1,380 matches
-
secolele X-XIII, în Analele Univ. Iași, 23, 1977, p. 67-81; A. Rădulescu, Un atestat străromânesc la Capidava, în Pontica, Constanța , III, 1970, p. 255-274; G. Ceacalopol, Crucea relicvar de la Capidava, în SCIV, IX, 1, 1962, p. 192-194; Petre Diaconu, Despre datarea ¨circumvalației¨ și a ¨bisericii treflate¨ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319; Idem, Despre organisarea eclesiastică a regiunii Dunării de Jos (sec. X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120; I. Barnea, Din nou despre datarea valului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Despre datarea ¨circumvalației¨ și a ¨bisericii treflate¨ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319; Idem, Despre organisarea eclesiastică a regiunii Dunării de Jos (sec. X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120; I. Barnea, Din nou despre datarea valului și a bisericuței treflate de la Niculițel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311-315; Idem, Arta creștină în România, II, Secolele VII-XIII, București, 1981, 238 p.; L. și A. Bătrâna, Contribuții la cunoașterea arhitecturii medievale din Dobrogea: biserica Sf.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Petru, ar fi nepoți sau fii ai lui Bogdan sau urmași ai lui Lațcu, iar expediția ar fi avut loc sub Cazimir III, între 1365-1370. Dar nici această ipoteză nu este verosimilă și, în aceste condiții, V. Spinei opinează că datarea expediției în 1359 poate fi acceptată, nefiind în vădită contradicție cu cronicile indigene, ce pun venirea lui Dragoș în Moldova în acest an, întrucât "descălecatul" putea avea loc foarte bine în a doua parte a anului. Prin urmare, va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
I., Un martyrium descoperit la Niculițel (jud. Tulcea), în SCIV, t. XXIV, 1973, nr. 1, p. 123-126. Barnea I., ș. a., Din istoria Dobrogei, vol. II, București, 1966. Idem, ș. a., Din istoria Dobrogei, vol. III, București, 1971. Idem, Din nou despre datarea valului și a bisericuței treflate de la Niculițel, în SCIV, 24, 1973, nr. 2, p. 311-315. Idem, Arta creștină în România, II. Secolele VII-XIII, București, 1981. Băbuș E., Justiniana Prima în lumina noilor cercetări, în S.T., 1987, nr. 1-2, p. 84-92
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Dunărea de Jos, în RdI 34, 1981, p. 1111-1132. Idem, Câteva considerații în legătură cu valurile de pământ din Dobrogea (sec. IX-XI), în Pontica 4, 1972, p. 373-380. Idem, Păcuiul lui Soare, vol. I, București, 1972 (vol. II, 1977). Idem, Despre datarea ˝circumvalației˝ și a ˝bisericii treflate˝ de la Niculițel, în SCIV, 23, 1972, nr. 2, p. 307-319. Idem, Despre organizarea eclesiastică a regiunii Dunării de Jos (secolele X-XIII), în S.T., 1990, nr. 1, p. 103-120. Diculescu C., Vechimea creștinismului la români. Argumentul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu celelalte psaltiri din sec. XVI și XVII traduse din slavonește, I, București, 1916; Iorga, Ist. lit., I, 100-124; Ștefan Ciobanu, Începuturile scrisului în limba românească, București, 1941; Șt. Pașca, Probleme în legătură cu începutul scrisului românesc, CLG, 1957; Al. Rosetti, Cu privire la datarea primelor traduceri românești de cărți religioase, LR, 1958, 2; Pandele Olteanu, Contribuții la problema începuturilor și promovării scrisului românesc, LL, 1964; Panaitescu, Începuturile, 29-44, 67-97; G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Timișoara, 1981, 59-103; Ion Gheție, Al. Mareș, Originile
CODICELE VORONEŢEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286313_a_287642]
-
vechi, realizând o tălmăcire fidelă, de coloratură arhaică a Letopisețului de când s-a început Țara Moldovei, a Letopisețului de la Putna ș.a. Pentru a stabili însemnătatea istorico-literară a textelor, B. întreprinde o analiză detaliată, urmărind, concomitent, soluționarea unor controversate chestiuni de datare, localizare și paternitate. Dacă cercetările de mai târziu vor aduce rectificări sau noi puncte de vedere, comentariile lui B. asupra celor trei cronicari din secolul al XVI-lea, Macarie, Eftimie și Azarie, și-au păstrat, în mare parte, valabilitatea, la
BOGDAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
de astăzi (la sud de Turnu Măgurele). Arheologii au considerat tezaurul ca datând din secolul al IV-lea î.e.n. și, pe bună dreptate, l-au inclus în fondul de artă traco-getică (160). Din multe puncte de vedere - proveniență (zonă traco-getă), datare (secolul al IV-lea î.e.n.), mate rial folosit (argint aurit), tehnică de execuție (prin ciocănire, au repoussé), motive iconografice (cavalerul danubian, triskelion etc.) -, plăcu- țele de argint de la Letnița fac parte în mod cert din seria de obiecte (funerare, rituale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
est în vest, de la Indus la Poitiers. Dacă hegira (care calculează timpul începînd cu anul 622, anul fugii la Medina) se impune aproape imediat în această zonă de expansiune, calendarului creștin i-au trebuit mai multe secole ca să scape de datarea iudaică (care are ca punct de plecare Facerea Lumii, sau anul 3761 î.H.). Cuvîntul lui Iisus din Nazaret a avut un impact aproape nul în momentul lansării și slab în deceniile următoare. I-au trebuit mai multe secole pentru
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
un cod al lui Hammurapi sau al lui Moise, o mitologie greacă, o religie apostolică, un sistem savant, o "viziune asupra lumii", o muzică de fond, o majoritate numerică. Mai mult decît un stil este această aplicație sonoră care permite datarea, singularizarea sau regruparea, în mijlocul unei acumulări aleatorii de mesaje, a unei specii de indivizi unici și totuși omogeni, așa cum sînt contemporanii, frați rivali, și totuși, fără știrea lor, frați. Vom vedea în exemplul socialismului că dispariția unei mediasfere date determină
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care i-au aparținut filosofului; în sfârșit, maximele scrise la cererea lui Montaigne pe grinzile Turnului sunt prezentate în limba de origine, însoțite apoi de traducere și de referințe. Fiecare eseu este precedat de un mini... eseu care prezintă sintetic datările, condițiile în care s-au realizat inscripțiile, conținuturile, planurile, relații posibile cu celelalte capitole. Aparat critic și note remarcabile. Indexul numelor exhaustiv, valoros index tematic. De utilizat fără moderație - pretutindeni, în orice loc, oricând... O ediție în facsimil, comentată, elegantă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
opzeci de metri, înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane. Conținutul, contextul, aluziile istorice și mai ales datarea stilistică a epigrafiei atestă ca dată a construcției anul 120 al erei noastre. Ansamblul este plasat pe un Portic, lângă teatru, pe locul vechii agore din câte se pare. -2- Peripateticianul epicurian. Conform tradiției, Aristotel se plimba cu discipolii săi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simte nici o timorare pricinuită de responsabilitatea, imensă, a judecății formulate pentru istorie. M. îmbracă rar haina de sacerdot învestit cu puteri supreme, cum va face Miron Costin. Îi convine ipostaza de scriitor, de cărturar (inventator al unor sisteme complicate de datare și utilizator al unui nomenclator de demnități bizantine) ce nutrește simpatii și antipatii. Nu îi lipsește însă măsura. Cheltuiește multă osteneală pentru edificarea elogiului, dar nu transformă istoria vieții și întâmplărilor lui Petru Rareș într-o hagiografie. El face din
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
declanșează brusc un „dispozitiv” ce permite intrarea într-un spațiu fantastic, nesupus legilor lumii exterioare (Trenul de Arad, Oglinda). Totuși fantasticul ca peregrinare în propria interioritate e cel ce dă profunzime acestor pagini. Chiar și atunci când tema părea amenințată de datare (bisericile dărâmate în deceniul ’80), narațiunea e salvată printr-o imprevizibilă (și deloc facilă) soluție: apariția unui individ în pieptul căruia nu bate o inimă, ci toate clopotele din București (Biserica de pe maidan). La fel, într-o manieră insolită, este
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
asediul cetății Tzurulon (= Ciorlu), în 1239, Ioan Asan s-a împăcat cu Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254) și s-a aliat cu Frederic al II-lea (12??-12??), întorcându-se contra latinilor. Totuși, Maria Holban obiectează acestei ultime datări prin constatarea că soția lui Ioan Asan murise anterior zilei de 7 iunie 1238, când era pomenită ca decedată în scrisoarea regelui Bela al Ungariei 6. Acest episod încâlcit de istorie balcanică se deslușește mai bine cu ajutorul lui Francis Dvornik
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și Imperiul latin, în care condiții este greu de crezut că, fie și flancați de cele două căpetenii ale cumanilor, cruciații ar fi răzbătut cu bine înspre capitala imperială a occidentalilor. Există însă și alte circumstanțe care conduc la aceeași datare. Campania mongolă de supunere a Europei Răsăritene, amânată datorită morții lui Gingis-han, s-a declanșat în 1236. După ce l-au învins cu greu pe cumanul Baciman, tătarii au pătruns în Deșt-I Kipciak (Cumania Neagră), unde s-au confruntat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la ciclul Patimilor ies în evidență, așa cum am spus, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sunt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează între secolul V și secolul VII). Bibliografie. Ediții: Viața și sermones în PG 86, 297-462 (cu trimitere la volumele din PG unde se găsesc discursurile atribuite altor autori) pt. celelalte redactări și versiuni cf. CPG III, n. 5510-5533
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cristologia lui Evagrie nu a fost în centrul dezbaterilor în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă mai degrabă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sunt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu bibliografie au fost cuprinși anii 1944-1958). Pentru istoria literaturii sunt fundamentale articolele referitoare la stilistică, limba literară, filologie, editarea critică a textelor și tehnica edițiilor, problema începuturilor scrisului românesc, semnalări de texte vechi, chestiuni de natură textuală: filiație, localizare, datare, studiere a izvoarelor etc. Se cuvin amintite numerele dedicate lui Mihail Sadoveanu (5/1955, 4/1980), Tudor Arghezi (4/1980) și Mihai Eminescu (5/1975). Un loc deosebit îl au cercetările referitoare la literatura română veche, unde se disting câteva
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
publicat de Paul Iorgovici) și de Crișu Dascălu (Iorgovici și Condillac); despre literatura cu caracter didactic, semnate de Ileana Vîrtosu (Primele manuscrise românești ale „Întâmplărilor lui Telemac”. Descriere și Un manuscris românesc al „Întâmplărilor lui Telemac” de Fénelon: filieră, localizare, datare, paternitate) și de Florentina Zgraon (Tipăriturile vieneze din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea și unificarea limbii române literare), un articol despre traducerile din Voltaire, semnat de Violeta Barbu (Cele mai vechi traduceri din Voltaire în limba română
LIMBA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287811_a_289140]
-
la ciclul Patimilor ies în evidență, după cum am arătat, prin dialogurile vii și nu lipsite de umor (dar și prin săgețile antiiudaice, de-acum tradiționale în cadrul acestei teme). Cercetătorii nu sînt siguri în privința situării culegerii (Alexandria? Siria-Palestina?) și nici în privința datării (ei oscilează între secolul al V-lea și secolul al VII-lea). Bibliografie. Ediții: Viața și sermones în PG 86, pp. 297-462 (cu trimitere la volumele din PG unde se găsesc discursurile atribuite altor autori), pentru celelalte redactări și versiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
J. Gribomont, cristologia lui Evagrie a fost în centrul dezbaterilor nu în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sînt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală, după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred indreptățiți prin faptele lor este tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deplin până în prezent - de a clarifica discursul anticristologic atât prin raportarea la ansamblul operei, cât și la contextul politico‑religios. Nu este vorba de o subestimare a valorii corpusului apocrifelor, ci pur și simplu de evitarea anumitor probleme legate de datare și de contextul istoric, probleme care, deocamdată, ni se par imposibil de depășit. După modelul lui Peerbolte, vom încerca să răspundem, pe parcursul lucrării noastre, următoarelor întrebări: 1) Cum este interpretată figura Anticristului de fiecare scriitor creștin prezentat?; 2) De ce sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cele șapte epistole către cele șapte Biserici; - 4,1-11,19: Cele șapte peceți și cele șapte trâmbițe; - 12,1-16,21:Războiul eshatologic; - 17,1-21,8: Babilon și Noul Ierusalim; - 21,9-22,20: Ierusalimul ceresc, Mireasa Mielului; - 22,21: Epilog. În privința datării scrierii, suntem de acord cu perioada ultimilor ani de domnie a lui Domițian, urmând părerii lui Irineu de Lyon (Adu. Haer. V, 30, 3). Nu există nici un argument irefutabil pentru încadrarea scrierii în perioada domniei lui Nero, așa cum susțin încă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înșelătorul lumii” de care vorbește Didahia are deja toate trăsăturile viitorului Anticrist din scrierile sfântului Irineu (Antecedents..., p.183). Epistola lui Barnaba În Epistola lui Pseudo‑Barnaba (EPB), al cărei text datează din secolul al II‑lea (cea mai târzie datare este către sfârșitul acestui secol), apare o aluzie destul de importantă la tiranul care se va arăta la sfârșitul lumii (4, 1‑6). Autorul epistolei este probabil un păgân convertit la creștinism, ostil iudaismului. În viziunea sa, creștinii și nu evreii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]