465 matches
-
mare belitorule de energii!... Abia atunci va auzi și cel de-al cincilea rege al orașului București că i se strigă: - Pîști, hoarcă!... Acu-i momentul să le iei noroiul de pe glande! I-am amorțit pe ăștia, de ne țineau damigenele ascunse!... Acuma, mare Chiose și fă-i de intervenție chirurgicală!... Ciumpănește- i tu cu cuțitul și ferchezuiește-i, de doar să le azvârle groparii pământ pe coșciug!... ...Închipuiți-vă rușinoasa noastră derută... strigă transfigurat de istorisire Gabi cel Norocos, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decojind husa de pe un morman de cărți. Sărind în dreapta ca un popândău speriat, seceră prin exterior o vitrină orizontală, dintr-acelea în interiorul cărora se expuneau Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, la intrarea în casele de cultură și în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică se prefăcu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în interiorul cărora se expuneau Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, la intrarea în casele de cultură și în școli. Hărmălaie inutilă. Damigenele sau dușmanii nu erau nici aici. Pentru a nu-i îngrozi definitiv și a-i face s-o tulească cu damigenele la vedere prin incinta clădirii, deșiratul "ofripse cu trucaje de Buftea". Căută să le ațipească vigilența. Adică se prefăcu că participă și el, cu însuflețire, la discuție, vorbind iute și mișcîndu-și amețitor colacii buzelor, parcă ar fi melițat. - Psît, bre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la conserve, din făbricuța de care spui tu?!... Nu i-o fi ei tîrșă 55 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Psît... Slobozi-ne-am în interesul șanțurilor ei, hoarcă!... Dar poate unde te gândești că s-or fi topit damigenele alea, boangă Bruță? - ...Între tranșee au deschis niște podețe. Înăuntrul tranșeelor i-a pus fermecătoarea de au îngropat, tot din doi în doi metri, camioane cu turtoaie de farmece, cât căpățânile de verze. Vineții, drămuite cu otravă de viperă, slănină
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aici. Acu, să tot fie vreo lună de zile... aflasem, de la niște figuranți și gargaragii , că peste drum de blocul meu, într-un bloc, s-a mutat o putoare... Are un bărbat, mînca-i-aș treilingul lui, să-i lași în gaj damigeana: nu bea, nu fumează. Bubu îl cheamă. Dar nici de nevastă-sa putoarea, nu are grijă... ...Mă fofilez eu vreo două săptămâni după ea. Bag fente că-mi aduc când vrea mușchii mei mașina acasă și, într-o dimineață, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Doru, un dosărel de cadre. Bagă geana în acel dosărel și răsfoi niște partituri. Își trase un costum de stofă englezească, plus trenciul peste pantalonii de pijama. Și se avântă pe coridoarele, infect luminate, numai bune de spart vaze și damigene prin domiciliile fermecătoarei. La o răspântie de coridoare, ținîndu-și echilibrul pe o frânghie de rufe, spectrul veghea, îmbunătățindu-și lucrul la o poziție de yoga și luîndu-se la întrecere, în luminozitate, cu niște spori de ciuperci putrezite și cu restul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin pomi și legaseră câteva meșe puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Luași zestre, dar ce mai fată! Stere șezu cu ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și nevasta șefului deretecau prin odăi, așezau lucrurile aduse și parcă dugheana începea să se schimbe. După ce mâncară împreună, cârciumarul luă o damigeana de țuică și porni la gunoieri, să se cinstească cu ei. Femeile spălară vasele, măturară, așezară clondirele și întinseră hârtii pe rafturi. Cea tânără tăcea posomorită. Ar fi vrut să fugă cu maică-sa acasă, să se roage de dogar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și ea în cele din urmă. Până seara, au mai pus tara la cale. Cocoșată a povățuit-o ce să facă după cele ce se întîmplaseră, lucruri de-ale lor, femeiești. Stere tot mai chefuia cu Grigore și gunoierii/ Goliseră damigeana și începuseră să vorbească mai tare. Au pus de mâncare. Odăile se luminaseră. Au dat să-l cheme pe cârciumar, dar a gunoierului le-a spus: - Pe bărbat să-l lași în banii lui când u e a petrecere. Eu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără să știe de ce. Când venea bărbatul în prăvălie, îl lăsa la tejghea și aștepta comenzile răstite ale mușteriilor amețiți. - Mai adu un chil! striga vreun lucrător cu hainele lustruite de cărbune. Ea înfigea pâlnia în gâtul unei sticle, răsturna damigeana grea și pântecoasă până o umplea și așeza triftărul la locul lui, pe un raft. Oamenii o priveau. Nu îndrăznea nici unul s-o atingă cu vreun cuvânt. Simțeau ochii cârciumarului urmărindu-i și le pierea graiul. Zilele treceau repede. Seara
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plătit, eu plătesc! Ăl mai mare! Și 1-a dilit cu laba lui grea peste gură, să-l învețe că între hoți unul taie și spânzură, nu o sută. Râdeau ceilalți. El de unde să știe? A mai adus cârciumarul o damigeana, au mai cântat guriștii: Toarnă, Leanțo, toarnă! Toarnă vin, toarnă pelin, Pm' la ziuă-așa s-o țin! Căci așa ne prăpădim, Cu pastrama și cu vin... S-a șters Paraschiv la gură, n-a uitat palma. Nici mă-sa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
iartă-le lor, Doamne, cele ce-au greșit și ascultă-i, că, de-au făcut strâmbătăți, au plătit, pentru că nu se află bucurie nedesfătată de griji..." După înmormîntare s-au întors la casa văduvei, la praznic. Florica a destupat câteva damigene de le avea pregătite. Popa a gustat un pahar, dascălul unul. Au spus încă o dată "Dumnezeu să-l ierte" pe răposat și au plecat. La masă rămăseseră vecinii, cu Aglaia, Tilică, nevasta lui Stere și vreo câțiva zidari. Babele, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nici o metafizică”335, totuși trista lor mediocritate poate fi considerată un semn. Nu este întâmplător apoi faptul că poetul își intitulează un volum din 1972 Sufletul obiectelor. Aici, lucruri în aparență banale și lipsite de demnitate, ca „bătătorul de covoare”, „damigeana”, „fierul de călcat”, „nasturii”, „florile de hârtie” sunt prezentate cu dezinvoltură, ca într-o expoziție pop-art. Citind Damigeana suntem tentați să ne gândim la Ready-Made, expus de Marcel Duchamps, cu câteva decenii mai înainte: suport pentru sticle sau spatulă pentru
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
poetul își intitulează un volum din 1972 Sufletul obiectelor. Aici, lucruri în aparență banale și lipsite de demnitate, ca „bătătorul de covoare”, „damigeana”, „fierul de călcat”, „nasturii”, „florile de hârtie” sunt prezentate cu dezinvoltură, ca într-o expoziție pop-art. Citind Damigeana suntem tentați să ne gândim la Ready-Made, expus de Marcel Duchamps, cu câteva decenii mai înainte: suport pentru sticle sau spatulă pentru înghețată; iar Nasturii ne-ar trimite cu gândul la ironia discretă a lui Williams, care într-o culegere
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
nouă. Așa se dau și afuriseniile. — Și ce biserică vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vrei să construiești tu cu afuriseniile astea ? — Poate că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
că n-o să iasă chiar o biserică... — De aia poți să fii sigur, adăugă popa și, astfel, se întoarse la cele sigure, înclinând damigeana deasupra paha rului. Încercă apoi să astupe gura damigenei cu un cocean de porumb. Dar gâtul damigenei se dovedi de fiecare dată ori prea îngust, ori prea departe pentru caznele popii. Găsi truda inutilă și puse știuletele alături. — Adică, spuse, vrei să-ți zic niște făcături de urât, de-ale pieritului ? Poate că te mai ușurezi, părinte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
parte de parcă ar i vrut să descopere ceva pe scândurile înverzite de timp ale gardului. I-a spus că se însoară dar să nu vină la nuntă, ca să-l facă de râs în fața satului, că i- a adus aici o damigeană de vin din cel mai bun, să-l bea unde vrea el, numai să nu calce în gospodăria sa. A plecat lăsând lângă peretele de lut al grajdului damigeana de sticlă acoperită cu o împletitură frumoasă de răchită. Lupău coborî
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
facă de râs în fața satului, că i- a adus aici o damigeană de vin din cel mai bun, să-l bea unde vrea el, numai să nu calce în gospodăria sa. A plecat lăsând lângă peretele de lut al grajdului damigeana de sticlă acoperită cu o împletitură frumoasă de răchită. Lupău coborî repede pe scara pusă aproape vertical, luă în mână damigeana ceea de vreo zece litri, dădu să-i scoată dopul făcut dintr-un ciocălău de porumb, dar se răzgândi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unde vrea el, numai să nu calce în gospodăria sa. A plecat lăsând lângă peretele de lut al grajdului damigeana de sticlă acoperită cu o împletitură frumoasă de răchită. Lupău coborî repede pe scara pusă aproape vertical, luă în mână damigeana ceea de vreo zece litri, dădu să-i scoată dopul făcut dintr-un ciocălău de porumb, dar se răzgândi deodată urcă din nou treptele și o ascunse în fân. În ziua ceea nu a băut nimic. A umblat până seara
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe care le treceau din mână în mână urându-le cele dorite mirilor, pe când femeile cu mâinile puse una peste alta dea curmezișul pântecului, își țipau una, alteia în ureche nimicuri femeiești, fără importanță. Lupău ținând cu nădejde în mână damigeana sări gardul din spatele hambarului vechi dar trainic, făcut din bușteni întregi, încheiați după un meșteșug acum uitat. Dădu colțul și se așeză comod pe prispa de lemn a hambarului. De aici se vedea totul fiind partea cea mai de sus
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
degetul mare și arătător. Îi curge acum sângele gârlă. Și mai zice el că este vânător, halal...” Dar Lupău acum nu-l mai asculta, detunătura ceea de armă parcă i-ar fi dat un semnal, desfăcu dintr- o mișcare dopul damigenei și bău îndelung fără oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana pădurii. A băut până simți că-i plesnește stomacul, apoi puse cu mare atenție dopul și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bău îndelung fără oprire. Muzica începuse iar să cânte iar chiuiturile și tropotitul picioarelor în bătătură inundară iar satul până departe sub geana pădurii. A băut până simți că-i plesnește stomacul, apoi puse cu mare atenție dopul și așeză damigeana lângă peretele hambarului. Vârtejul oamenilor din curte deveni din ce în ce mai amețitor, muzica deveni tot mai asurzitoare, ceva parcă-l ademenea să intre și el în acel vârtej multicolor, dar în urechi încă-i răsuna glasul fratelui său
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
tot mai asurzitoare, ceva parcă-l ademenea să intre și el în acel vârtej multicolor, dar în urechi încă-i răsuna glasul fratelui său: „Să nu vii cumva la nuntă, să nu mă faci de râs în fața satului”. Își luă damigeana și sări peste gard înapoi în drumul prăfuit. Cineva povestea apoi că a doua zi l-a văzut dormind pe marginea drumului, undeva departe de sat, cu o damigeană de zece litri goală, alături. Dar din sat a dispărut pentru
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nuntă, să nu mă faci de râs în fața satului”. Își luă damigeana și sări peste gard înapoi în drumul prăfuit. Cineva povestea apoi că a doua zi l-a văzut dormind pe marginea drumului, undeva departe de sat, cu o damigeană de zece litri goală, alături. Dar din sat a dispărut pentru multă, foarte multă vreme... Un sat numit Cursești Un loc minunat numit cursești Zic eu uneori cu adâncă nostalgie că sunt neam de țăran, neam de om al pământului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]