596 matches
-
putere de iertare avem în noi! Acum, de Crăciun, Raveca și Iacob s-au recăsătorit...după doi ani de despărțire, chin și suferință. La demisolul vilei, neamțul “le-a permis” să locuiască împreună...într-o încăpere ce trebuia să fie debara...și nu are geamuri (la etajele superioare sunt cel puțin 24 de încăperi...cu geamuri)! Sunt doi bătrâni...doi părinți...doi oameni...care și-au cumpărat, cadou de nuntă, și l-au pus în „camera lor”, un tablou ce reprezintă
O POARTA SPRE CER ... de CORINA-LUCIA COSTEA în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344945_a_346274]
-
spunându-și că ar fi fost potrivit pentru o cameră de bebeluș. Fără să o intereseze ce reprezenta și fără ca măcar să îl deschidă, soția mea a cumpărat afișul și l-a depozitat împreună cu alte lucrușoare rămase de la Holly, într-o debara. Cine știe, poate că într-o zi . . . Era dimineața devreme, când doi ani mai târziu, un prieten de-al nostru, obstretician de profesie, ne-a dat telefon. “Una din pacientele mele”, ne-a anunțat el, “a decis să își dea
CAILE LUI MISTERIOASE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 26 din 26 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344973_a_346302]
-
există cumva, incapabile de renovare și construcție proprie. De altminteri, continentalizarea sau globalizarea instituțiilor nu a cerut niciodată desființarea specificității regionale sau locale. Dimpotrivă ... Nimeni nu ne-a cerut să-l îngropăm pe Nae Ionescu sau să-l conservăm în debaraua cadavrelor pe Eminescu. Nu ni s-a interzis să-l recitim pe Cantemir, Eliade, Barbu, Culianu sau Petriceicu Hașdeu. Nu ni l-a scos nimeni pe Sadoveanu sau Goga din manualele de limba și literatura română, și nici nu a
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
există cumva, incapabile de renovare și construcție proprie. De altminteri, continentalizarea sau globalizarea instituțiilor nu a cerut niciodată desființarea specificității regionale sau locale. Dimpotrivă ... Nimeni nu ne-a cerut să-l îngropăm pe Nae Ionescu sau să-l conservăm în debaraua cadavrelor pe Eminescu. Nu ni s-a interzis să-l recitim pe Cantemir, Eliade, Barbu, Culianu sau Petriceicu Hașdeu. Nu ni l-a scos nimeni pe Sadoveanu sau Goga din manualele de limba și literatura română, și nici nu a
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
atâta precizie, suprafața în care puteam să mă „lăfăi” de drept. Și în afară de soba și patul pe care le-am găsit acolo, mai rămânea foarte puțin loc pentru cărțile pe care le-am așezat direct pe dușumea. Mai aveam o debara într-un perete pe care am căptușit-o cu ziare, și pe care am transformat-o, de minune ziceam eu, într-un șifonier mai mult decât încăpător pentru modesta mea garderobă. Dacă deschideai ușa și mai era cineva în cameră
AMINTIRI DIN CARTIER de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348952_a_350281]
-
A mai dat la o parte încă o perdea țesuta din același material și ne-a apărut tărișoara noastră cu toată istoria ei. A mai dat la o parte încă o perdea și a apărut Prezentul. - Eminescu este cadavrul din debara, l-am auzit pe unul Patapievici. A fost un bețiv spunea un terchea-berchea, numit Ianus, avea haine murdare spunea una Raluca Ion, iar poetașul Dinescu, în zeflemea, zicea în redacția „Adevărului”, am și eu speranțe că voi calcă pe urmele
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348427_a_349756]
-
mașini, nimeri peste un șofer vârstnic, care a adormit la volan sau, dacă nu se aplică nimic din toate astea, forțează-te să-ți amintești dacă nu cumva ai uitat să închizi gazul acasă, încuind în același timp pisica în debara. Toate astea ți se întâmplă în Germania, pentru că cineva acolo sus se gândește la tine și nu vrea să pățești ceva rău - cineva care nu te scapă din ochi nici când asculți pe CD-playerul din mașină taragotul lui Dumitru Fărcaș
DEOSEBIT DE... ALTFEL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345037_a_346366]
-
A mai dat la o parte încă o perdea țesută din acelaș material și ne-a apărut țărișoara noastră cu toată istoria ei. A mai dat la o parte încă o perdea și a apărut Prezentul. -„Eminescu este cadavrul din debara”, l-am auzit pe unul Patapievici. „A fost un bețiv” spunea un terchea-berchea, numit Ianus... „Avea haine murdare” spunea una Raluca Ion, iar poetașul Dinescu, în zeflemea zicea în redacția „Adevărului”: „Am și eu speranțe că voi călca pe urmele
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
2016 Toate Articolele Autorului de fapt, nu știu ce caut ce mai caut la anii mei n-ar mai trebui să caut nimic de-a lungul vieții am strâns tot felul de lucruri pierdute sau aruncate de alții nu mai am loc debaraua mea e plină de cutii de carton ( pliate frumos ) și de cadavre nici nu-ți închipui cum e să trăiești într-un asemenea cimitir clandestin să ștergi cel puțin o dată pe an praful de pe schelete să dai acatiste în fiecare
RESEMNĂRI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377098_a_378427]
-
ca să mai ... XVII. CER, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1335 din 27 august 2014. Partea umbrită a soarelui descrisă-n romanul de-o pagină, ajungea până la picioarele ei. Și-o duceam bine, bine de tot... viețuind într-o debara, doar noi și îngeri holbați, sub zodii contrafăcute, made in Taiwan. Ca totul să se termine frumos, m-am înscris la concursul: Viața ca un traseist dalmațian, observat atent cu ochiul liber... de orice constrângere optică.” Și-o duceam bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
duceam bine, bine de tot. La finalul acestei vieți răbdătoare am să cer, alt cer. Citește mai mult Partea umbrită a soareluidescrisă-n romanul de-o pagină,ajungea până la picioarele ei.Și-o duceam bine,bine de tot...viețuind într-o debara,doar noi și îngeri holbați,sub zodii contrafăcute,made in Taiwan.Ca totul să se termine frumos,m-am înscris la concursul:” Viața ca un traseist dalmațian,observat atent cu ochiul liber...de orice constrângere optică.” Și-o duceam bine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
casa noastră și autoritatea care îi aduce beneficiul de viață este cea care devine legitimă și recunoscută. Nu se pot mutila la nesfârșit identitățile. Nimeni nu ne-a cerut să-l îngropăm pe Nae Ionescu sau să-l conservăm în debaraua cadavrelor pe Eminescu. Luați labele murdare de pe această minte luminată de Dumnezeu, de pe simbolul românismului din 2015! Prof. univ. Asoc. Pompiliu COMȘA, Jurnalistul Anului din Provincie Radar de Media 2013, Reporter European 2012 Referință Bibliografică: ÎN LOC DE CEC ÎN ALB PENTRU
ÎN LOC DE CEC ÎN ALB PENTRU MARELE ROMÂN, GENERALUL MIRCEA CHELARU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376169_a_377498]
-
Ți se afundă talpa-n talpa-ți șhioapă, Când plânge-o harpă ce te-ngână-n seară Și te retragi în veșnicii sub pleoapă... Dar doare tot mai crunt văzând pigmeii Și pastișorii, scribii și bufonii Că-l vâră-n debara pe zeul peste zeii Cuvântului, cum, zilnic, epigonii Ucid Întâietorul Odiseii... Referință Bibliografică: Eminescu nu a încetat să moară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon
EMINESCU NU A ÎNCETAT SĂ MOARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379624_a_380953]
-
viitor, nu-și au loc resentimente în trista lui poveste, află! Tată-tău a plecat de-acasă când a realizat că boala lui ar fi putut să ne covârșească. Înțelesese, bunăoară, că prezența pălăriei în frigider ori a diplomatului în debara puteau, de s-ar fi repetat, să mă nemulțumească, să mă îngrijoreze... -Se-ntâmplase așa ceva?! -Da, iar unele și mai și... N-aș vrea să mi le-amintesc... Eram contrariată, dar și inocentă în mare măsură... Abia când am observat unele
SFÂNTA NICOLE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379162_a_380491]
-
ele acum. Ca niște "obligații" ale breslei: să fie! Măcar de-ar fi pe bănuți, cum erau în "epoca de aur". Formale, formale, dar frații lucrau serios pentru că sperau într-o "achiziție". Acum, fiecare înșfacă ceva din atelier sau din debara și pune pe panou, la Victoria (minunat-proletcultă denumire, nu?) Ce poate ieși de-aici? Un bazar. E necesară o regîndire a saloanelor. Decît așa, mai bine lipsă. Zic eu toate astea... dar ce caut, atunci, cu o lucrare (fie ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
depărteze, pînă nu-i mai aud "vocalizele". - cea mai părăginită curte din centru? Cea a Teatrului Național; parte din gărduțul de fier (gardul original, masiv, a dispărut din anii stilizărilor proletculte) a fost furat, între Teatru și centrala termică e debaraua tîrgului, halal! ar zice conu' Millo. - demaraje orgolioase, scrîșnite, ca să vedem că mașina insului cu mustăcioară-brici e străină. - tablouri în boscheți: pe esplanada din fața Teatrului se răsfață produsele "hartiștilor"; n-am nimic cu "hartiștii" (am văzut așa ceva și pe cheiul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
edificii civile), acesta își etalează capodoperele în clădire specifică, ideală ireproșabilei panotări. Parcurgînd palierele, parcurgi traseul de la Velázquez la Léger cu naturalețea ireversibilei deveniri. Spre ce? Nișă luminată selenar și, probabil, alarmată hipersensibil, cu un Picasso mic, extras parcă din debaraua sublimului monstru, nișă semănînd cu cea, la fel de mică, din mai puțin pretențiosul muzeu din Tours, un Rembrandt modest (totuși, un Rembrandt).Iată spre ce. O singură obsesie, majoră, după ieșirea din clădire, după trecerea zilelor, acută și acum: culoarea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mie pe tovarășa Maria. Vecin 4: Mă, da ce v-a intrat? Fraților, fie ce-o fi, chiar dacă mă ruinez, plus actrița. Vecin 2: (cu un ton special) Păi cu chestia asta chiar că ne încurci! Vezi că mai sînt debarale, balcoane, baia. Las-o pe actriță pentru alt joc... Au rămas dependințele și filosoful. Răul lovește în punctul cel mai vulnerabil. Cu o pasivitate care e un al nume al bicisniciei, descumpănite gazdele cedează neașteptat de ușor în fața cinicei intruziuni
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la mine! (vrea să plece de pe miniscenă) Ia mai lasă-mă-n pace! Gh. P. doi: Stai aici! Unde te duci?! N-ai unde să fugi ca să scapi de tine! Stai aici, pe scena ta de garsonieră, teatrul tău de debara, aici, unde-i înveți pe copii ce e rău și ce e bine, care-i minciuna și care-i adevărul! Spune! Gh. P. unu: Ce dracu' mai vrei să-ți spun?! Nu ți-am spus?! Nu ți-am spus că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lui gravă, surdă, zbârnâitoare, debitul său specific, toate acestea făcându-i spusele aproape de neauzit - greu de făcut, în aceste condiții, o carieră de retor abil, de sofist înzestrat sau de vorbitor emerit! Apoi, o imagine: într-o chichineață servind ca debara, pusă la dispoziție de Hipponicos, Prodicos dă lecții lui Pausanias și Agathon - scuzați modestia, vom găsi toată această lume bună și în dialogurile lui Platon -, dar într-o postură abracadabrantă: sub un morman de blănuri, învelit în niște pături... Asemenea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pot de repede. „Casă elegantă de familie... ideală pentru a primi musafiri... hol somptuos la intrare... minunată bucătărie de lux...“ Uau. Trebuie să recunosc, arată incredibil. „Grădină cu loc de joacă proiectat din construcție... șase dormitoare... cameră de toaletă cu debara spațioasă pentru pantofi...“ Îmi aduc aminte să respir din nou. O debara spațioasă pentru pantofi! Dar sigur ăsta e doar un alt mod de a spune... — Are chiar și cameră pentru pantofi. Luke mă privește cu un zîmbet cît casa
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hol somptuos la intrare... minunată bucătărie de lux...“ Uau. Trebuie să recunosc, arată incredibil. „Grădină cu loc de joacă proiectat din construcție... șase dormitoare... cameră de toaletă cu debara spațioasă pentru pantofi...“ Îmi aduc aminte să respir din nou. O debara spațioasă pentru pantofi! Dar sigur ăsta e doar un alt mod de a spune... — Are chiar și cameră pentru pantofi. Luke mă privește cu un zîmbet cît casa. — Giles era foarte Încîntat de chestia asta. Mergem s-o vedem? M-
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
În timp ce o urmăm pe Fabia pe scări, spre dormitorul principal, efectiv doar expir, Încercînd să nu exclam la absolut tot. — Iată și camera de toaletă... Fabia ne conduce Într-o odăiță placată cu dulapuri din lemn de nuc. — Asta e debaraua mea de pantofi, făcută pe comandă... Deschide ușa și intrăm. Simt că mă ia cu leșin. De-o parte și de alta a noastră se află șiruri Întregi de pantofi, aliniați imaculat pe rafturi căptușite cu piele de antilopă. Creații
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
chiar și niște post-it-uri pe frigider, cu mesaje de genul „Ne mai trebuie niște quinoa organic, scumpule“ și „Luke, nu uita - sîmbătă avem partida de Qi-gong cu prietenii noștri!“. Acum transfer rapid cîteva perechi de pantofi de-ai mei În debaraua Fabiei, fiindcă sigur or să mă-ntrebe și despre accesorii. Tocmai număr cîte perechi de Jimmy Choo sînt, cînd sună soneria și tresar, alarmată. Înghesui restul de pantofi În bufet, Îmi arunc o privire de control În oglindă și cobor
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am primit Înapoi cizma Archie Swann, după ce i-am trimis Fabiei vreo cinci e-mailuri de amenințare. Altfel chiar că ar fi văzut ea pe dracu’. Tot pantofi, zice un tip de la firma de mutat, cu o cutie de carton. Debaraua aia din perete e plină, să știți. Nu-i nimic! spune mama veselă. Începeți să umpleți și dormitorul albastru. Vă arăt eu unde e... — Ce faci? Luke trece pe lîngă noi, În cămașă, cu mingea mea Pilates și două cutii
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]