521 matches
-
ședea tata, zîmbind: ― Nu e târziu încă, dar, dacă nu veneam eu să te trezesc, ai fi întîrziat la sigur! N-a cântat deșteptătorul? Mă-nroșii până în vârful urechilor. De cu seară pusesem să mă trezească la timp un ceasornic deșteptător, care, nu din întîmplare, desigur, cânta la ora hotărîtă: "Deșteaptă-te, Romîne!" Ceasornicul, de o precizie matematică, își făcuse datoria, însă cântase atât de dulce și eu eram atât de obosit din ajun, încît nu auzisem nimic. ― Așa ai de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Stăm și recreația! De astă dată, profesorul se sesiza și ne răspundea imediat: ― Ă, ă, ă, nu... tinere, nu vă țin și recreația: vă dau drumul numaidecît! Ba odată, ca să-l scoatem mai devreme din clasă, am pus un ceasornic deșteptător să sune cu zece minute înainte! Ce-o fi făcut la Cancelarie, când s-a văzut singur, când a auzit că sună a doua oară și a așteptat până să sosească ceilalți profesori, nu știu! Într-o zi, pe la sfârșitul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fătase pisica - cu tot cu pisică și patru pisoi -, patul cu picioarele zdravăn Înfipte În pământul odăii, salteaua bătrânească din lână și plapuma grea, icoana cu tot cu candelă, perdelele din ațică rămase de pe urma fugii defunctei mele soții de o noapte, lumânări, macate, ceasul deșteptător adus de tata ca pradă de război dintr-un oraș unguresc (mergea la secundă și se arăta pregătit să măsoare clipele eternității), soba de fină teracotă, zidită de cel mai priceput sobar din toată Câmpia Dunării și chiar mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
seară, ea a ieșit cu Adi, iar eu miam sfârșit ziua cu câteva conversații idioate pe messenger. Nu-mi venea să cred că a doua zi mă duceam la școală. După atâta timp, mă dezobișnuisem complet de ceasul 101 99 deșteptător, de geanta neagră, de colegele mele enervante și de colegii mei simpatici. Cu siguranță aveam să fiu În centru atenției și nu eram sigură că Îmi va plăcea. Am adormit greu și am dormit puțin, un somn agitat dominat de
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
cocainei. Rămăsesem fără Valium și aveam nevoie de ceva care să țină la distanță groaza și paranoia. — ... „într-o dimineață, după ce plecasem spre slujbă, a trebuit să mă întorc. Uitasem că trebuia să-l trezesc pe Joey, al cărui ceas deșteptător se stricase. Am găsit-o pe Rachel în pat, trăgând o linie de cocaină. Luase cocaina din rezerva lui Joey“ ... Deci o furase? s-a întrerupt Josephine ridicând ochii de pe foaia de hârtie ca să-l întrebe pe Luke. Da, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de sunetul asurzitor al unui ceas deșteptător după o noapte marcată de insomnie. Mă uit fără să pot face ceva. Sunt prea bătrână ca să plonjez către genunchii mamei și să mă agăț strâns de ei și totuși trebuie să-mi adun toate forțele ca să nu fac asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul. Telefonul, chiar lângă pat. Deșteptătorul, chiar lângă pat. Nu, nu asta era. Mânatremură, căutând butoane, siguranțe, clapete. Soneria... țiuitul acela lung al aripilor metalice, văzduhul, clopoțeii balamucului, sunând deșteptarea. Da, e dimineață, geamurile tremură sub zgomotul întețit al zilei noi. Tolea aflase de la amicul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el chilia sa de tranzit. Oricum, dormise prost, agitat de vise bizare, cu păsări imense, metalice, zbătându-se, disperate, într-un spațiu perfect vid, fără culoare și fără zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Pentru că pentru că pentru că... Prin urmare: nici o amânare în plus! Va porni imediat, chiar atunci. În răspăr! In răspăr, în răsfăț, în răzbunare. Acțiunea: imediata, în chiar aceeași dimineață. Se trezise demult, moolesit, buimac.. A des-închis ochii, a întins mâna spre deșteptătorul care nu sunase. Mâna a tremurat pe conturul ceasului, a recăzut lângă cearșaful boțit ghem pe dușumea, la marginea patului. Dormise gol, dezvelit. Își amintea că noaptea ieșise, parcă, pe pragul casei, să se aerisească. Noapte tulbure, încărcată de vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
se estompa. Zadarnic ar fi întins mâinile, simțise ruptura, întreruperea. Nu apucase sa vada cicatricea de la spranceana, poate nici nu exista. Umbrele renăscuseră, în jur, foiau din nou, așteptare vâscoasă. Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din piept. În ultima sa zi de libertate, și-a petrecut douăsprezece ceasuri așezat pe patul copilei, privind-o cum se leagănă în balansoar și ascultând-o cum striga alternativ „bucurați-vă“ și „jeliți“ în timp ce urmărea limba mică a ceasului deșteptător de pe noptieră în rotirea ei lentă. „Bucurați-vă! striga ea. Bucurați-vă pentru cei zece care se nasc, care se vor naște, care s-au născut la fiecare patruzeci și una de secunde. Bucurați-vă pentru ei și nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
făcuse alegerea bună, obligă mehari-ul să îngenuncheze, îi puse în față trei pumni de orz, își instală cortul și adormi pe loc. Patru ore mai târziu, în momentul când soarele își începea timid coborâșul, deschise ochii de parcă brusc un deșteptător ar fi sunat lângă el. După câteva minute, în picioare, în echilibru pe cămilă, scrută deșertul pe care îl lăsase în urmă. Nu zări nici o trâmbă de praf înălțându-se în aer, dar știa că pietrișul greu din erg nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
lui Pietro. Nevasta lui aducea cu Sophia Loren, când îi vedeai șoldurile, te apuca răul de mare. În mijloc locuia familia Flumian, la stânga începea un coridor cam întunecos, în spatele ușii cu numărul unu stăteam noi. Pietro îi dăruise tatei un deșteptător. Când suna ceasul, tata ieșea din cameră, iar după zece minute venea înapoi, cu pielea jilavă. Se îmbrăca în tăcere și sărutarea de rămas-bun mirosea a săpunul pe care îl știam din reclame. Tatei nu-i trebuia o nevastă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
teme, și apoi iau și bâta de baseball cu mine. Ce crezi, te descurci?” Toate astea i le spusese tatei, seara, domnul Sanowsky. Dimineața, tata s-a dat jos din pat fix la șapte. A încercat să oprească numaidecât soneria deșteptătorului, dar nu l-a găsit imediat și, bâjbâind după el, mâna i s-a lovit de câteva ori de noptieră. Era ca în prima zi de școală sau ca în zilele când aveam examene. Atunci simțeam un gol în stomac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a dormit prost, se răsucea mereu în pat de pe o parte pe alta și transpira. Câteodată se scula noaptea și se ștergea, fără să facă zgomot. Prosopul și-l punea seara pe un scaun, la îndemână. Dimineața mâna găsea repede deșteptătorul. Eu nu eram obligat să mă scol, dar voiam să mă uit după tata, printre treptele scării de incendiu. Domnul Sanowsky își lua uneori bâta cu el, alteori nu, căci recuperarea banilor se făcea numai la sfârșitul lunii, în rest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului, am dormit mai bine decât aici, cu tine. Gura lui emana un miros de pantofi vechi, așa că mi-am întors fața în direcția opusă, către mutra turtită a ceasului deșteptător, care a început să sune exact în clipa aceea, iar el a mormăit, de câte ori ți-am spus să pui ceasul în camera lui Noga, și m-am ridicat printr-o smucitură, razele soarelui mă orbeau, ce te-a apucat, Udi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să spui cu asta, ia paharul, îi zic eu înfricoșată, iar el suspină, nu sunt în stare, brațele mele nu se mișcă. Nu e posibil așa ceva, mă înfurii eu, în urmă cu numai o oră mâinile acelea au lovit ceasul deșteptător, nici o boală de pe lumea asta nu evoluează astfel, ce se întâmplă aici, se preface, tremur de furie, mila și suspiciunea se sfădesc în mine ca niște fetițe, fiecare dintre ele batjocorindu-și prietena atunci când îi vine rândul. Cum poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el îngheață în fața oglinzii, Anat cea înțeleaptă, ar trebui să ascult tot timpul de sfaturile ei, iar atunci el zice, bine, dacă îți dorești atât de mult o să facem această călătorie. A doua zi dimineață îmi înfrâng vechiul inamic, ceasul deșteptător, îi închid gura înainte de a începe să sune și mă reped în camera lui Noga să o trezesc, dar patul gol îmi amintește faptul că lipsește, rămân în picioare lângă el înfricoșată, camera goală se transformă deodată într-o cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în cele din urmă nu mai deranjez pe nimeni. Iar când simt mângâierile dulci pe fața mea în mijlocul nopții, repet, s-a întors, s-a întors, dar cu toate acestea întorc capul în cealaltă parte, niciodată nu putusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
se bâlbâia, se ambala și nu-l mai oprea nimeni o oră-două. Trebuia s-o iau la fugă sau să adorm ca să-l fac să tacă. Se trezea în fiecare dimineață la ora șase cu Kimigayo pe post de ceas deșteptător, așa că nu se poate spune că ritualul înălțării steagului nu a avut nici un efect asupra lui. Se îmbrăca, mergea la baie, se spăla pe față. Îi lua teribil de mult timp să se spele pe față, încât ajunsesem să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
gîndească cîte ceva cu capu’ lui“, Își spuse Roger. După ce cumpărĂ ultima ediție din Miami Herald, niște lame de ras, un tub de pastă de ras mentolată, niște gumă de mestecat Dentyne, o apă de gură Listerine și un ceas deșteptător, se-ntoarse În camping. CÎnd ajunse la căsuță, deschise ușa Încet, așeză pe masă cumpărĂturile, lîngă termos, cești, sticlele de White Horse și cele două beri pe care uitaseră să le bea, și văzu că Helena nu se trezise Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
erau limitate. — Te Îngrijorează situația de-acolo? — Da. Dar nu m-am gîndit deloc la asta toată după-amiaza. — Vedem ce zice-n ziar. Și mîine poți s-asculți la radioul din mașină. MÎine chiar plecăm devreme. Am cumpărat un ceas deșteptător. — BĂiat deștept. E minunat să ai un soț așa de deștept. Auzi, Roger? — Da, fata mea. — Ce crezi că găsim de mîncare la Green Lantern? A doua zi porniră la drum Înainte să răsară soarele și cînd se făcu vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și furcă. Terapie, nu glumă! — Mai aveți nevoie și de un fel de cronometru, sugerează Jake. Vă asigurați în felul acesta că nu vor vorbi la nesfârșit. De obicei, media e de cinci minute. —De ce să nu folosim un ceas deșteptător? se interesează Finn. —Cel de la aragaz sau de la cuptorul cu microunde ar fi mai nimerit, încerc eu să-l ironizez. Jake ne privește un pic bulversat. —Nu-i o idee prea bună, continuă el cu tact. Puteți numi pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lucra, arhitectul se simți obosit. Mintea sa rămăsese la scena de dimineață, îl obseda sunetul puternic și uniform al claxonului, începu să se gândească la tot soiul de claxoane, de la cele cu arc ale bicicletelor, scoțând un sunet ca de deșteptător, la cele cu bășică de cauciuc cu care erau dotate rablele de la "Comici vestiți ai ecranului". Ajuns acasă, îi ceru nevestei, în ochii căreia abia mai îndrăznea să se uite, documentația mașinii. Răsfoi paginile lucioase ale broșurii, pline de fotografii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încerca să-i desfacă fermoarul. O simțea în brațe, țeapănă și morocănoasă, fără volubilitatea ei obișnuită, dar graba și teama îl făceau să nu se oprească. Se împiedica mai departe în nasturi, trăgând cu ochiul din când în când la deșteptătorul care țăcănea alături, pe masă. Pierduseră aproape tot timpul aruncându-și fraze fără rost, și-acum, într-o oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]