524 matches
-
-a, pe de o parte, și persoana a III-a, pe de alta. Pronumele de persoana a III-a, masculin și feminin, singular și plural, prezintă similitudini maxime cu genitivul substantivului și cu genitivul pronumelor nepersonale: • intră în omonimie cu dativul: casa lui, ei/âi ofer lui, ei; în juru-i/i-am spus lui, ei, casa lor/le-am spus lor; • este indiferent la tipul de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională: împotriva lui(ei), casa lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din jurul lui/ei, fetele din jurul lui/ei, oamenii din fața lui/ei. La persoanele I și a II-a omonimia genitiv-dativ caracterizează numai formele neaccentuate: „Lasă-ți lumea ta uitată,/Mi te dă cu totul mie” (M. Eminescu, I, p. 209) $dativ$$, „De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?” (Ibidem, p. 206) $genitiv$$. Pronumele însul, însa nu se întrebuințează decât la acuzativ, cu prepoziții: în, din, prin, iar pronumelor dânsul, dânsa le sunt proprii numai nominativul și acuzativul. Este destul de frecventă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
structură se termină într-un „articol” definit, masculin sau feminin: în juru-mi, în juru-i: „Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruite.” (M.Eminescu, I, p. 93); „Din jurul lui dispăruse lumea cea obișnuită a tinerilor.” (M.Eminescu, Proză literară, p. 62); dativul este cerut de prepoziții fără „articol” în structura lor, cele mai multe de natură verbală: conform, datorită, mulțumită, asemeni (asemenea), grație lui, ei, lor. • prin intermediul regentului, în determinarea directă, neprepozițională: „Ia seama mai bine/la faptele lui.” (L. Blaga, p. 296) $genitiv
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
raportului de reluare și anticipare se anulează omonimiile acuzativ-dativ plural, formele neaccentuate, la toate persoanele: ne, vă, le și acuzativ-dativ, la formele neaccentuate de persoana a III-a singular-plural: i-am văzut (pe ei - acuzativ)/i-am spus (lui, ei - dativ)/ne-au chemat (pe noi - acuzativ)/ne-au oferit (nouă - dativ). Omonimia genitiv-dativ a pronumelui de persoana a III-a, forme accentuate, se anulează și prin „articolul genitival”, morfem al genitivului, întrebuințat în anumite condiții sintactice: „I-am dat-o
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neaccentuate, la toate persoanele: ne, vă, le și acuzativ-dativ, la formele neaccentuate de persoana a III-a singular-plural: i-am văzut (pe ei - acuzativ)/i-am spus (lui, ei - dativ)/ne-au chemat (pe noi - acuzativ)/ne-au oferit (nouă - dativ). Omonimia genitiv-dativ a pronumelui de persoana a III-a, forme accentuate, se anulează și prin „articolul genitival”, morfem al genitivului, întrebuințat în anumite condiții sintactice: „I-am dat-o lui (ei) șD.ț/„Am luat cartea aceasta a lui șG
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumelui de persoana a III-a, forme accentuate, se anulează și prin „articolul genitival”, morfem al genitivului, întrebuințat în anumite condiții sintactice: „I-am dat-o lui (ei) șD.ț/„Am luat cartea aceasta a lui șG.ț. Observații: Prepozițiile dativului se construiesc numai cu forme accentuate ale pronumelui. Pronumele dânsul, dânsa realizează opoziția cazuală la nivelul dezinenței și(sau) prin morfemul determinării definite, din structura lor. N. Ac. dânsu-l, dânși-i, dâns-a, dânse-le G. D. dânsu-lui, dânși-lor, dânse-i, dânse-lor Acuzativul se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ale pronumelui. Pronumele dânsul, dânsa realizează opoziția cazuală la nivelul dezinenței și(sau) prin morfemul determinării definite, din structura lor. N. Ac. dânsu-l, dânși-i, dâns-a, dânse-le G. D. dânsu-lui, dânși-lor, dânse-i, dânse-lor Acuzativul se diferențiază de nominativ și genitivul de dativ în același mod ca și în cazul pronumelui el, ea: dânsul/(pe) dânsul ș.a.m.d. SINTAXA PRONUMELUI PERSONALTC "SINTAXA PRONUMELUI PERSONAL" Două sunt trăsăturile sintactice distinctive ale pronumelui personal neutru în raport cu celelalte pronume (personale și nepersonale) și cu substantivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ferești,/Numai tu de după gratii/Vecinic nu te mai ivești.// Altul este al tău suflet,/Alții ochii tăi acum,/Numai eu rămas același,/Bat mereu același drum.” (Ibidem, p. 113) b. caracterul, în general obligator, al întrebuințării formelor neaccentuate de dativ și acuzativ, atunci când, din diferite motive, se recurge la formele accentuate în realizarea funcțiilor sintactice de complement, direct și indirect: „Dă-mi-i mie ochii negri... nu privi cu ei în laturi.” (Ibidem, p. 155), „Te-aș cere doar pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și cu structura generală a enunțului sintactic. Pronumele de persoana I și a II-a se caracterizează prin obligativitate maximă; dacă în enunțuri imperative, de exemplu, când verbul-predicat este determinat de două complemente, direct și indirect, realizate prin pronume personale, dativul persoanei a III-a se poate exprima și numai prin forma accentuată: Dă-le lui!, dativul persoanei I se exprimă numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează prin obligativitate maximă; dacă în enunțuri imperative, de exemplu, când verbul-predicat este determinat de două complemente, direct și indirect, realizate prin pronume personale, dativul persoanei a III-a se poate exprima și numai prin forma accentuată: Dă-le lui!, dativul persoanei I se exprimă numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se exprimă numai prin amândouă formele: Dă-mi-le mie! Forma accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cerut ceva. Dublarea cu pronume personale - formă scurtă neaccentuată - este adesea facultativă sau stă în legătură cu o serie de nuanțări semantice sau stilistice, în interiorul corelației cunoscut-necunoscut. Prezintă caracter facultativ sau orientat stilistic reluarea (sau anticiparea) prin pronume personal a: • substantivelor în dativ care urmează verbului: Am dat Monei toate florile./ I-am dat Monei toate florile.; • pronumelor nehotărâte, în dativ, când urmează verbului: Am adus fiecăruia câte un album./ I-am adus fiecăruia câte un album.; • pronumelor interogativ și interogativ-relativ cine: Cui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nuanțări semantice sau stilistice, în interiorul corelației cunoscut-necunoscut. Prezintă caracter facultativ sau orientat stilistic reluarea (sau anticiparea) prin pronume personal a: • substantivelor în dativ care urmează verbului: Am dat Monei toate florile./ I-am dat Monei toate florile.; • pronumelor nehotărâte, în dativ, când urmează verbului: Am adus fiecăruia câte un album./ I-am adus fiecăruia câte un album.; • pronumelor interogativ și interogativ-relativ cine: Cui ai promis?/ Cui i-ai promis?, Nu știu cui i-am promis../„ Nu știu cui am promis.; • pronumelor nehotărâte și negative formate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 106) În relație de incidență se situează pronumele în cazul vocativ: „O, tu, crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, / Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii.” (M. Eminescu, I, 83) DATIVUL ETICTC "DATIVUL ETIC" În limbajul popular, forma neaccentuată de dativ a pronumelui de persoana I și a II-a, singular, întrebuințate separat sau împreună, exprimă în mod frecvent participarea afectivă a locutorului sau atragerea afectivă a interlocutorului la desfășurarea conținutului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
În relație de incidență se situează pronumele în cazul vocativ: „O, tu, crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, / Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii.” (M. Eminescu, I, 83) DATIVUL ETICTC "DATIVUL ETIC" În limbajul popular, forma neaccentuată de dativ a pronumelui de persoana I și a II-a, singular, întrebuințate separat sau împreună, exprimă în mod frecvent participarea afectivă a locutorului sau atragerea afectivă a interlocutorului la desfășurarea conținutului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul vocativ: „O, tu, crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii, / Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii.” (M. Eminescu, I, 83) DATIVUL ETICTC "DATIVUL ETIC" În limbajul popular, forma neaccentuată de dativ a pronumelui de persoana I și a II-a, singular, întrebuințate separat sau împreună, exprimă în mod frecvent participarea afectivă a locutorului sau atragerea afectivă a interlocutorului la desfășurarea conținutului semantic al textului; în aceste contexte, pronumele nu realizează funcții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu realizează funcții sintactice, ci dezvoltă doar valori stilistice: „Dară Greuceanu, sărind repede, unde mi-aduse și el pe zmeu o dată, mi-l trânti și-l băgă în pământ.” (P. Ispirescu, p. 161) Din limbajul popular întrebuințarea afectivă, participativă a dativului a trecut și în stilul beletristic și în limbajul poetic: „Mi-au lunecat ciubotele și am căzut în Ozana, cât mi ți-i băietul.” (I. Creangă, p. 28), „De la Nistru pân-la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a.” (M. Eminescu, I, p. 182
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul are regent nominal: ideea dumneavoastră; dativul, regent verbal sau adjectival: Vă dau dumneavoastră, idei folositoare dumneavoastră sau prin intermediul prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) specifice: Toți se-nvârt în jurul dumneavoastră. (G.)/Datorită dumneavoastră am mers mai departe. (D.) În anumite condiții sintactice (sau morfosintactice), identitatea de genitiv este fixată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anulează sintactic: • prin pronume personale, forme neaccentuate care reiau sau anticipă pronumele de politețe: „Dumneavoastră (Domniei-voastre) vă pot spune.” (D.) „Vă las dumneavoastră (domniei-voastre) florile.” (D.), „I-am dat dumnealui (domniei lui) cartea.” (D.) • prin natura regentului; genitivul este postsubstantival, dativul, postverbal sau postadjectival: „Ideile dumneavoastră (dumitale) sunt întrucâtva subiective.” (G.)/„Vă spun totul dumneavoastră (domniilor voastre).” (D.), ideile dumnealui (G.)/Le-am dat dumnealui (domniei-sale), folositoare dumnealui (domniei sale) (D.); • prin morfemul de genitiv: al, a, ai, ale: un proiect al dumitale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de aici că sunt pronume (genul proxim) cu întrebuințare adjectivală (diferența specifică). MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARETC "MORFOLOGIA PRONUMELUI PERSONAL DE IDENTIFICARE" Pronumele personal de identificare este un pronume compus; în structura sa intră pronumele personal însși pronumele reflexiv de dativ, forme neaccentuate: -mi, -ți, -și ș.a.m.d.5. În cursul flexiunii, pronumele este variabil în funcție de persoană, gen și număr. Persoanatc "Persoana" La persoana I, prin pronumele de identificare, subiectul vorbitor fixează identitatea cu sine însuși a locutorului: (eu) însumi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ea se îmbracă. Cazultc "Cazul" Spre deosebire de pronumele personal și de celelalte pronume, pronumele reflexiv, datorită ipostazei de obiect din planul său semantic, nu are cazurile nominativ și vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronumele personal și de celelalte pronume, pronumele reflexiv, datorită ipostazei de obiect din planul său semantic, nu are cazurile nominativ și vocativ. În mod tradițional este exclus din flexiunea lui cazuală și genitivul, iar dativul -și este caracterizat uneori ca dativ posesiv: Luându-și cărțile a plecat. Pronumele reflexiv se situează în genitiv în aceleași condiții în care prezintă forme de genitiv pronumele personal 7: • când este impus de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) specifice genitivului: în jurul său, asupra sa etc., în juru-și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să înțelegem că poetul-critic și-a analizat propria creație. Dar un asemenea enunț vrea să comunice cel mai adesea altceva: El (criticul) a analizat creația poetului. - adică/ El a analizat opera lui. și nu El a analizat opera sa. Cazul dativ exprimă identitatea subiect-obiect indirect: „Și fiindu-și șie dragă cum nu-i este nime-n lume.”( M. Eminescu, I, p. 80) Cazul acuzativ exprimă identitatea subiect-obiect direct: „Pân’ ce-oi simți (...) C-ajung pe mine însumi a nu mă mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
autonom în text sau conjuncte cu alți termeni, cu care realizează o unitate fonetică. Omonimia genitiv-dativ a formelor neaccentuate se anulează sintactic sau, indirect, prin intermediul prepozițiilor specifice: În juru-mi am plantat niște țăruși. (genitiv) vs Nu mi-am cumpărat nimic. (dativ). În același fel se anulează omonimia acuzativ-genitiv, la pluralul persoanelor I și a II-a (ne, vă). Omonimia dativ-acuzativ la aceste persoane se anulează numai la nivel sintactic, prin intermediul verbului sau prin intermediul formelor accentuate: V-ați cumpărat vouă. vs V-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în cazul dativ realizează funcția de complement indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]