548 matches
-
ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
asemănătoare: Hungertod („moarte prin foame”). Cu procedee tehnice analoage celor din Erlkönig, balada lui Goethe, se construiește un scenariu de coșmar. Imaginea structurantă e un „tren de fantome” care, ieșit din noaptea grozavă a timpurilor, străbate lumea înfiorând-o cu „dangătul” roților, „desperat, dureros, de prohod [...]: Hungertod”. Dar multe versuri antologate în 1966, ca și altele din volumele ce urmează la intervale scurte, marchează efortul poetului de a-și adapta stilul la noile realități. Ț. dedică circumstanțial, fără exigențe estetice, stihuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290293_a_291622]
-
folosite par a fi efective și se asociază clopotelor de mici dimensiuni sintoiste, tibetane sau de la streșinile caselor românești de dinainte de secolul XX care aveau o protecție la nivelul limbii de clopot ce nu permitea vântului să le miște cu dangăt continuu. Dar cel mai de folos mod pare a fi vajra, fulgerul diamant din budism, tantrism și lamaism ținut în mână de la mijloc, făcut din bronz aurit; are la un capăt sau la amândouă patru brațe curbe ce se întâlnesc
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la trepte ale liricii care pornite din adâncul amintit al arcului reflex declanșează cele mai înalte transfigurații în cititor. Este a doua treaptă a relației sentiment-poesie-sentiment, treaptă care trece să împlinească reflexul noetic. Într-o explicație simplă, iată al treilea dangăt al clopotului mnemic. Și Dante se supune lui. Lași mirosul tău în aer/ de metal și de femeie/ și de car încins pe lutul/ al întinderii caldee,/ de coloană viitoare/ dintr-un secol nenăscut/ de zid ars de o văpaie
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
povestit nimănui, niciodată. Prietenii și familia îmi admirau inelul cu diamant, spunând: -Frumos inel, frumos inel. Toată țara era înfloritoare. Oamenii trăiau în bună stare. Pentru prosperitate și credință țara era numită:grădina Maicii Domnului. MAGIE ALBĂ Clopotele sunau, cu dangătul divin în marea sărbătoare, adunând din slavă sobor de îngeri, coborâtori din razele de soare. E forfotă în cetate. O lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
cadru menit să pună-n valoare o prezență unicat: un zbor de pasăre, o umbră, o zi de Împăcare Între oameni. niciun sunet În munțilinia ușor curbată a zborului de pasăre O clipă umbra În cădere pe clopot - și niciun dangăt Umbra unui nor Pe clopoței albaștri și niciun sunet Niciun cerșetor de ziua bujorilor - pace-ntre oameni În alte cazuri, lipsa numită dă contururi mai pregnante singurătății sau neputinței: Dup-o absențăzgomotul cheii În ușă și niciun prieten Liniște În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Umbra, cu toată inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al cupei delicate și fragile a florilor de mac
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
inconsistența sa, pare să fie mai puternică. Dar asta poate fi Însă o lecție de viață ce ne Întoarce la slăbiciunea dintîi care, asumată, ne poate susține În continuare. Șevaletul, plin de licheni, ne așteaptă Încă răbdător. Dangăt de clopot Dangăt de clopotpetalele macilor tremură ușor Ana Urma În mod aproape miraculos, poemul surprinde o corespondență care răzbate prin diferența dintre regnuri. Clopotul, masiv, dur, inflexibil este un analog al cupei delicate și fragile a florilor de mac. Tocmai această potrivire
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
al cupei delicate și fragile a florilor de mac. Tocmai această potrivire de formă face și mai semnificative contrastele și opozițiile. Ponderea decisivă a clopotului, altitudinea lui severă și semeață se opune categoric dispoziției inferioare, mărunte și smerite a florilor. Dangătul clopotului, sunet profund, prelung și rar, amplificat parcă și de sonoritatea gravă și vibrantă a fonemelor care-i compun numele (la care se adaugă cei doi de o ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
altul ca factură și ca sens: „Tatăl tău e-n fund de mare, / Oasele îi sunt mărgean, / Ochii lui, mărgăritare. Tot ce-n el e pământean, / Negreșit se primenește. / Marea-și cere a ei vamă / Și-n scumpeturi îl destramă. Dangătul îl prohodește... Nimfele în clopot bat - (refren: DING-DONG) / Le aud... Da! Minunat!“ (Full fathom five thy father lies; / Of his bones are coral made; / Those are pearls that were his eyes: / Nothing of him that doth fade, / But doth sufer
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ci și jalea lui; și, neînțelegând mare lucru din vorbele vrăjite, crede că Miranda „E, negreșit, zeița / Slăvită-n aste cânturi!“ Poezia lui Ariel este, mai mult pentru el însuși, un exercițiu poetic în sine, un avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
avânt al imaginației sale. Dangătul de clopot, funerar, el îl aude mai ales, și tot el îl găsește minunat. Cum minunat și este, nu atât ca sunet, cât ca invenție poetică: niște nimfe ale adâncurilor fac auzit, oră de oră, dangăt de clopot pe ariile mării, stranii preotese prohodind un rege mort. Căzut în adânc, dar nu să putrezească și să se destrame, ci ca să devină incoruptibil și etern, prefăcut de ape (care alta fac cu înecații) într-o relicvă rich
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
poezie, readus în prezent prin filtrul amintirii, dar și în ipostaza să de prezent arid în care inspirația poetica a împietrit dezvăluie o afinitate profundă între lirica quasimodiană și cea leopardiană.315 În poezia lui Leopardi cântecul naturii, foșnetul vântului, dangătul clopotului și vocile casei sunt motive poetice din sfera sonorității, transpuse în versuri cu scopul de a contura și transmite în prezent iluzia fericirii trecute: privind la cer, si ascultând câmpiei / pierdut cânt al broaștelor departe! (...) și-alei înmiresmate / foșneau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
construcție arătoasă din secolul al XVIII-lea, cu o galerie. De bună seamă, eu nu sunt bisericos, dar m-am bucurat să constat că se țin slujbe, deși numai o dată pe lună. Biserica e bine întreținută, întotdeauna împodobită cu flori. Dangătele de clopot îndepărtate, pe care le aud uneori, cred că vin din alt sat, la fel de micuț, situat în apropierea fermei Amorne, unde ținutul e mai blând și oile găsesc iarbă de păscut. În Narrowdean nu există nici casă parohială, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
găunos. Nădăjduiesc ca acest lucru să nu atragă atenția asupra locului. Am aflat din ilustrate că vâltoarea îngrădită se numește „Cazanul lui Minn“. Am întrebat-o pe proprietara prăvăliei cine a fost Minn, dar nu a știut să-mi spună. Dangăte de clopote îndepărtate îmi aduc aminte că e zi de duminică. Azi cerul s-a acoperit de nori. Am urmărit îndelung norii și mi-am dat seama că niciodată în viața mea nu am făcut acest lucru, niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cât de departe ar fi putut să fugă fără a fi descoperită? Disperările nopții erau însă cu totul altceva. Se auzi sunând clopotul de la ușă. De fapt, în timp ce coboram în hol, am văzut sârma clopotului vibrând chiar înainte de a auzi dangătul molatic în bucătărie. M-am gândit: „Ben“. Și m-am întrebat: „Oare singur?“. M-am îndreptat spre ușă repede și fără să-mi iau nici o precauție pentru a-mi preîntâmpina frica. N-am împiedicat ușa punându-i lanțul, ci am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu aveam în casă din pâine, nici unt, nici lapte. Dar, în orice caz, nu-mi era foame. M-am gândit să ies după câteva cumpărături, dar nu știam ce zi din săptămână era. Mi se părea că auzisem niște dangăte îndepărtate, așa încât se putea să fi fost duminică. În chip cu totul abstract, m-am întrebat dacă n-ar fi bine să plec la Londra. Dar n-aveam nici un motiv special să mă duc acolo. Nu doream să văd pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de aviație și numeroase blindate...” Grija pentru cei rămași acolo... era ucigătoare. ...Veni și luna iunie... luna lui Cireșar... Era duminică... de Sfânta Treime. Soarele ardea în dreptul amiezii, prea tare pentru începutul de iunie... Slujba se sfârșise. Văzduhul răsuna de dangătul clopotelor. În glasul lor de bronz, se simțea o putere neînțeleasă... o taină liniștitoare. Încă de dimineața, satul vuia de știrea că: „Iașul a fost bombardat”... Ziarele și radioul nu mai conteneau să transmită știrile despre luptele crâncene de pe frontul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
n palate. Sub vifor aspru și obuz El șade’n vale la Oituz Și crunt se bate...” Glasul ei tremurat, li se prelingea în inimă ca o binecuvântare. Clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe, de peste drum, băteau de sfârșit de slujbă. Dangătul lor era o chemare, un tremur în carne... o suferință... Plângeau și cei de la ferestre... plângeau și cei din stradă... Aproape, treizeci de ani au trecut de atunci... Locul victimelor exantematicului, l-au luat cei ai celui de-al doilea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cu sunet rar și adânc, de cinci ori la rând...Și clopotele bisericilor din apropiere... Banu, Mitoc, Talpalari, Sf. Spiridon... și dinspre Tg. Cucu, Golia, Barnovschi și Bărboi, doar cele mai apropiate... începură să bată de sfârșit de vecernie, și, dangătul lor vuia în văzduh spărgându-se în zidurile orașului A doua zi era duminică... Ziarul „Opinia”, duminică 16 noiembrie, 1947, publica, pe prima pagină, cu majuscule următoarele... „..În fața procesului fruntașilor țărăniști, masele populare au manifestat public, satisfacția pentru condamnările pronunțate
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
au rămas la slujba de la Capela școlii, altele au fost trimise la Mitropolie... noi, clasa a VII-a, am mers la Biserica Sf. Gheorghe, peste drum de Seminar. Clopotele din turnul bisericii, începură să bată rar, cu un sunet adânc,.. dangătul lor suna ca o chemare, ca un zvon.. glăsuind ca niște voci.. În poartă, moș’ Vasile-portarul, scund, bondoc, cu un zâmbet bun pe buze.. ne salutaașa cum o făcea de peste douăzeci de ani cu mâna la capul gol.. „Să trăiți
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-mă de Piață.. de vacarm.. de nebunie.. Cuvintele.. „Sta-lin și poporul rus li-bertate ne-au..!” mă însoțeau cu lovituri în tâmple, în creier, ca niște ciocane la fiecare pas. În dreptul Mitropoliei, clopotul din turn bătu de două ori la rând. Dangătul lui, vibra prelung și adânc aerul, vălurit până departe.. peste valea Bahluiului.. până spre Miroslava... La cea de adoua bătaie a clopotului, în mintea mea, tresării cu tot cu pat. O liniște grea mă cuprindea din toate părțile... Era târziu, dar, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
1935. Era Iașul anilor 1935, pe care marele scriitor și l dorea neschimbat, neatins de „modernizări”... Și, din nou teama că sunt în întârziere, nu mă slăbea.. „Oare, or fi venit mulți... oare, n-am întârziat; să mă grăbesc !”. Deodată, dangătul clopotului de la Mitropolie, care bătea jumătate de oră, vibră aerul atât de aproape, de parcă m-ar fi lovit în piept cu ceva. Cloptul bătu rar, cadențat, de două ori, la rând, vălurind văzduhul, ca și cum ai arunca o bucată de piatră
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de lung și pustiu, față de cum îl știam noi, cu viața aceea tumultoasă cu o mulțime de elevi, de la clasa întâi până la a opta... Clopotul de la Mitropolie începu să bată rar cu ecouri lungi. La a zecea bătaie, cu un dangăt care vibră aerul prelung.. dinspre capătul coridorului, apărură colegii, Bistriceanu și scriitorul Vasile Filip. Văzându-i, ni s-au incălzit inimile. Ne-am pomeni toți patru, cercetându-ne în tăcere... o tăcere în care ne auzeam bătăile inimii.. ca și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]