583 matches
-
orice măsură politică și care în final ajunge un cetățean lipsit de griji. Datorită unor păhărele de vin acru, căruțașul palavragiu chiar arăta să fi ajuns în acest stadiu. Înotând două ceasuri bune prin burniță și frig, căruța ne-a deșertat la marginea satului, pe o toloacă în care, pe două capre din scânduri, se încropeau pereții unei scene. Localnici și invitați se înghesuiau într-o casă de alături ca să „servească” câte un ou fiert și, la discreție, același vin acru
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cheltuielile făcute cu războiul, Turcia să-i cedeze pe lângă alte teritorii „toată țara cuprinsă sub denumirea de Basarabia (adică Bugeacul) cu cetățile Bender, Akerman, Chilia și Ismail, plus cetatea Hotinului”. La cererile lui Tolstoi, Napoleon răspunse că, dacă Rusia nu deșartă Principatele, el își va menține trupele în Silezia și că nu este caz de a proceda la împărțirea Turciei, deoarece Poarta s-a grăbit să primească medierea Franței. Aceste tratative de pace nu putură să înceapă, deși Poarta trimisese solului
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
țărani. Cu toate observațiile ce au putut face boierii și care dovedesc ruina totală a acestei provincii, generalul en chef a persistat în cererea lui. Mi s-a spus că, cu prilejul celui de pe urmă război, oastea rusească, înainte de a deșerta Țara Românească, făcuse o cerere la fel, dar mult mai puțin considerabilă. De astă dată, armata va trage cu dânsa 80.000 boi și 40.000 țărani, care vor merge fără îndoială să populeze vreun colț de pustiu. Și aceasta
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
Groaza și jelania domneau în Iași. Două treimi din populație fugi, rămânând 20-25 de mii de suflete; totuși erau mai multe sute de morți pe zi. Nu se mai vedea circulând o trăsură, și cel ce trecea pe acele străzi deșerte n-auzea decât gemetele agoniei, printre obloanele închise ale dughenelor și caselor. Era o adevărată ploaie de morți; oamenii stăteau ca muștele în stradă".2 În cea de a doua jumătate a secolului al XVIII-lea au fost adoptate primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
În propria tar). El crede c), dac) ei nu ar fi avut de luptat cu arabii, normalizarea - principal) sarcin) a sionismului - s-ar fi realizat. „Oare de ce se dezl)nțuie națiunile cu atâta furie și de ce popoarele Își imagineaz) lucruri deșarte?”, Întreab) Händel, citând din Scriptur) În Mesia. Iat)-ne acum, cu vreo câteva mii de ani mai tarziu, dezl)nțuindu-ne tot cu furie și continuând s) ne imagin)m lucruri deșarte. Și iat) și Israelul, acum o națiune Între națiuni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
fînul de mîncat la vaci - și se crede că apoi nimene nu le poate lua mana. Să arunci totdeauna o mînă de lapte pe vacă, ca să nu-i ieie nimeni mana. Apa cu care se clătește donița după ce s-a deșertat laptele dintr-însa se toarnă pe gunoi, c apoi strigoaicele nu pot lua mana vacilor. Vacilor nu li se dă nume, ca fermecătoarele să nu știe numele și să nu le poată lua laptele. Se crede că este bine a
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
În 1838. Există un evident contrast Între această situație și penuria de știri irlandeze din anul 1842. În ianuarie 1843 ea se menținea Încă, situație care Îi determina pe jurnaliștii din redacția Gazetei să se plângă: „Gazetele englezești sunt prea deșerte de noutăți politice.” Până la mijlocul lunii mai conjunctura se va modifica destul de puțin, dar apar totuși șase relatări din Irlanda, centrate, În general, pe problematica Repeal-ului. Vara lui 1843 cunoaște Însă o explozie a știrilor din Irlanda, prezente În intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
răspuns și de zidire a Ierusalimului și până la un conducător uns (♠ΤΗ ΠΔ4Φϑ≅¬ ≡(≅Λ:Ξ <≅Λ) [vor fi] șapte săptămâni; și încă șaizeci și două de săptămâni și el se va întoarce și vor fi clădite piața și zidurile, și se vor deșerta veacurile (ƒ66γ<Τ2ΖΦ≅<ϑ∀4 ≅⊇ 6∀4Δ≅∴). 26Iar după cele șaizeci și două de săptămâni, ungerea va fi nimicită și judecată nu va fi în el. Iar el va distruge cetatea și [lăcașul] sfânt [împreună] cu căpetenia care va veni și [toate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ce este metafizica?” (1930): Du mußt nichts seyn spune același mistic german (s. 24), făcând aluzie la teologia paulină a aneantizării (kenosis). „Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o știrbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deșertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moartea pe cruce” (Filipeni 2, 6-8). Sau, într-un alt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni față spre vederea tuturor, fața ta de taină"12. Dacă ochiului "natura-i apare ca o transparență"13, ceea ce apare se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a aduce spre vedere lăuntrurile, a deveni față spre vederea tuturor, fața ta de taină"12. Dacă ochiului "natura-i apare ca o transparență"13, ceea ce apare se arată pe culmea dispariției, acolo unde totul e absolvit de chipul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Intrați apoi, așa, din curiozitate, și prin niște berării (de recomandat: Ciocârlia, Cina, Bastion, Badea Cârțan) și vă veți speria de cât poate câștiga un barman ceva mai mult decât un prim-secretar. Asta datorită tertipurilor și îndemânării cu care deșartă halbele în gâtul unor consumatori abrutizați de neșansa unui trai civilizat în totalitatea sa. După masă, colindați din nou prin magazine (mai ales prin cele alimentare) să vedeți goana jalnică a muncitorului, a intelectualului după cele necesare traiului, panorama sărăciei
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
tot felul, resturi și... mi-i silă să povestesc. Duhan este nervos și mișcările sale sînt prea bruște, prea apăsate. Merge cu roaba pînă la buza bulboanei. Apa era cam la 4-5 metri mai jos. Ridică roaba ca s-o deșarte și, buf!, lunecă cu totul. Hoștiobîlc! Cade în bulboană. Apa îl preia imediat, îl bagă la fund și-l scoate la suprafață. Răcnește după ajutor. Învățătorul aleargă spre casa unui gospodar, strigînd la rîndul lui după ajutor. Sătenii sar, caută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cam fără chef, orășeanul răspunde mormăit: Al lui Cătărău. Cel de peste deal? Nu, cel de lîngă Prut. A, a lui Vasile. Tu trebuie să fii Georgică, nu? Da. Eu te-am dus cu căruța cînd mamă-ta a vrut să deșarte sacul. Ai ieșit pe drumul spre dispensar. Te-a învelit în cămașa mea, măi Georgică. Dintr-o dată Georgică a lăsat aerul țîfnos de orășean și a devenit prietenos. Dar unde te duci, moș Mihai? La Dorohoi, la cinul meu Costică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rău. Nu mă lua așa, că te dau jos. Moș Mihai tace. Îi este frică. Dacă cinu' Costică chiar nu poate să-l scoată? Georgică a coborît la Darabani și acum n-are cu cine să mai vorbească. La Dorohoi deșartă papornița în bucătăria lui cinu' Costică. Lasă, nănașule, că te scot eu cumva, îl asigură finul. Moșul a fost impresionat de judecător. Ce om de treabă! Ce frumos vorbea! Du-te acasă, moșule! O să primești acasă tot ce trebuie. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu trebuie să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează la profesori. Scriitorul e un prieten care se folosește de tine ca de un duhovnic. Sau ca de un tomberon în care deșartă toate mizeriile personale. Scriitorul e doar un om care are norocul să practice o meserie al naibii de frumoasă. Și care aude sau vede mai mult decât alții, pentru că își face o profesie din a fi un observator atent al oamenilor, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fiecare dată, după bunu-i obicei, Moșul nu lipsește de la întâlnirea anuală. Știe totul despre greșelile de peste an și nici nu mă mai întreabă de ele. Ascultă doar povestirile mele frumoase, care îmi convin, bineînțeles și, ca de fiecare dată, își deșartă sacul cu daruri la poalele bradului, sărbătorește ornat în cinstea lui și spre bucuria tuturor. Stau umil în brațele lui primitoare și calde și nu-mi dau seama că, dincolo de daruri, Moșul mă încarcă cu harul Celui ce l-a
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai bine a vorbit despre ce înseamnă dreapta și stânga Magdalena Bedrosian, într-o convorbire cu Andrei Grigor, publicată în Literatorul. Aș adăuga din partea mea doar că imanența Dumnezeirii transcendente, Întruparea, Mântuirea, chenoza Domnului Nostru Iisus Hristos, care „S-a deșertat pe Sine (de slava și de demnitatea Sa divină!), chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor”, reprezintă ample, cosmice, infinite în timp și spațiu acte și operațiuni „de stânga”. Căci în mod „normal” Prea Înaltul (mult Prea Înaltul) n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gospodărie a oamenilor În lupta cu mate ria și ei Înde ei. Timiditatea, cu Întreg complexul ei, dă Însă - lucru curios! - Îndrăzneală și libertate de spirit prin aceea că te izolează, În chip firesc, de tentația lumii gălăgioase, de interesele, deșertă ciunile și țâfnele ei, pe care, dacă te pune naiba să le Împaci cumva, satisfăcându-le pe toate, ieși până la urmă tocit, uzat, măcinat. Apoi, iarăși din timiditate disprețuitoare, nu am solicitat prie tenia sau colaborarea oamenilor ajunși, pe care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
tare mult i-am iubit”. Tot gândind la viața lor și amintindu-și tot felul de întâmplări și oameni, a terminat de desfăcat știuleții de porumb, a strâns ciocălăii în saci, că sunt buni pentru foc, iar grăunțele le-a deșertat într-o covată mai mare. Soarele își trimitea razele pe dealurile din jurul Măgurei, vântul căldicel de primăvară adia ușurel, purtând mireasma florilor dinspre salcâmii înfloriți ce împrejmuiau livada. Se gândi să-i trezească ușurel pe cei doi copii mai mărișori
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și căutau parcă locul unde să se așeze. Nu era frig; între timp ajunseseră la Podul Verde unde Costache și Gheorghiță, după ce au oprit la fântâna cu cumpănă și ciutură, fântână săpată de Costache împreună cu taică-su, Ion Gheorghiu, au deșertat apa din ciutură în căldarea de adăpat caii, ce era purtată mereu în căruță, și le-a pus-o sub boturi. Aceștia au băut puțină și au început să fluture din cap, semn că s-au săturat. Aduseră caii la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
frumoase, au crezut că-s cine știe ce bunătăți și și-au umplut rubăștile. Dar când a încercat unul dintre ei să muște o nucă și i s-a făcut gura pungă de amărală, a scuipat cu ciudă și toți și-au deșertat rubăștile, dând drumul pe jos nucilor verzi. Eu și frate-miu Vasile am văzut întâmplarea și am făcut haz pe ascuns de neștiința lor și de cum s-au păcălit. într-o zi s-a întâmplat ceva care i-a făcut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
destul de exact, diferențele Între cele patru mărturii reducându-se doar la câteva detalii, pe care Stăniloae le are În vedere. Este vorba de următorul scenariu: după ce s-a retras În chilia sa, călugărul „Își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă trebuie să-și sprijine bărbia În piept și să-și Îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La Început, călugărul va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
lângă mine posesiv, ca și cum ți-aș spune „Scumpa mea, hai să vezi ce mi scrie ea“. Azi, draga mea dragă, sunt singură, dar am primit vești de la tine, și casa, toată casa ta, se bucură; astăzi bunul Dumnezeu și-a deșertat sacul cu minuni, în camera ta: fac ochii mari și nu-mi cred... urechilor și fericirii. N-am vrut să telefonez nimănui; pe urmă am început să-ți fac comisioanele. Înainte de a-ți relata toate astea, o să-ți mărturisesc ceva
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sînt prototipurile „tovarășilor” care „iau atitudine” și se situează mereu pe o „poziție justă”. Formaliști, gîndesc „corect”, în funcție de exigențele dogmelor, dar nu simt profund ceea ce spun. Mirările, indignările, învinuirile, consolările lor sînt formale. „Iată - le ripostează victima - toți știți că deșarte întru deșarte spuneț” (XXVI 12). Știu, totuși își continuă, cu răceală, „execuția”. Dogmatismul lor nu se poate împăca nicicum cu sinceritatea lui Iov, un gen de experiență care le lipsește. *A-l acuza pe „Tovarășul” că e „analfabet” nu-i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]