) Avea dreptate nu știu ce critic literar cînd spunea că e cu neputință să poți eticheta pe un scriitor modernist ca aparținînd unei anumite școale, căci seara se culcă dadaist și a doua zi se trezește suprarealist. Trăim doar în secolul vitezei!”, ceea ce în esență e corect... Mai mult decît un sîmbure de adevăr conține și afirmația potrivit căreia libertatea anarhică a avangardiștilor de la unu și 75 HP (dar, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
morale, sociale, literare, beția verbală” (Vanderéme, Le Miroir de Lettres, v. III, p. 88), „neantul psihologic și lingvistic” (Rivière, „Réconnaissance a Dada”, în N.R.F., 83, VII, 1 aôut 1920, p. 235). Abolirea relațiilor dintre gîndire și expresie face ca producțiile dadaiste să semene perfect cu „gungureala copiilor” sau chiar mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
expresie face ca producțiile dadaiste să semene perfect cu „gungureala copiilor” sau chiar mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prezintă elogios personalitatea lui Tristan Tzara care, alături de Brâncuși, „a adus în lumea culturală apuseană un aer proaspăt românesc”. Primul - „cu dinamism diavolesc și focuri bengale de idei”, celălalt, „în taină și îngerește”. După ce recapitulează activitatea din țară a viitorului dadaist (cînd scrie „poezii relativ normale”), autorul face un portret al mișcării Dada, insistînd asupra caracterului de „revoluție pură” („Tristan Tzara”). În Facla lui Ion Vinea din 29 martie 1931, salută ca pe un eveniment apariția cărții lui Jacques G. Costin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se face o cantilenă grotescă, fabula o etică simulată de imagini”. Regăsim aici punctele de vedere ale artiștilor expresioniști de la Gîndirea, ale „primitiviștilor” moderni, ale lui Ion Vinea și Marcel Iancu, Lucian Blaga și Ion Barbu. „Absurditatea” alăturărilor din capitolul „Dadaiști, suprarealiști, hermetici” al Istoriei... apare astfel pe deplin motivată. Ca și încadrarea în „grupa suprarealiștilor” a prozei mateine, dacă vedem în Suprarealism acea „lumină rembrandtiană” (prețuită de Ion Barbu) sau Stimmung-ul din pictura metafizică a lui Giorgio de Chirico... În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte de suprarealism” („Proiecte utopice”, în vol. Singura critică, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 55). Pe urmele lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți seamănă izbitor cu atîtea din personajele tablourilor lui Picabia, Duchamp, Max Ernst, Brauner, Miro, Dali, Picasso și alții”. Contestatar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Pe urmele lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți seamănă izbitor cu atîtea din personajele tablourilor lui Picabia, Duchamp, Max Ernst, Brauner, Miro, Dali, Picasso și alții”. Contestatar vehement al lui Urmuz, Alexandru George neagă în schimb relația cu „absurdul” și „suprarealismul” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
A.I..” Tot în 1986, într-un articol din revista craioveană Ramuri (nr. 11/269, 15 noiembrie 1986, p. 13), compozitorul Anatol Vieru face o conexiune... suprarealistă între Urmuz și Heidegger („Heidegger și Urmuz în «cumpănă»”), pornind de la un prezumat „realism dadaist” post-caragialian și de la un experiment artistic personal: „Cumpănă este lucrarea multimedia pe care am pregătit-o pentru cursurile de vară de la Darmstadt (umbra contelui de Keyserling și a școlii sale de înțelepciune este out there..., n.m.). Ce caută Urmuz alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
New York (Modern Art in Eastern Europe. From the Baltic to the Balkans Balcans 1890-1939, Cambridge, 1999), iar Michael H. Impey apreciază că poemele românești performate de Tzara pe scena de la Cabaret Voltaire nu reprezintă niște anticipări, ci chiar realitatea fenomenului dadaist (Before and After Tzara. Romanian contributions to Dada in The Eastern Dada Orbit: Russia, Georgia, Ukraine, Central-Europe and Japan, ed. by Gerald Janecek and Omuka Toshimaru, New York, 1998, p. 32). Fără îndoială, aceste observații sînt parțiale, exagerate, eronate în bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării ca student la Politehnica din Zürich (septembrie 1915), Samuel Rosenstock era deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia Gîrceni din Moldova, stă mărturie). Spre deosebire de tendința centrifugă a personalității lui Tzara, la Ion Vinea avem însă de-a face cu o tendință centripetă: mai contemplativ și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al periferiei românești: antrenamentul poetic underground, practicat - împreună cu prietenul Ion Vinea - în vacanțele de la Gîrceni, apoi episodul-pilot al revistei independente Chemarea (aprilie-octombrie 1915) i-au îndreptățit pe exegeții fenomenului să considere că poetul era pregătit, încă din România, pentru aventura dadaistă. „Virusul” anarhic avea însă nevoie de un context favorabil de receptare, de un organism-gazdă pe măsură, în interiorul căruia să explodeze; or, România anului 1916 nu era decît o provincie fără ecou a Europei; internaționalizarea se va produce, așadar, mai întîi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
o gravă criză morală. Cum de fusese posibilă o asemenea hecatombă? Sunt mulți cei care, după exemplul lui Georges Duhamel, se ridică împotriva naționalismului extremist, a militarismului, a capitalismului, considerate, ca multe altele factori favorizanți ai războiului. Alții, precum artiștii dadaiști, iar mai târziu suprarealiștii, sunt însuflețiți de o dorință de subversiune totală, de o furie iconoclastă. Nimic nu scapă revoltei lor, nici artele ori creația, considerate prea convenționale, nici politica sau moravurile. "Fără pictori, fără literați, fără muzicieni, fără sculptori
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
astfel într-un fetiș, într-un obiect sexual. Cu toate acestea, așa cum vom vedea în cartea lui Greil Marcus Lipstick Traces (Urme de ruj) (1989), monoclul făcea parte din repertoriul dadaistului Richard Huelsembeck și poate fi interpretat ca un simbol dadaist și ca un semn că toate aceste imagini tradiționale trebuie pur și simplu luate în rîs și respinse. Umorul, ironia și ridiculizarea prezente în creația Madonei ar susține o asemenea interpretare dadaistă. 12 Madona a început să facă donații pentru
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Huelsembeck și poate fi interpretat ca un simbol dadaist și ca un semn că toate aceste imagini tradiționale trebuie pur și simplu luate în rîs și respinse. Umorul, ironia și ridiculizarea prezente în creația Madonei ar susține o asemenea interpretare dadaistă. 12 Madona a început să facă donații pentru campania AIDS, la sfîrșitul anilor '80, iar albumul său, "Like a Prayer", conținea informații cu privire la SIDA/ HIV și sfaturi în favoarea sexului protejat. În orice caz, în deceniul 9 ea a început să
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
să facă o poezie a evenimentului într-un stil căutat și entuziast. Rămâne în poezie un îndrăgostit "cu reminiscențe din Costache Conachi"1, și prin universul de tradiții proiectat într-un ținut fabulos, cuprins în formulă clasică, suprarealistă sau chiar dadaistă. Horia Zilieru îl reînvie pe Ion Barbu sau pe Emil Botta, amintind de tehnica imagistică a "Cântecului pentru nunțile necesare": "Beat, din zale/ siderale/ scoate/ telescoape scufundate". Se poate vorbi la Horia Zilieru de un univers floral, de motive de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
spune că dincolo de litere foșnesc trestiile". O suită de poeme, în care se joacă de-a vocalele și de-a consoanele (cărora le zice tot "vocale") ne trimit tot la un maestru, propunând și o inventariere de cuvinte în stil dadaist: "La început au fost propozițiile întregi/ pe care le decupam din ziar/ cu mare grijă. Apoi am/ început să decupez cuvinte,/ apoi litere și acum, împins de un demon al consecvenței,/ caut ultimele forme inteligibile/ înăuntrul literelor mari de tipar
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
despre moarte. Fără multă filozofie, I. Nicolescu lunecă pe panta emoției mascate sub semnul unui intelectualism confirmat într-o formulă cunoscută în poezia noastră începând cu anii 1910-1912 în revista "Simbolul", continuând cu poezia ludică până la horele argheziene. Iată-l dadaist: " e în toate-o bicicletă/ în toate-un cavaler/ cavalerul nu regretă/ bicicletele din cer". Devine și eminescian, în formulă soresciană, și îl mimează pe Creangă la modul sentimental: "vei fi nebun după o cupă/ în parc a adormit un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pe măsură ce își intră în drepturi exact după împlinirea centenarului: 1903-2003. Repetata șicană a cercurilor academice, cum că Yourcenar nu putea inova forma literară, este numai o parte din întregul tablou; nu a fost nici avangardistă nici suprarealistă, nici cubistă sau dadaistă, dar formele ei literare datorează ceva artelor vizuale europene moștenite din epoca lui Dürer și a naturii moarte olandeze până la pictorii postromantici ai generației sale. Vederea, mai mult decât alte simțuri, i-a surprins și stimulat imaginația. Mirosul și pipăitul
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
prin invalidarea semnificației, realizată în enunțuri corecte din punct de vedere formal, bazate însă pe o mecanică goală, pe conexiuni delirante, pe stereotipii și false analogii radicalismul și arbitrarul în construirea textului poetic, realizat prin dicteu automat suprarealist, prin tehnica dadaistă a colajului cuvintelor decupate din ziar, prin inspirația onirică etc. cultivarea unor categorii estetice noi, specifice antiliteraturii proclamarea programatică a subiectivității absolute a artistului, căruia i se atribuie o libertate totală de creație, vizând demolarea tiparelor discursive, sfidarea normelor gramaticale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]