686 matches
-
oraș, când m-am dus la ea să-mi fac lucrarea, mi s-a făcut frică, nu mi-a mai trebuit dinți îmbrăcați, pot să mă păzesc de frig vorbind și eu mai puțin (Țârțâc râde fără sonor, arătându-și dantura mâncată). Pe plita încinsă face niște clătite groase, cam cât trei pe care le știu eu de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-mi împrumute cel mai minunat portret de femeie pe care l-am citit în anii din urmă: Blondă, înaltă, sănătoasă, cu niște craci lungi, zdraveni, c-un bazin solid, în care ar fi înotat toți peștișorii din lume!), c-o dantură că-ți venea mereu să-i desfaci gura, ca la cai, și să i-o pipăi, râzând, având un fermecător accent ardelenesc și o fustiță de antilopă maro, cu franjuri, întru dezgolirea a tot ce e mai sfânt, purtând plovere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Încercănat, dar expresia feței Îi rămăsese aceeași. Lăsasem un proaspăt absolvent de liceu, cu bacalaureatul luat cu nota maximă, și regăseam un om În pragul pensiei. După atâția ani, arăta tot ca un adolescent - dar un adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
realitatea mult mai cumplită decât o lăsase. Înclină abătut capul când într-o parte, când în cealaltă. Tot încerca să asocieze acele stropșeli îngrozitoare cu propria lui persoană, când simți palma contelui pe spinare. Bichon se retrase și își arătă dantura de rozător de oase. Semn de mare dispreț. În deontologia canină, asta însemna nici mai mult, nici mai puțin decât „fărâme te fac!”. Dar Ledoulx, cum nu prea era dotat să priceapă nici măcar chestiile diplomatice cu mult mai explicite decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mi-o scutură atât de zdravăn, că am văzut stele verzi. Unghiile erau cu siguranță veritabile. Nimic altceva n-ar fi putut rezista la intensitatea aia. — ăăă, ați dori o ceașcă de ceai? am Întrebat eu. Ea râse, dezgolind o dantură sinistră În perfecțiunea ei. — Îmi place la nebunie! Cât de englezesc! Nu, mersi mult. E corect? Adică, așa trebuie să răspund? — Mda, ăăă, oarecum... — Acolo dormi? observă ea, arătând către platforma suspendată aflată În celălalt capăt al camerei. Urci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
zic romanii, strămoșii americanilor. Mă lași? Ăștia s-au tupilat de le-a căzut mucu-n ciorbă și scârț! tot nașpa le-a mers. De fiecare dată când ridicam capul dintre hârtii Zuza ciulea urechile și căsca de-i trosneau fălcile. Dantură perfectă, în ciuda vârstei matusalemice. Sunt ispitit s-o bag în genealogie și pe cățeaua asta tuciurie cu ochi ironici și bot uriaș, deja împânzit de fire albe. Așa trebuie să fi căscat și cățeaua Molda când Vodă Dragoș, descălecătorul, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de nenumărate ori persoanelor din anturajul său că se simțea impur, un om toxic care desființa tot ce atingea. Poate tocmai pentru că cerea prea mult de la el și de la ceilalți. Dintr-un fragment de jurnal, Cosmin dedusese că Adelina avea dantura unui vampir. Când plângea și ochii indigo i se umpleau de lacrimi, era irezistibilă. Așa se explică de ce Leo trecuse cu vederea prosoapele, ciorapii și tampoanele însângerate rămase mereu în urma ei. Chiar Adelina recunoștea, într-o scrisoare către acupunctorul Ladea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
meu (un Schnauzer negru uriaș), fa, mamicule? Că nu s-a mai pomenit niciodată, să nu sară tocmai el, jucalu', javra-javrelor de pripas, primul din curte, ca să-și întâmpine stăpânu'! Rânjind aiurea, cu scame și cu bale covăsite pe la colțurile danturii ei impecabil refăcute, pe implanturi și în întregime aurită (aur electrolitic, aliat, de douăș' două de karate), paralitica îi răspunde lui fiu-su: Ales bules, Bronto! S-o-necat, la iazuri. Abea ieri, ce s-o-ntâmplat. Dă-l în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un cenușiu murdar, îi întuneca bărbia și gâtul scofâlcit, ca de reptilă. Singură, bărbia părea ceva mai puțin voluntară, mai puțin formidabil de poruncitoare. George își dădu seama, cu un ușor șoc, de explicația acestui fapt. John Robert își scosese dantura falsă, care putea fi văzută, scânteind, într-o ceașcă joasă, albă, de pe noptieră. George continuă să-l contemple, conștient de propria lui respirație agitată și de palpitul dureros al inimii. Apoi se îndepărtă și, cu privirile mereu pironite asupra patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dormea acum liniștit, își dezbrăcă haina. Zâmbetul radios i se preschimbase într-un rânjet care putea fi luat drept o expresie de extremă durere. Își suflecă mânecile cămășii. Filozoful respira foarte încet, cu un ușor horcăit. De astă-dată își păstrase dantura între gingii, astfel încât bărbia și gura nu-i mai erau prăbușite. Fața adormită i se părea lui George uriașă și nesimțitoare, un morman de hălci fleșcăite, zbârcite, spongioase și poroase, bătrâne, ca resturile de piei și de zgârciuri ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său, oricare ar fi fost. Fără un motiv anume, ochii i se luminară și zâmbetul ei se lărgi în timp ce îl fixa drept în ochi, lăsând să iasă la iveală o dantură albă, de o regularitate impecabilă, pe care nu rămăsese nici urmă de cremă de ciocolată. Cum altfel! Paul îi remarcă, parcă pentru prima oară, buzele cărnoase, date cu un ruj care avea o anumită strălucire, un ruj pe care fără
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sau flautul, domnul Tuchte de la Kunstverein din Viena - acum patronul unei lăptarii model - profesa violoncelul, și doamna Schmidt pianul. Adunare virtuoasă și virtuoză! Colț de lume tihnit și nebănuit în zgomotul orașului. într-una din acele zile blânde, în pauza danturilor de Brahms, doamna Schmidt, ca glumă, pusese o placă la gramofonul nou al tânărului Schmidt, o haimana de licean, francofil aprig, și care proclama că neamțul Schmidt e pur alsacian. Placa era vestitul Oyral Melodie purtată prin toată Europa de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
puțin În piscină. Nilda le spuse țipînd cît o ținea gura că și aici aveau piscină și protestă furioasă foc, fiindcă masa era pregătită, prea se Întîmpla des, nu era de loc frumos din partea lor! RÎnji la Susan dezvelindu-și dantura stricată. Sălbatica țipa Îngrozitor: pe ea nu o plăteau ca să muncească de pomană! O mulțime de oameni mor de foame În Perú și În casa asta mîncarea se aruncă la gunoi! Susan, Înspăimîntată, spuse că ar fi bine ca tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
neurastenie mai avea o mulțime de manii, se simți Îmbătrînit deodată, obrazul stîng i se acoperi de riduri și Începu să-l urască pe Juan Lucas și pe toți invitații, fiindcă el la ora zece fix trebuia să-și scoată dantura falsă. „O să-și revină el. Susan, o să-și revină“, Îi spuse, Încercînd să se stăpînească și luînd-o de braț ca s-o ducă Într-un colț al terasei de unde Lima se vedea destul de bine. „Dar văd că tremuri, Ernesto“, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ieși glonț după apă, ca să poată lua pastila albastru electric de la nouă și jumătate și fiindcă vidul din fața lor, hăul imens și negru al nopții În partea asta a colinei Îl Îndemna cu o forță irezistibilă să-și azvîrle dantura spre Lima, spre Monterrico În orice caz, da, Altamira simți că nu mai poate suporta și Își privi mîinile foarte albe brăzdate de vene albastre, asemenea pastilei de la ora unsprezece, dar nu-și găsi nici de data asta liniștea, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prinde puteri noi pentru a aștepta În compania lui Susan ca lumea să Înceapă să plece și Juan Lucas să Înceteze s-o mai necăjească pe sălbatica asta mică, Își făcu socoteala că ar putea suporta o dată, În ziua aceea, dantura falsă pînă la zece și jumătate. Susan În același colț al terasei Îl primise cu un zîmbet, Îi luase paharul din mînă și așteptase ca el să deschidă iar vorba. — E foarte dezordonată suedeza asta, Îi spuse, ceva mai Însuflețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o culoare portocalie și nu se potrivea de loc cu albastrul electric al pastilei și lumea se răsturnă iar cu dosul În sus, cu Monterrico cu tot. Îi trecu prin minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minte că trebuia să-și ia rămas-bun de la musafiri fără dantură, aveau să-l vadă cu fața scofîlcită și brăzdată de riduri și poimîine era duminică după-masă. Fu cît pe-aci să se arunce de pe terasă din vîrful colinei, cu dantură cu tot, dar se stăpîni fiindcă bărbatul trebuie să fie mai tare decît femeia și, În numele rasei albe, se Întoarse să se uite la casa lui spațioasă, cu Întinsul patio luminat misterios, poate că priveliștea asta reușea să-i alunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai departe tot așa, voi reuși să-mi scot dantura Înainte de zece și jumătate și să iau pastila albastră pe la unsprezece ca să dorm și copiii mei și proprietățile și totul și Germania...“ — Susan, draga mea! strigă Juan Lucas ca un spaniol adevărat. Ea era cît pe-aci să moară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
trece umbra unui pescăruș peste o cascadă. Lunecă mai iute pe zăpadă, apoi se opri și căscă o gaură ovală la picioarelor lui. Marginile buzelor aruncau o mică umbră pe zăpadă, dar se curbau abrupt spre vîrfurile proieminente ale unei danturi perfecte. Din întunecimea dintre ele se ridică un vînt rece cu miros sărat de iarbă de mare putrezindă, apoi unul fierbinte cu o mireasmă de carne pusă la prăjit. Lanark se cutremură de groază, simțindu-se amețit. își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de tineri au dat peste un cadavru. Fiind sesizate organele de miliție împreună cu procurorul și medicul legist, s-au deplasat la locul faptei gășind cadavrul unei fete de circa 14 ani, îmbrăcată sumar, a fost identificată după etate, îmbrăcăminte și dantură în persoana Bari Ioana. La autopșie s-a stabilit că moartea a fost violentă, fata fiind violată și spintecată în abdomen, cu un corp tăios, apoi aruncată în mărăcini. S-a stabilit că autorul ar putea fi Păduraru Ionița Gheorghe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
au plăcut femeile cu dinți frumoși, a fost o slăbiciune a mea, poate pentru că toată viața m-au durut măselele și pentru că de foarte tânăr am fost nevoit să-mi umplu gura cu dinți de viplă, dar atunci am urât dantura perfectă a Laurei. ― Fiecare își petrece noaptea cum vrea, a râs ea. Înfruntîndu-mă mai departe. Tu în cătun, eu... ― Tu unde? Și m-am aprins amintindu-mi de răutățile colportate pe seama ei. Tu unde, curvă? Trăsăturile i s-au înăsprit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
punct culminant. Naasri examină sigiliul la fel de atent și apoi îl puse pe masă pentru a-l cerceta pe Mahmud la fel de amănunțit. —Ai făcut o treabă bună, prietene. Sunt impresionat. Am sentimentul că partea bună abia urmează. Își dezveli din nou dantura. — Așa e prietene, așa e. Mahmud ridică geanta în poală și băgă amândouă mâinile în ea, scoțând tabla de lut care ajunsese la el cu două zile în urmă, la cafenea. Naari întinse mâinile ca să o ia. Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care l-au respirat strămoșii noștri. Mergând în adâncime, vom ajunge chiar la rădăcinile ființei evreiești. Ochii îi sclipeau, două raze jucăușe de lumină. Ne putem atinge sufletele aici. Făcu o pauză în care zâmbi larg, dezvelindu-și întreaga dantură. —OK, haideți să continuăm. Maggie începea să se enerveze. Lumina era prea slabă pentru o căutare adecvată și, dacă se hotăra să rămână cu acest grup, avea prea puțin timp la fiecare oprire din cadrul turului. Își aminti cum îl blestema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vor renunța niciodată la stilurile lor de viață care determină apariția unor boli și vor pretinde să fie vindecați mai târziu, pe durata vieții lor. Este ca și cum v-ați curăța dinții cu ață dentară. Oricine știe că acest truc menține dantura sănătoasă mai târziu, dar relativ puțini indivizi sunt convinși să facă acest lucru astăzi. Consumatorul leneș va alimenta viitoarele inovații care vor reface sau înlocui organele sau funcțiile sănătoase, cum sunt memoria și mobilitatea. La fel cum Prozac vindecă anxietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]