312 matches
-
cel deschis împotriva rețelei senatorului Cătalin Voicu, dosarul privind corupția din portul Constanța, dosarul Monica Iacob Ridzi. Dar o mare parte a interviului am petrecut-o vor bind despre celebrele cazuri Adrian Năstase, unde DNA a reușit să obțină con damnări în ambele dosare (una cu suspendare și una cu doi ani de închisoare). Despre cum se simte un adevărat asalt avocățesc și mediatic pe durata a câțiva ani, despre cum citește presa și cum percepe presiunea externă un procuror care
Eu votez DNA!De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
luciferică a creației sale acordă excursului bordurian al lui Hergé o dimensiune de gravitate faustică. Tournesol întruchipează, în acest canon al prozei tintiniene, încrederea fără ezitare în puterea științei de a fi vehiculul de progres al umanității, iar nu instrumentul damnării ei. Capacitatea prodigioasă a lui Hergé de a fi demiurgul ce zidește universuri narative autonome este vizibilă și în atenția cu care desenează,odată cu L’oreille cassée, conturul unei alte țări memorabile din atlasul său ficțional. Este vorba de San
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
exacerbeze această pornire mefistofelică a științei. Puterea seduce, iar savantul alege să abandoneze etica decenței în favoarea unei vocații a exterminării. Prin savanții săi, ce manipulează undele cerebrale sau meteorologia, ciclul inițiat de Jacobs rafinează ipoteza verniană din Robur le Conquérant. Damnarea intervine atunci când orgoliul omului de geniu abolește judecata morală. Odată cu trilogia inaugurală, Le secret de l’espadon, Jacobs găsește, din chiar primul moment, timbrul capodoperei. La un an de la intrarea omenirii în vârsta de fier a bombei atomice, viziunea lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
gloria originară este pre cipitată de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de conflagrația atomică. Stăpână a științei, Atlantida este distrusă de știința ce devine instrument al morții. Oaspeți ai atlanților, cei doi pământeni citesc, în trecutul acestui imperiu retras în adâncuri, posibilul viitor al lumii terestre. Damnarea atlanților poate fi și damnarea Pământului însuși. Știința, odată eliberată de cenzura rațională, poate sfârși prin a submina edificiul majestuos pe care l-a fondat. Blestemul Atlantidei este avertismentul din istoria de veterotestamentară. Războiul atlanților este războiul de exterminare pe care omenirea este obligată să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
desprinsă din spațiul ereziilor milenariste. Fratele Satanhiei, Preto, visează ca prin moartea lui Corisco, comandantul suprem, să întărească soliditatea mișcării și să pregătească Revoluția, ca foc purificator. Rolul în care se distribuie acest iluminat paradoxal este cel al lui Iuda. Damnarea lui este una deliberată, iar salvarea îi poate veni doar prin acceptarea misiunii sale de a fi întruchiparea turpitudinii fără de care mitul unui al doilea Christos nu se poate imagina. Erezia din sertăo este o variantă a teologiei eliberării - revoltații
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o nimeni, ci ea a apărut așa, cu de la sine putere, atunci Înlăuntrul ei se află un sâmbure ce poartă toate Însemnele damnării... Dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură... dar de atunci și până acum, această picătură s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scenografilor. Uși aurite pentru vodevilurile burgheze, uși masive pentru interioarele ibseniene, uși fără cheie pentru Cehov, uși dezarticulate pentru Strindberg, uși secrete pentru Hugo, uși discrete pentru Marivaux, uși Închise pentru Racine, uși deschise pentru Moliere ...Uși, uși...Ușa este damnarea scenografului” (137). Fac o paranteză: un spectacol pe care l-am realizat la Teatrul Luceafărul din Chișinău, miza pe masivitatea și zgomotul ușilor foaierului instituției: mi-au plăcut atît de mult, Încît am mutat scena, În foaier. Ușile acelea aveau
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și dorința de a-l întâlni după 31 de ani de când fugise fraudulos în Franța, o durea Franța cu Parisul ei frumos, o durea dorul, de ce e făcută dorința din durere, pentru că începe cu aceeași literă în limba română, dăruire, damnare, demascare, deturnare, dezavuare, despărțire, în alte țări ele vorbind pe limba durerii acelor țări, dar aici e pictograma celor arătate cu o secundă, un pas sau un vis, iar în urmă, pe verso, aceeași pictogramă, nu cumva această carte e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu criteriul cantitativ, adică cu acumularea de trăiri experimentale (vivre le plus). Asumarea acestei existențe absurde este genial ilustrată de Mitul lui Sisif. Personajul mitic are un traiect existențial care reface perpetuu același gest automat cu o totală resemnare. Convertirea damnării în fericire (“Il faut imaginner Sisiph heureux.”) devine simbolul condiției umane asumate. Iar confruntarea cu absurdul plasează individul în zona libertății absolute: “Absurdul mă luminează asupra acestui fapt: nu există ziua de mâine. Iată de acum înainte rațiunea libertății mele
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
de la piept. Vâră mâna ca să caute cartonașul. Îl ține cu două degete și începe să citească. Cartonașul e așa de mânjit, că-l șterge cu fața de masă și începe că citească din nou. Sună puternic și plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
portretul unui dandy. Chiar dacă lui Eminescu Îi va părea o „fizionomie de frizor”, chipul ciudat, sfidător, de „mască teatrală”, cu părul vopsit negru, pomădat și mustața răsucită „În chibrit”, dată cu ceară cosmetică, trădează „o profundă combustie interioară, cu umbra damnării spiritualizată În trăsături pline de noblețe”; figura sa „atemporală și abstractă” e reflexul cel mai expresiv al unui suflet „neaderent la realitate”2. Cu o impecabilă documentare, Adrian Marino reușește să reconstituie ceea ce se ascunde În spatele instantaneului fotografic. Iar rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea sa, spune Camus. Iar una dintre consecințele acestei atitudini este damnarea la singurătate. „Totdeauna izolat, totdeauna În afara lumii.” Numai că singurătatea e, implicit, și o condamnare metaforică la moarte. Pentru că nu poate exista decât În oglinda celorlalți, În spectacolul continuu pe care Îl dă În fața unui public, privat de scenă, dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
știință, ca o privire neagră de Meduză. Asta mărturisesc paginile lui Byron, Barbey, Baudelaire, Stendhal sau Proust. Așadar, cum? Luciferi definitiv căzuți? Sau, dimpotrivă, mesageri ai luminii divine? Spre marea noastră uimire, majoritatea celor care se avântă să scrie despre damnarea sau mântuirea dandy-lor le exaltă natura solară, Îngerească. Între cuvintele prin care Încercam la Începutul cărții să definim lapidar dandysmul, câteva se adună În jurul unui sens mai puțin previzibil până aici: „angelism”, „asceză”, „martiriu”, „mistică”, „ordin monahal”, „religie”. Baudelaire e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
infinit, a nedreptății și, Într-un anumit fel, prin consolidarea ei. Durerea, În acest stadiu, nu poate fi acceptată, se pare, decât cu condiția ca ea să fie fără leac. Revolta preferă metafizica răului, ce Își găsește expresia În literatura damnării din care noi Încă nu am ieșit. „Eu Îmi simțeam puterea și Îmi simțeam lanțurile.” (Petrus Borel) Dar aceste lanțuri sunt Îndrăgite. Fără ele ar trebui dovedită sau exercitată puterea pe care, la urma urmei, nu ești sigur că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost Cuvântul. La Început, deci și Înaintea existenței lui Dumnezeu Însuși. Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat la a-și menține În stare de funcționare jucăria. Sensul damnării Lui există, inclus undeva, În Marele Text. Drama de anvergură cosmică - singura reală și semnificativă - este a acestui Dumnezeu amnezic și Îndobitocit de propria-I sisifică predestinare. Ultimele cuvinte ale Textului vor fi Dezlegarea și Izbăvirea Sa. L-am parcurs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a munci pentru o leafă mizeră, un drum al batjocoririlor îndurate chiar de la primul ins cu care te afli, oarecum, într-o relație de subordonare. De la veșnic nervoasa „doamnă Miți“ de la pontaj și până la șeful de echipă, de tură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu, de multe ori, în viață. Mai mult, cunoscând, după cum am mai spus, învățătura creștină, el știa limpede ce le așteaptă pe sufletele sinucigașilor: temuta damnare eternă! Însă acesta deloc nu era de condamnat, căci el nu-și dorea altceva, decât un singur lucru: căutarea absolutului și aflarea lui, care, de altfel, constituia rostul pentru care lupta, dar cu ce preț se putea obține... Totuși, el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la sfinți, la steaua-călăuză a magilor, la miel, la Paști, la liturghie în sfântă carte, la sihăstrie, la chilie etc., toate acestea imprimând poemelor o evidentă latură anagogică, dar, în același timp, aducând nuanțe de topos al izolării și al damnării care însoțesc procesul creației autentice, indiferent de conotațiile care i se atribuie termenului. De altfel, poetul are, în viziunea lui Paul Aretzu, un destin aparte (am venit pe lume. / cu două lespezi în loc de palme), pentru că - asemenea lui Arghezi, în Rugă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
orice atingere impură (Te voi închipui toată numai din miresme: / ca o grădină clătinată de vânt, clătinată / de lumină vei fi, Dorador!), fiindcă, asumându-și atribute biblicpygmalionice, îndrăgostitul are harul de a crea, sub pomul cunoașterii, în același timp, propria damnare, dar și speranța de mântuire (corpul tău, cathedrală în care voi îngenunchea), prin întruchiparea ființei dragi (smulgându-mi coasta, te zămislesc sau: mereu zidindu-te celulă cu celulă / piramidă și fagure), osmoză de etern și efemer, într-un cuvânt, Ceamaifrumoasă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
decât atingerea piscului, această căutare fiind, de fapt, partea fecundă pentru spirit. În aceeași paradigmă, Sunt de pământ și tu ești ploaie..., constată poetul, efectul fiind nebănuit și inefabil: Sunt suspendat de clipa ce pleoapa mi-o doboară / Ca îngerul damnării sub pasu-ți de fecioară..., însă împlinirea dorită e posibilă doar în vis, fiindcă acolo înrudirea cu sacrul e mai clară: Mă împlinești ca mierea în cuibar de ceară... O ordine astrală se împletește pe parcursul versurilor cu ordinea umană, o influențează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la sfîrșit. Media a demonizat Tunul uriaș al lui Hussein și armele lui chimice, cît și în proiectilele sale care puteau să nimerească Cairo-ul și Tel-Aviv-ul. Pînă și numele lui era pronunțat greșit, ca Sad-am, evocînd sadism și damnare sau ca sod-dom, evocînd sodomia. Implicînd atît retorica rasistă cît și cea sexuală, Bush a susținut că Statele Unite au pornit la război împotriva haosului și a întunericului creat de un "dictator brutal" care a urmat "legea junglei" și care în
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Sibiu, în 2009, fiind coordonată de prof. univ. dr., D.H.C. Victor Grecu și care, așa cum anunță și titlul conține o analiză stilistică a poeziei acestei mari autoare. Având ca premisă, ideea conform căreia: "Nu individualismul exacerbat, nu sentimentul prăpăstios al damnării, nu diferențierea șocantă de limba domină creația sa, ci o integrare subtilă, o continuitate oportună, menite a inspira încredere în puterea de supraviețuire a sufletului colectiv 141", autoarea realizează, pe parcursul lucrării, un periplu semiostilistic în poezia Anei Blandiana, poezia pe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fel, el contrazice ceea ce spune poemul, în special declarația din prima strofă, dar e fidel cu starea sufletească a autorului din anul în care și-a alcătuit volumul. La sfîrșitul deceniului trei, vorba „Cu voi...” echivala cu un refuz al damnării, și al abandonului. „Crize” Publicat în 1930, atît în revistă cît și în volum, „Crize” e unul din poemele mijlocii ale lui Bacovia: are 12 versuri, împărțite în trei strofe. Deși-i plin dramatism, el n-a prea reținut atenția
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]