299 matches
-
(n. 2 aprilie 1891, Brühl - d. 1 aprilie 1976, Paris) a fost un pictor și sculptor modernist german, care a aderat în 1919 la curentul dadaist, pentru ca, în anul 1924 - odată cu apariția oficială a suprarealismului - să se încadreze în această mișcare. , fiul unui pictor care lucra la o școală de surdo-muți, s-a născut la 2 aprilie 1891 în orășelul Brühl, lângă Köln. În anul 1908
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
și demobilizat. În anul 1918 se căsătorește cu Lou Strauss, dar, în 1922, după nașterea unui fiu, căsnicia lor se destramă. După ce se întoarce la Köln se împrietenește cu pictorul Johannes Theodor Baargeld și - împreună - aderă în 1919 la mișcarea dadaistă, cu care îi familiarizase Hans Arp. Baargeld, Arp și Ernst vor crea așa-numitele ""Fatagaga"" (prescurtare de la "Fabrication de Tableaux Garantis Gazométriques": "Fabricare de tablouri garantat gazometrice"), lucrări comune apărute din experimente legate de legea hazardului. Își prezintă colajele la
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
frecarea creionului pe hârtia fixată în crăpăturile din parchet și, ulterior, în completarea imaginilor astfel obținute cu motive personale. Colajele lui Ernst - spre deosebire de acele hârtii lipite ale cubiștilor sau de asamblajele "Merz" ake lui Kurt Schwitters - sunt fragmente de poezii dadaiste, transcripții extravagante sau descrieri banale, adeseori redactate în mai multe limbi. Max Ernst dezvoltă și alte tehnici semiautomate: amprente, zgârieturi ("grattage"), decalcomanii, fotomontaje sau "dripping"-uri (metodă constând în împrăștierea vopselei cu ajutorul unui bețișor pe pânza întinsă jos pe podea
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
mod evident sub influența lui Giorgio De Chirico. Totuși Ernst se deosebește de predecesorul său prin dimensiunea uneori blasfemică (""Maica Domnului pedepsind pe Pruncul Iisus"", 1926, ""Pietà sau revoluția nocturnă"", 1923) a operei sale, moștenire a spiritului anarhic specific revoltei dadaiste. În 1929, se întâlnește cu Alberto Giacometti și publică romanul-colaj "" Femeia cu o sută de capete"", colaborează cu Salvador Dalí la filmul suprarealist ""Vârsta de aur"". Cultul pentru insolit se păstrează și în sculpturile sale, unde - concrete și pregnante - volumele
Max Ernst () [Corola-website/Science/300781_a_302110]
-
asumat politic.</spân></spân></spân></p> Versurile joacă între ambiguitatea unui beatnik care conversează cu un lad de cartier; Jason înjură mult, si e greu sa distingi cu exactitate de pe ce poziție de putere cântă. Abundă un soi de flux dadaist al conștiinței acestuia, fiecare vers necesitând o audiție cu încetinitorul, odată pentru accentul și slangul de Midlands a lui <spân style="font-size: medium;"><spân style="font-size: medium;">Williamson</spân><spân style="font-size: medium;"> și apoi pentru că acesta trece destul de abrupt
No one’s bOthered () [Corola-website/Science/296153_a_297482]
-
care declara progamatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile creației artistice, cel al liricii, al teatrului, al cinematografiei, al muzicii și al artelor plastice. Din această școală se născu apoi, în 1927, mișcarea dadaistă "Oberiu". Literatura mișcării, caracterizată de umorul absurd, nu a fost acceptată de către autoritățile sovietice. Grupul a fost așadar interzis doar la câteva luni după înființare. Începând cu anul 1928 poetul va colabora și cu diverse reviste pentru copii: "Ciș" ("Scatiul
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
reviste ca "Der Spiegel", "Die Buribunken", "Schattenrisse" și altele, proiectând chiar un ciclu de poezii, și a elaborat un studiu despre Theodor Däubler, un cunoscut poet contemporan. S-a împrietenit cu Hugo Ball (un scriitor care ulterior s-a raliat mișcării dadaiste din Zürich) și cu Franz Blei. A devenit un admirator al poetului Konrad Weiß, un exponent al catolicismului politic. Cu câțiva ani mai târziu s-a împrietenit cu scriitorul Ernst Jünger și cu pictorul Richard Seewald. În același timp, Carl
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
cel mai specific al cinetismului, creațiile încorporează fizic mișcarea sau se constituie într-un proces cinetic. La rândul său, acest domeniu al dinamismului concret își are diviziunile sale, majoritatea artiștilor experimentând diverse modalități. Uneori avem deaface cu prelungire a frondei dadaiste, artiști ca Yaacov Agam, Jean Tinguely, Bruno Munari, Pol Bury preluând cu sens ironic metafora mașinii, alteori, ca la Alexander Calder, Len Lye sau Vassilakis Takis, animarea mecanică sau cu forțe naturale și efecte imprevizibile marchează deschiderea spre joc aleatoriu
Cinetism () [Corola-website/Science/302715_a_304044]
-
simbolist, reflectând în creația sa sentimente nevrotice și de disperare, precum și cele ale lui Ion Barbu, un strălucit matematician care a scris și o serie de poezii criptice de succes. Poetul Tristan Tzara și pictorul Marcel Iancu, fondatori ai mișcării dadaiste, au fost, de asemenea fii ai acestei țări. De asemenea, în timpul acestei epoci de aur s-au ivit și în filozofia română figuri ca Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, Alexandru Dragomir și Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
1919, mai mulți oameni uciși de un inamic nevăzut decât în război. 10 ani mai târziu, lumea avea să fie devastată de Marea Criză Economică. După încheierea Primului Război Mondial au apărut stiluri artistice noi. S-a născut arta suprarealistă din mișcarea dadaistă, arta abstractă și Cubismul. Muzică occidentală clasică a parcurs o perioadă de prefaceri și experimente. Muzică ușoară occidentală a fost dominată de SUA, unde artiștii de culoare au jucat un rol important datorită folclorului din care s-a desprins jazz
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
mai ales după ce în 1919, acesta își mutase centrul de manifestare de la Zürich la Paris). De altfel, atât în "Littérature" (unde Breton publică, în colaborare cu Phillipe Soupault, "Câmpurile magnetice", primul text specific suprarealist), cât și în alte reviste, textele dadaiste alternează cu cele ale noii orientări, ce avea să se numească apoi suprarealism. Sunt două mișcări apropiate, având scriitori comuni, dar alianța nu va dura. În 1922 se produce ruptura și, după doi ani de frământări, căutări și tensiuni polemice
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
pentru scurt timp în Ungaria, în timpul revoluției bolșevice ungare. Noile forme teatrale sovietice și germane au fost rapid importate în Europa de Vest, Asia și Statele Unite, în special prin intermediul colaborării în cadrul Internaționalei comuniste. În Germania, germenii teatrului politic au apărut în cadrul mișcării dadaiste, impulsionați în primul rând de militantismul pacifist în timpul Primului Război Mondial și în legătură directă cu mișcările revoluționare: Se discută la nesfârșit despre arta, dar numai din punct de vedere politic. Și cu toții am căzut de acord că arta nu putea fi
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
pasioneze zoologia. Frecventează Școala de Arte Frumoase din București (1919 - 1921) și Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu. Vizitează orașele Fălticeni și Balcic, și începe să picteze peisaje "cezanniene". Apoi, după propria-i mărturisire, trece prin toate fazele: "dadaiste, abstracționiste, expresioniste". În 1924, la 26 septembrie, are loc prima sa expoziție personală, la București, la "Galeriile Mozart". În această perioadă îl întâlnește pe poetul Ilarie Voronca, cu care va înființa revista 75 HP, în care Victor Brauner publică manifestul
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
fabrică"" (în maniera lui Holder). Participă la expoziția "Contimporanul" (noiembrie 1924). În 1925 face primul voiaj la Paris, de unde se întoarce în țară, la București în 1927. În perioada 1928 - 1931 colaborează la revista "Unu", revistă de avangardă, cu concepții dadaiste și suprarealiste, în care publică reproduceri după majoritatea tablourilor și desenelor sale: "desene limpezi și portrete făcute de Victor Brauner prietenilor săi, poeți și scriitori". În 1930 se instalează la Paris, unde îl întâlnește pe Brâncuși, care-l inițiază în
Victor Brauner () [Corola-website/Science/297585_a_298914]
-
ajutat de Marcel Duchamp. În 1918 își face pentru prima dată apariția la Lausanne, unde publică cartea intitulată ""Poèmes et dessins de la fille née sans mère"" ("Poeme și desene ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
ale fetei născute fără mamă"). În februarie ia contact cu grupul dadaist din Zürich și contribuie la manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
manifestul numărul 3 ""Dada"". În 1919 publică numărul 8 al ziarului său care este tipărit de Jul. Heuberger, care era și tipograful grupului dadaist din Zürich. Se întoarce la Paris unde continuă publicarea ziarului ""391"" și ia parte la demonstrațiile dadaiste. În 1921 împreună cu Breton și cu alții se despart de dadaismul ortodox( majoritatea dadaiștilor ). Va participa la manifestările și va publica în ziarele suprarealiștilor. În 1949 a fost organizată o mare expoziție retrospectivă la "Galeria Drouin", din Paris. Catalogul expoziției
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
numele de ""491"", de mărimea unei pagini de ziar. Conținea articole scrise de André Breton, Jean Cocteau, Robert Desnos, Michel Seuphor, Victor-Lucien Tapié și alții. Până la moartea sa, în anul 1953, nu va înceta să se opună - în spirit tipic dadaist - tuturor înregimentărilor într-o anume mișcare, nu numai pentru a-și păstra propria independență, dar și datorită faptului că prețuia viața tot atât de mult ca arta.
Francis Picabia () [Corola-website/Science/297641_a_298970]
-
Sașa Pană, asistat de Moldov. Colaborează la ea Geo Bogza, Stephane Roll, Ilarie Voronca, Ion Călugăru, Virgil Gheorghiu, B. Fundoianu, pictorii Victor Brauner, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, S. Perahim, B. Herold, etc. Manifestul publicației este destul de vag, cuprinzând elemente dadaiste, futuriste, suprarealiste, introduse în noțiunea generală a desfacerii de orice constrângere academică. În fond, "unu" înoată mai mult în apele suprarealismului. Este venerat, studiat și editat Urmuz, pe care Moldov îl imită în rele contrafaceri. În căutarea automatismelor, redactorul apelează
Literatura română avangardistă () [Corola-website/Science/297640_a_298969]
-
modul în care își aproprie simboluri populare comune și artefacte culturale "gata făcute", aducînd ceea ce altă dată era considerat mundan sau trivial pe terenul artei înalte. Atitudinea critică a postmodernismului este împletită cu aprecierea unor opere precedente. Astfel operele mișcării dadaiste primesc o recunoaștere ca și ale autorului de colaje, Robert Rauschenberg, a cărui operă a fost inițial considerată lipsită de importanță în anii 50, dar care a devenit unul dintre precursorii mișcării prin anii 80. Postmodernismul a ridicat în rang
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
cea mai reprezentativă pentru această perioadă. Poezia interbelică va ajunge să se sincronizeze cu marea poezie europeană. Cei mai însemnați poeți din această perioadă sunt: George Bacovia, Tudor Arghezi și Ion Barbu. De asemenea, Tristan Tzara, unul dintre fondatorii mișcării dadaiste, era originar din România. De asemenea, în timpul acestei epoci s-au ivit și în filozofia română figuri ca Lucian Blaga, Dimitrie Gusti, Tudor Vianu și Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată de marele erudit Nicolae Iorga. După
România () [Corola-website/Science/296520_a_297849]
-
(n. 16 aprilie 1896, Moinești - d. 25 decembrie 1963, Paris) este pseudonimul lui Samuel Rosenstock, poet și eseist român evreu, născut în localitatea Moinești din România și stabilit mai târziu în Franța, cofondator al mișcării culturale dadaiste, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. În 1912, pe când era încă în liceu, publică Revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu și Ion Vinea, cu binecuvântarea lui Alexandru Macedonski și ajutorul lui Iosif Iser. În această
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
tânărul poet, ci, după cum spunea Colomba Voronca (soția lui Ilarie Voronca și sora lui Claude Sernet) datorită faptului că exprima starea de spirit a tânărului poet „trist în țară” (sursa: Heinrich Stiehler în „Tristan Tzara zwischen Peripherie und Zentrum”). Mișcarea dadaistă își are originea în orașul elvețian Zürich în timpul Primului Război Mondial. Tzara ajunge acolo în toamna lui 1915 și curând se alătură unui grup de tineri intelectuali care pun la cale „happening-urile” de la Cabaret Voltaire. Astfel s-a născut celebra mișcare
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
perioada cu adevărat inovativă a mișcării încetează odată cu acest „transfer”. Fiind la Paris s-a angajat în activități tumultuoase cu André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon pentru a șoca publicul și a dezintegra structurile limbii. Cele mai cunoscute texte dadaiste ale lui Tzara sunt: "La Première Aventure céleste de Monsieur Antipyrine" (1916; Prima aventură cerească a domnului Antipyrine") și "Vingt-cinq poèmes" (1918; "Douăzeci și cinci de poeme"), respectiv manifestele mișcării: "Sept manifestes Dada" (1924; "Șapte manifeste Dada"). În 1924 o întâlnește pe
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
printr-o traducere de către observant a observatului, iar orice traducere falsifică într-o anumită măsură. ‘Mașinile uruind pe străzi’ era un “poem citadin”, ‘țăranii cosând’ un “poem semănătorist”, ‘visul cu ochi deschiși’ un “poem suprarealist”, ‘vorbirea în dodii’ un “poem dadaist”, ‘conversația în chineză pentru un necunoscător al acestei limbi’ un “poem lettrist”, ‘discuțiile alternante ale călătorilor, într-o gară, pe diverse teme’ un “poem postmodernist” (inter-textualism). O clasificare pe verticală? “Poem vizual”, “poem sonor”, “poem olfactiv”, “poem gustativ”, “poem tactil
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]