503 matches
-
Noul Roman francez, însă materialul uman și intriga prelucrează romanescul senzațional romantic și naturalist: personaje suspectate că s-au născut din incest, frați care evită în ultima clipă incestul, după o sumedenie de identificări înșelătoare, scenografie macabră, stihii dezlănțuite, destine damnate. O tehnică asemănătoare folosește B. în Pădurea și trei zile. Varianta scenelor (1970). Prima perspectivă diacronică aparține unei voci narative aparent neimplicate; i se adaugă perspectivele subiective ale altor voci, de fapt, travestiuri ale uneia singure - prozatoarea utilizând aici jocul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
texte ale scriitorilor de prim rang ce se raliaseră noului regim: Mihail Sadoveanu (un fragment din romanul Lisaveta), Camil Petrescu (Turnul de fildeș, Fragment și piesa Bălcescu), Cezar Petrescu (Mâinile ce-și aduc aminte), Perpessicius (versuri), G. Călinescu (nuvela Catina damnatul), dar și ale câtorva autori afirmați spre mijlocul anilor ’30, cu notorii vederi de stânga, precum Ion Călugăru, Zaharia Stancu, Eusebiu Camilar, Eugen Jebeleanu, Radu Boureanu, Vlaicu Bârna, George Lesnea, Mihai Beniuc, Maria Banuș. Acestora li se adaugă nume noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
băiat din cartierul meu și-a surprins surioara pe stradă cerșind. A doua zi, el s-a aruncat în aer lăsând un bilețel tatălui: "Fii mulțumit, vei avea o gură mai puțin de hrănit"." Moartea, singura asigurare de viață a damnaților. Națiunea și statul odată dispărute (idei moderne, prea moderne), reapare la suprafață rețeaua arhaică a solidarităților primare. Închiderea în coconul familial, clientelismul clasic și cursa nebunească spre paradis. Sfârșitul rezistenței, începutul rezilienței... La Beit Hanoun, orășel palestinian situat nu departe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
putut număra din centrul Kotelului nu sunt decât strălucitoarea epifanie a unei fatalități manifestate de îndată ce ne grupăm, la alegere, în cortegiu, eterie, biserică, școală, club, lojă, partid, etnie, națiune sau comunitate. Marea bucurie a celor salvați presupune și existența unor damnați, termenii in și out pot fi permutați, importantă e linia care nu trebuie trecută: să fii, adică, sau nu pe partea fastă. Acolo unde există un ales, există și un exclus. Și dacă se poate, mai mulți excluși decât aleși
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
unei ordini a lucrurilor pe care, iată, nimeni nu numai că nu o mai pune la Îndoială, dar care are mari șanse să devină istorie! Sigur, o formă a cinismului, dar se pare că În lagăre, pușcării sau locuri singuratice, damnate, cinismul, un anume „cinism vesel, Înțelept”, poate ține loc de... curaj, speranță, demnitate chiar! Da, cinismul poate ține uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un om al naturii, ca o ființă inocentă și sănătoasă. Poezia și concepțiile lui filosofice sunt puse în relație cu acest fond temperamental. Aplecarea timpurie spre meditație, firea abstrasă, incandescența gândirii, pesimismul fac din el un romantic și un erou damnat. Operă elaborată cu toate rigorile științei, dar dominată de o viziune romanescă asupra materiei, Viața lui Mihai Eminescu este străbătută de un elan liric vizibil mai cu seamă în frazele sintetice finale, parcă rupte dintr-un mare poem. Întrucât creația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
doamnă, printre altele cu un nume foarte sonor, care îl băga în aceeași oală pe autorul romanelor În absența stăpânilor și Animale bolnave cu ultimul oportunist cultural. Dar, cum în faza finală a ceaușismului nu puteai folosi în poezie cuvinte damnate precum „noapte” sau „moarte” sau „întunerec”, așa, se pare, noi, tinerii de atunci care încercam - și reușeam, nu de puține ori! - să luptăm cu hidra cu atâtea capete a dogmatismului bolșevic, nu aveam dreptul de a aborda chiar și „altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în sâmbăta Floriilor să vii și să mă iei tu de la școală, toate colegele mele vor să te vadă și să te felicite de felul cum le-ai scris. De la Lenuța și Maty am primit două scrisori. Într-un eram damnată că nu le-am scris după ce am sosit de la Focșani și mă face atentă că tu le-ai scris imediat, iar în a doua mă rugau dacă pot să mă duc pe la ele că vor să mă vadă. M-am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
succedat așadar generațiile 1789-1820; 1820-1850; 1850-1995; 1885-1914; o alta era în mers, când Albert Thibaudet se stingea, în 1936. Elemente conjuncturale, în forme diverse, probează însă că un anumit relativism clatină încadrările de tip generaționist. Poet de ruptură, geniu inclasabil, damnatul Baudelaire nu s-a desprins de rigorile prozodiei clasice. (S-a scris aprofundat despre romantismul clasicilor , și, invers, despre clasicismul romanticilor! S-a observat, în alt spațiu, că deși regina Victoria a Marii Britanii murise în 1901, spiritul victorian avea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e visul și mai mult ființa de piatră, cât timp nenorocirea și rușinea durează. Să nu văd, să nu aud e pentru mine un mare noroc; de aceea nu mă trezi, vorbește încet.” Acesta este Michelangelo: se chinuise ca un damnat, se crezuse învins, dar a biruit; exemplul acestei existențe neliniștite a fost comparat cu un pisc as‑ pru, bătut de furtună. Nu se poate sta mereu pe asemenea culmi, dar suntem datori spunea Romain Rolland 22 să facem din ele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
altceva decât exteriorizarea/ întruparea convingerii sale intime/subconștiente asupra lumii -, autorii pleacă de pe poziții diametral opuse, materializate prin cele două secțini ale cărții de față, dar sfârșesc prin a se întâlni într’un punct, recunoscut, chiar promovat de unele religii, damnat însă de altele, totuși relevat direct, respectiv printre rânduri, de toate. Acest punct, numit de unii reîncarnare, de alții transmigrare a sufletelor, nu poate fi însă demonstrat ca existent efectiv, cel puțin în momentul de față, decât prin complicate manopere
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Ținut timp de șase ani în diferite locații (case ale partidului, aresturi și închisori), el a fost executat pentru ca Dej să scape de un personaj incomod chiar și după gratii. îndeosebi după 1968, în condițiile „reabilitării” unor personaje până atunci damnate, Pătrășcanu avea să devină cea mai celebră/mediatizată victimă a lui Dej. O demonstrație foarte interesantă și credibilă/convingătoare este rezervată epurării din 1952. Mai întâi, ce nu a fost epurarea: 1) nu a fost o luptă între gruparea „băștinașă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
iar când aude o rugăciune de căință adevărată și sinceră, se repede în chip de stea căzătoare și-i smulge lui Satan sufletul pocăit. Dar Cel Rău este atât de viclean încât abia dacă lasă să-i scape un suflet damnat o dată la o sută de ani. Vârful Furnica își are și el originea legendară. Furnicile adoptaseră o orfană, pe Viorica. Țineau atât de mult la ea încât o făcuseră regina lor. dar Viorica se îndrăgostește de un Făt-Frumos și vrea
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
e visul și mai mult ființa de piatră, cât timp nenorocirea și rușinea durează. Să nu văd, să nu aud e pentru mine un mare noroc; de aceea nu mă trezi, vorbește încet.” Acesta este Michelangelo: se chinuise ca un damnat, se crezuse învins, dar a biruit; exemplul acestei existențe neliniștite a fost comparat cu un pisc as‑ pru, bătut de furtună. Nu se poate sta mereu pe asemenea culmi, dar suntem datori spunea Romain Rolland 22 să facem din ele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
un capăt la celălalt: e vorba de "teroarea istoriei", așa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conștiința că omul este pentru totdeauna "închis în timp", "aruncat în lume" spre un prezent nesigur și spre un viitor neprecizat, prețul acestei rătăciri "damnate" fiind acela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitudinar și suprasaturat de sacralitate. Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophia gnosticilor se chircește dureros într-un strigăt de spaimă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator, adică fixarea ei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de fugă și imobilitate" (1972: 38). Bântuit în permanență de această anxietate, promotorul celebrului dicton "artă pentru artă" creează scenarii ale terorii expresive, străbătute de o undă discretă de ironie. Piesa de rezistență rămâne proza scurtă Clarimonde (1836), descriind iubirea damnată a unui preot torturat, din specia Bernanos, de tentațiile cărnii, dar și de semnificațiile existențiale ale păcatului. Romuald se îndrăgostește de curtezana Clarimonde, care se dovedește a fi un vampir cu chip de femeie, un sucub. Numai intervenția bătrânului părinte
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
geografiei tulburi a unei Transilvanii medievale în mijlocul establishment-ului imperial britanic, materializat prin mutarea lui Dracula la Londra, au propulsat scrierea autorului irlandez printre cele mai durabile producții înfricoșătoare din istoria literaturii. Portretul lui Dracula, ucigaș și seducător, îndrăgostit și damnat, a devenit un bun comun, exploatat în medii artistice diverse și elevat la nivelul unui adevărat icon cultural modern.44 Mixtura în proporții indiscernabile de eros și thanatos, de senzualitate și pericol au întreținut mitul poveștii ca atare, astfel încât prelucrările
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
descoperi că întregul conac arde. Văzându-și întregul avut mistuit de foc, eroul își îndreaptă șargul spre moșia iubitei moarte, însă, pe drum, dă peste moara despre care istorisise Ion. Neavând unde să se adăpostească, boierul intră curajos în perimetrul damnat. Episoadele subsecvente constituie adevăratul nucleu de teroare, cu accente difuze de feerie romantică. Este tot noaptea Sfântului Andrei, iar vorbele bătrânului slujitor încep să capete contururi profetice: "deodată mi se păru că moara umblă și că e plină de oameni
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-l diabolizeze pe Călifar, prezentat ca având "înfățișarea sură", cu "ochii ce iscodeau tăios din stuful sprâncenilor" și, mai târziu, "barbă sivă, sprâncene de mușchi uscat, nasul cioc de cucuvaie". Tonurile sunt, așadar, cenușii, tulburi, cu sugestii vegetal-aviare, evocând natura damnată a protagonistului. Faptul este explicabil dacă ne amintim că, în tradiția patristică timpurie, Augustin mergea până la a respinge toate formele de magie, fie ele inițiate în consonanță cu demonii (necromanția) ori cu îngerii (teurgia). Pe urmele sale, după cum notează Brian
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
374-375; Rotaru, O ist., III, 224-225; Grigurcu, Eminescu - Labiș, 436-439; Dumitru Țepeneag, Întoarcerea fiului la sânul mamei rătăcite , Iași, 1993, 56, 62; Micu, Scurtă ist., I, 354; Florentin Popescu, Cafeneaua literară și boemii ei, București, 1997, 110, 201-203; George Astaloș, Damnatul unei generații rătăcite, în Scurtă despărțire, București, 2000, 9-25; Dicț. scriit. rom., III, 759-760; Popa, Ist. lit., II, 466-467. N.Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
fiind deopotrivă o inițiere și o deziluzionare, căci eroul precoce este martor - mai mult sau mai puțin implicat - la experiențe șocante legate de sex și droguri, de tensiunile conflictuale dintre membrii formației. El devine într-un fel dependent de vedeta damnată, chitaristul egolatru, care refuză să i se confeseze. Interpretul Billy Grudup (Jesus' Son) - culmea! - pe scenă îl joacă pe Oedip într-un spectacol în care o are parteneră pe Frances McDormand. În film actrița (Fargo) este mama-profesoară-severă-și-grijulie care consimte tacit
Plonjări în subconștientul colectiv by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16285_a_17610]
-
tot mai preocupat de evreitatea sa. Poate că m-am bucurat sau nu de a nu mă fi născut evreu, femeie, o dată ce multă vreme adormind îndată ce puneam capul în pernă nici un indiciu nu mijea că aș aparține unei spițe la fel de damnate și, de asemenea, sortită extincției de către neiertătoarea logică a istoriei. Împlineam, în vara lui ’44 încântătoarea vârstă a unei opțiuni politice din sentiment și m-aș fi putut de îndată înregimenta în batalioanele noilor forțe sociale care urcau vijelios spre
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
întoarcere obsesivă în punctul de plecare, în măsura în care autorul mărturisește: „Plecarea nu mă eliberase, întoarcerea nu mă întorsese. Îmi locuiesc stânjenit biografia”. Singurătatea esențială ce prinde contur în cărțile lui Norman Manea are ca punct de plecare sentimentul de exclus, de damnat, de proscris ce l-a însoțit pe scriitor de-a lungul întregii sale vieți și cariere literare. Lecția de demnitate conturată în această carte este, în fond, însoțită de un recurs, lipsit de orice stridență retorică sau edulcorare, la memorie
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
emoționant tablou cu un poet suprimat. Căutarea s-a consumat „într-o nemișcare de necrezut”, iar esența tare a propriei poezii nu l-a mântuit pe poet, doar l-a obișnuit cu provizoratul căruia îi spunem, convențional, supraviețuire. Rutina supraviețuirii damnate, dacă vreți. Mai puțin dens, abia cum marcând punctul unei posibile reale reconfigurări, poate că nu acesta e cel mai bun volum de poezie al lui Ioan Es. Pop. Este însă cu siguranță cel mai uman. Iar acesta este și
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
să apară un element de dezordine, o fărîmă de haos. * Astre ce nu-și găsesc bolta, boltă ce nu-și găsește astrele. * După Aristotel, e fericit cel suficient sieși, deci egoistul disciplinat. * Iubirea și ura nu au, practic, dimensiuni. * Autenticul damnat nu poate fi decît un zeu căzut. * Te restrângi, te ofilești, te pierzi tot mai mult, aidoma unei frunze ce se usucă. Dușmanii tăi s-ar putea bucura, dar nu-ți pasă de ei. * A fi credincios înseamnă și a
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]