577 matches
-
deasupra ei cu ajutorul uriașelor palancuri, ale căror parîme alcătuiesc o adevărată pădure de cînepa. Acum, vă rog să urmăriți cu luare aminte miraculoasa și - în cazul de față - aproape fatala operațiune prin care marele poloboc de Heidelberg al cașalotului este deșertat de conținutul lui. Capitolul LXXVII CISTERNA ȘI GĂLEȚILE Sprinten ca o pisică, Tashtego se cațără pe catarg și, rămînînd în picioare, aleargă pe verga mare pînă-n locul unde aceasta se ridică deasupra polobocului. El s-a înarmat cu o macara
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înăuntru; apoi, la un semn al lui, oamenii o trag afară, iar ea șiroiește întocmai ca donița cu lapte proaspăt a unei lăptărese și o lasă cu grijă în jos, pînă ce un matelot pregătit dinainte, o prinde și o deșartă grabnic într-o putină adîncă. După aceea, fiind ridicată din nou, găleata e cufundată în poloboc și așa mereu, pînă ce adînca cisternă se golește. Spre sfîrșit, Tashtego trebuie să-și vîre prăjina din ce în ce mai vîrtos și mai afund în poloboc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dulgherule, cu zgomotul ăsta blestemat? Mă duc în cabină. Să nu mai văd obiectul ăla aici, cînd mă voi întoarce. Hai, Pip să stăm de vorbă - tu îmi dai o hrană filozofică atît de minunată! Cred că în tine se deșartă țevile misterioase ale unor lumi necunoscute! Capitolul CXXVII PEQUOD O îNTÎLNEȘTE PE RAHILA în ziua următoare a fost observată o mare corabie, Rahila, care venea de-a dreptul spre Pequod, cu vergile înțesate de oameni, atîrnați acolo ca niște ciorchini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
destul de exact, diferențele Între cele patru mărturii reducându-se doar la câteva detalii, pe care Stăniloae le are În vedere. Este vorba de următorul scenariu: după ce s-a retras În chilia sa, călugărul „Își ridică mintea de la tot ce-i deșert și trecător”. Pe urmă trebuie să-și sprijine bărbia În piept și să-și Îndrepte ochiul sensibil și toată mintea către ombilic. De asemenea, trebuie să-și „comprime respirația” și să se concentreze asupra „locului inimii”. La Început, călugărul va
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cel dintâi se înființa cel care cunoștea toate mădulările animalului, cumătrul Gafton. Soseau apoi fina Gâscă, surdul lui Hoașcă cu tot cu Soltana, Areta și alte vecine. După înjunghiere, femeile se strângeau la vatră și, în ghearele lor ascuțite, mațele porcului își deșertau, aburind, necurățeniile. Hăcuite în coveți, mormane trandafirii de grăsimi miroseau dulce și grețos ; lângă cratițele clocotite, pe jos, în lighene, plescăiau zoaie beșicate de steluțe grase iar, sub geamuri, începând să se acopere cu brumă argintie, zăcea carnea roșie. Osânza
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu cârlig și-o saltă pe umăr ca pe-un buzdugan, de colo un ol negru cu lapte. îi place zerul cu cartofi. Pentru treaba pe care o face nu cere plată decât un căuș de făină, pe care-l deșartă într-un tăbultoc cusut din ștergare care put acrit. De astă toamnă s-au pus difuzoare în sat și toată lumea află o mulțime de vești. După o dușcă de rachiu din sfeclă, lui Mazarache i se dezleagă limba. - A
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe gingiile fără dinți, se căscase la pletos, în timp ce ochii albaștri, mici, cu marginea pleoapelor înroșită, îl priveau atent. Cel cu pălărie zicea convins : - Ia dă vaca la păscut, să vezi, paște ? Nu paște !... Lângă coșuri de nuiele deșertate pe un petecar, se ridicau movile de castraveți, ceapă și ardei. într-un genunchi, alături, ședea precupețul cu fața lungă, galbenă, din care atârna strâmb și buburos un nas vânăt ca porumbrica. Cu albeață pe un ochi belit cu pleoapa
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire principele. Pufnește imediat în râs. — Parcă înainte ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului se unesc într-un nod neguros. Tot chi pul i se întunecă. Cu mâinile împreunate la spate, pornește încetișor spre celălalt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prea târziu. Iar Agrippina o ține ață cu ghicitul. L-a înnebunit probabil și pe Germanicus cu istericalele ei. De asta o fi trimis-o pachet la Roma, cu copii cu tot. Că mai are trei-patru luni bune până să deșerte sacul. Lângă ea, tânăra tresare spasmodic. Mătăsurile scumpe și grele nu pot să-i ascundă frisoanele. Mânia Vipsaniei se topește pe loc. Sărmana ei surioară! De când se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-o-ntreagă lume, Nu cere semne și minuni Care n-au chip și nume; Tu vrei un om să te socoți, Cu ei să te asameni? Dar piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni. Ei numai doar-durează-n vânt Deșerte idealuri - Când valuri află un mormânt Răsar în urmă valuri; Ei doar-au stele cu noroc Și prigoniri de soarte, Noi nu avem nici timp, nici loc, Și nu cunoaștem moarte. {EminescuOpI 178} Din sânul vecinicului ieri Trăiește azi ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pentru-a tale proprii patimi, Pentru propria-ți vieață, Unde ai judecătorii, Ne-ndurații ochi de ghiață? {EminescuOpI 227} Ah! atuncea ți se pare Că pe cap îți cade cerul: Unde vei găsi cuvântul Ce exprimă adevărul? Critici voi, cu flori deșerte, Care roade n-ați adus - E ușor a scrie versuri Când nimic nu ai de spus. {EminescuOpI 228} DIANA Ce cauți unde bate luna Pe-un alb izvor tremurător Și unde păsările-ntr-una Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
înveninate De la Gangele măreț. Puse-o floare-atunci-n arcu-i, Mă lovi cu ea în piept, Și de-atunci în orice noapte Plâng pe patul meu deștept... Cu săgeata-i otrăvită A sosit ca să mă certe Fiul cerului albastru Ș-al iluziei deșerte.
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în locul acesta o pace trainică." 14. Dar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii lor proorocesc minciuni în Numele Meu, Eu nu i-am trimis, nu le-am dat poruncă, și nu le-am vorbit, ci ei vă proorocesc niște vedenii mincinoase, proorociri deșerte, înșelătorii și închipuiri scoase din inima lor. 15. De aceea, așa vorbește Domnul despre proorocii care măcar că nu i-am trimis Eu, proorocesc totuși în Numele Meu, și zic: Nu va fi nici sabie, nici foamete în țara aceasta", proorocii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
de pe fața pămîntului, 18. dar cîștigul și plata lui vor fi închinate Domnului, nu vor fi nici strînse, nici păstrate, ci cîștigul lui va aduce celor ce locuiesc înaintea Domnului, o hrană îmbelșugată și haine strălucite. $24 1. Iată, Domnul deșartă țara și o pustiește, îi răstoarnă fața și risipește locuitorii; 2. cum se întîmplă preotului, se întîmplă și poporului, stăpînului ca și slugii, stăpînei ca și slujnicei, vînzătorului ca și cumpărătorului, celui ce dă cu împrumut ca și celui ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
timp în timp, Jordan scotea pe gură un mic norișor de abur gălbiu, după care scuipa abundent într-un vas alb de faianță, atașat la jilț. în același vas erau colectate unghiile și părul căzut al grafului. Slujitorul Rufus îl deșerta la câteva zile, în timpul nopții, îngropând conținutul în locuri tainice, undeva pe dealuri, pentru ca nimeni să nu poată folosi secrețiile grafului la farmece necurate. Alături de jilț, lungit pe mozaicul vegetal, stătea un enorm buldog, privindu-l fix pe Bătrân, gata
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta murdăria din hârdaiele din celule. Drumul pe jos până în târgul de baștină dură aproape un an. Lihnit de foame, obosit și înfrigurat, cu trupul vlăguit și rana piciorului infectată, se furișa prin târguri, hărțuit de hăitași. învățase în ocnă semnele
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ea, cineva mă va vinde?“ „E vorba de mine, nu de dumneata“, răspundea Ippolit. „Dar de consoartă ce spui?“, Întrebă ea. Și În tot acest timp trecea cu castronul de la musafir la musafir, ajutându-i să vomeze. După ce oaspeții Își deșertară stomacurile, nevasta Îi așeză la masă cum stătuseră și În depozit. Ippolit stătea la mijloc, având de o parte și de alta câte doisprezece tovarăși ce așteptau acum să fie serviți din nou. Înainte de a aduce blidele cu mâncare, nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ta În aceste vremuri grele Când ne-am împăiat Stomacul Ne-am scurtat intestinele Să poată fi hrănite Doar cu o mărgică. Poemul pe care-l scriu A și început să miroasă A realitate clocită Deși, vă jur, n-am deșertat Pe coala de scris Bărdăhanul unui animal Exotic. Poem de dragoste Mi-e dor de puțină femeie S-o răpesc din singurătatea ei Să abuzeze de poemul meu. La iubirea ei Să-mi fac ucenicia Râvnesc parfumul vieții Unei femei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe gânduri; de mult a ars? Ei, de mult! Eu numai am auzit că acolo a fost hanul Boului, dar nu l-am apucat când am venit prin părțile acestea. Boierul Dumitrașcu tăcu, își mai răsuci o țigară; apoi, după ce deșertarăm cana poruncită de Cristache, făcu el semn crâșmarului. După aceea, se întoarse spre noi. —Măi băieți, zise el, pe gânduri; am să vă povestesc ceva; știi, câteodată, ai nevoie să-ți mai destoi inima... Câte lucruri nu-s îngropate în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
scurtă, tremurată, bătându-se cu pumnul în piept. Uneori se oprea, întreba cu liniște: —Haie... de ce gemi? Din pricina ta nu pot să-mi fac rugăciunea... Tu ai uitat de Dumnezeu, ai uitat de toate... Ea voia să strige, să-și deșerte sufletul de toată durerea. Dar maică-sa umbla pe-afară după treabă, și Sanis, întorcându-și privirile reci spre cartea veche, își pornea iar murmurările tremurate. Și fata își înăbușea chinul lăuntric și se îngropa ca într-un mormânt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]