467 matches
-
dezincarnate” (tradiție care evoluează spre asocierea dintre nous și daimon). Aceste direcții corespund, de fapt, existenței - semnalate de Chalcidius (In Tim., capitolul 135) - a două concepții despre natura daimonilor care se opun chiar În sânul școlii platoniciene: prima face din daimoni o specie aparte, a doua Îi asimilează sufletelor morților. Printre exegezele care se alătură mai degrabă primei direcții o putem cita pe cea a lui R.M. Jones, The platonism of Plutarch (pp. 36-40), care, deși precizează că Plutarh nu-și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îi asimilează sufletelor morților. Printre exegezele care se alătură mai degrabă primei direcții o putem cita pe cea a lui R.M. Jones, The platonism of Plutarch (pp. 36-40), care, deși precizează că Plutarh nu-și imaginează totdeauna În același fel daimonii și activitățile lor, se sprijină pe texte ca De Defectu... (414 f-415 a) sau ca mitul din De facie... (mai ales 944 c-d)1 pentru a susține ideea unei acțiuni daimonice aidoma celei descrise de Platon În Banchetul (202
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
că felul În care Cleombrotos este „taxat” de către unii exegeți ai lui Plutarh (În special F.E. Brenk, citat mai sus) este Întru câtva nedrept. Cleombrotos e, Într-adevăr, contrazis În afirmațiile sale de către interlocutori, dar nu cu privire la discursul său despre daimoni, ci În legătură cu povestea sa despre lampa din sanctuarul lui Ammon (410 b-411 e). Apoi, acuzația de „plagiat” este adresată de către Lamprias (422 d-e) „barbarului inspirat” (al cărui discurs Îl relatează doar Cleombrotos) care ar fi găsit teoria despre pluralitatea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
știrbind astfel ceva din demnitatea și măreția acestuia. Iată de ce Cleombrotos Își „lansează” teoria ca pe un mijloc de a ieși din Încurcătură și ne arată că multe și grele dificultăți au fost depășite de către „cei care au Închipuit specia daimonilor, intermediari Între zei și oameni, pentru a sluji drept punct de joncțiune sau drept legătură În raporturile noastre cu divinitatea” (415 a, 1-3). Credem că personajul Cleombrotos, departe de a fi o „caricatură”, Întrupează, În afara unor idei aparținând fie lui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chip rațional (411 d). Întâlnim și alte istorioare ciudate, mult mai credibile Însă, În partea de dialog dominată de Cleombrotos. Nu este Întotdeauna el cel care le povestește (Filip, istoricul, ne vorbește despre „moartea Marelui Pan”, iar Demetrios, gramaticianul, despre daimonii din Britania), dar teoriile sale suscită astfel de paranteze. La paragraful 421 a, Înainte de a-și depăna povestea despre vizita la barbarul inspirat, Cleombrotos spune: „Avem În mijlocul nostru un vas mare plin cu născociri și cu adevăruri amestecate” (mython kai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
elen, cunoscător desăvârșit al științelor liberale din Grecia”2 decât un „inspirat” este o dovadă În plus a tendinței epocii de a atribui doctrine aparținând gândirii grecești barbarilor, egiptenilor, essenienilor, chaldeenilor sau altora. Natura și funcțiile daimonilortc "Natura și funcțiile daimonilor" Să reluăm Însă punct cu punct expunerea lui Cleombrotos pentru a vedea de ce natură sunt acești daimoni și ce funcții le sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
a tendinței epocii de a atribui doctrine aparținând gândirii grecești barbarilor, egiptenilor, essenienilor, chaldeenilor sau altora. Natura și funcțiile daimonilortc "Natura și funcțiile daimonilor" Să reluăm Însă punct cu punct expunerea lui Cleombrotos pentru a vedea de ce natură sunt acești daimoni și ce funcții le sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sunt atribuite În De Defectu.... • În primul rând originea demonologiei: nu se cunoaște prea bine; ar putea proveni din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
din Persia (Magii, Zoroastru), din Tracia (Orfeu), din Egipt sau din Frigia 3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon (Rep. 468 e-469 a, Crat. 397 c-d)4. • Alții (heteroi), generalizând, admit că sufletele ar trece
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
3. • Homer - spune Cleombrotos - folosește la Întâmplare cuvintele theos și daimon, În timp ce Hesiod face o distincție clară (katharos) și precisă (diorismenos) Între cele patru categorii de logika: zei, daimoni, eroi și oameni. Asimilarea dintre oamenii rasei de aur hesiodice și daimonii cei buni despre care vorbește Plutarh există deja la Platon (Rep. 468 e-469 a, Crat. 397 c-d)4. • Alții (heteroi), generalizând, admit că sufletele ar trece printr-o transformare aidoma celei din domeniul fizic: „după cum putem constata că
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și că focul se aprinde din aer, printr-o mișcare ascendentă proprie naturii sale”5, tot astfel sufletele pot trece dintr-o entitate Într-alta, „din specia umană În cea a eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor”. Însă „numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În cea a eroilor și din cea a eroilor În cea a daimonilor”. Însă „numai unele dintre aceste suflete, pe o lungă durată de timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
timp, s-au purificat (kathartheisai) prin practici de virtute până la punctul de a-i depăși pe daimoni”1. Mișcarea inversă, regresia, este deopotrivă cu putință: sufletele lipsite de puterea de a se stăpâni cad din nou În trupuri muritoare 2. • Daimonii sunt ființe muritoare, chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
chiar dacă se bucură de o longevitate ieșită din comun - o cvasi-nemurire În comparație cu viața oamenilor. Sursa e din nou Hesiod - à propos de durata vieții unei nimfe 3. Această problemă nu prezintă Însă un interes deosebit; important este că ființele numite daimoni există, așa cum o dovedesc mărturii vechi și demne de Încredere - spune Cleombrotos -, fiind situate Într-o zonă „limitrofă”, Între zei și oameni (hosper en methorio theon kai anthropon), dar supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
supuse patimilor, ca și muritorii. • Pentru a ilustra această doctrină, Xenocrate a propus exemplul celor trei triunghiuri, fiecare corespunzând uneia dintre cele trei entități: echilateralul - divinității, scalenul, cu toate laturile inegale - umanității și isoscelul, În parte egal, În parte inegal - daimonilor, care posedă, pe de o parte, capacitatea de a suferi precum oamenii, iar pe de alta, puterea zeilor. • O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
daimonilor, care posedă, pe de o parte, capacitatea de a suferi precum oamenii, iar pe de alta, puterea zeilor. • O altă comparație face să le corespundă zeilor soarele și stelele fixe, muritorilor - meteorii, cometele și stelele căzătoare și, În sfârșit, daimonilor - luna, cu natura ei mixtă, ale cărei schimbări, creșteri și descreșteri „Îi determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
determină pe unii s-o numească «astrul terestru», pe alții «pământ olimpic» sau «domeniul Zeiței totodată subterane și cerești Hecate»”4. • Pentru ca importanța demonologiei să poată fi scoasă În evidență, Cleombrotos recurge la o imagine percutantă: a nu recunoaște existența daimonilor ar fi ca și cum am scoate și am suprima aerul care se găsește Între pământ și lună, nimicind dintr-o dată coeziunea universului. A ignora această categorie de interpreți și deslujitori, cum Îi numește Platon 1 („ten hermeutiken... kai diakoniken physin”), Înseamnă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ceremoniile cultului și misterele „Îi lasă pe zei nepăsători” și 2 - a presupune „că ei intervin În mod direct prin prezența (pareinai) și prin acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte (episkopous) sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii Împărțitori de bogății”, cum Îi numește, În Munci și zile (122, 126), Hesiod, citat de Cleombrotos. • Așadar, trebuie să reținem ideea deosebirii de valoare dintre daimoni, la unii elementul irațional (alogon) și natura afectivă (pathetikos) fiind mai persistente decât la alții 4. • Confirmarea acestor fapte poate fi găsită, spune Cleombrotos, fie „În ritualul sacrificiilor și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
mai persistente decât la alții 4. • Confirmarea acestor fapte poate fi găsită, spune Cleombrotos, fie „În ritualul sacrificiilor și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele care, pare-se, ar cuprinde cele mai mari adevăruri despre daimoni: amănunte nu vom afla În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și al ceremoniilor religioase, fie În mituri”5. • Misterele ar fi cele care, pare-se, ar cuprinde cele mai mari adevăruri despre daimoni: amănunte nu vom afla În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop apotropaic: domolirea și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În legătură cu acest punct, În jurul misterelor impunându-se legea tăcerii 6. • Se cuvine ca daimonilor, și nu zeilor, să le fie atribuite sacrificiile, zilele nefaste marcate de manifestări precum omofagia, flagelări, injurii, care, toate, au un scop apotropaic: domolirea și Îndepărtarea daimonilor răi. Această explicație este valabilă În egală măsură pentru sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă parte, regii și generalii nu și-ar fi sacrificat zadarnic (oute
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sacrificiile umane de altădată; nu e de crezut (oute pithanon) că zeii le-ar fi pretins vreodată; pe de altă parte, regii și generalii nu și-ar fi sacrificat zadarnic (oute maten) propriii copii: este vorba aici despre lucrarea unor daimoni puternici și violenți care, deseori, chiar dacă nu se pot uni (și nici nu o vor) cu trupuri 1, râvnesc la sufletul Întrupat al vreunui om abătând tot soiul de năpaste asupra cetăților pentru a-l dobândi. Tot ce povestesc miturile
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
1, râvnesc la sufletul Întrupat al vreunui om abătând tot soiul de năpaste asupra cetăților pentru a-l dobândi. Tot ce povestesc miturile și imnurile despre isprăvile zeilor și mai cu seamă amănuntele care șochează rațiunea umană se referă la daimoni: răpiri, rătăciri, izgoniri și robii. Astfel trebuie Înțelese miturile referitoare la Apollo Pythianul, Însă un fragment din De Iside...2 extinde interpretarea asupra faptelor Giganților și Titanilor, asupra suferințelor lui Dionysos, rătăcirilor Demetrei, ca și asupra aventurilor lui Osiris și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
suferințelor lui Dionysos, rătăcirilor Demetrei, ca și asupra aventurilor lui Osiris și ale lui Typhon. Soluția propusă de Cleombrotos pentru a apăra legenda lui Apollo, ucigașul șarpelui Python, este de două tipuri: 1 - după el, șarpele este, de fapt, un daimon, pentru că purificarea impusă lui Apollo este analoagă riturilor omenești menite să domolească daimonii (418 b); 2 - ucigașul este el Însuși un daimon, a cărui crimă a fost pedepsită prin izgonirea Într-o altă lume; istoria este comparabilă cu cea a
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]