855 matches
-
mașina de calcul inventată de Blaise Pascal, descrisă în "Oeuvres de Pascal" (1779), dar mecanicii nu au reușit să reconstruiască această mașină pentru a fi utilizabilă, deși a fost bine concepută. Mare filosof al Iluminismului, a contribuit prin erudiția sa debordantă și prin calitățile sale inovatoare la dezvoltarea a numeroase domenii. S-a distins atât în roman, teatru, critică, cât și în eseu. Dar acest om curios și avid de cunoaștere a rămas mai înainte de toate în posteritate prin intermediul "Enciclopediei," la
Denis Diderot () [Corola-website/Science/298727_a_300056]
-
Titu Maiorescu, este de a crea o iluzie cât mai intensă cu privire la realitatea vieții. Operele literare trebuiau să se inspire din viața reală și să prezinte întâmplări posibile, iar în opinia sa scriitorului nu-i era suficientă doar o imaginație debordantă precum cea a lui Alex. Dumas și un stil literar asemănător cu cel al lui Flaubert pentru a crea un roman modern, îi scria acestuia din nou la 6 octombrie 1890 de la Orvieto. Scrierile sale creează o iluzie a vieții
Viața la țară () [Corola-website/Science/334021_a_335350]
-
neîngrijită; abordarea familiară a cititorului, dorința de a instala o falsă complicitate între autor și lector, nu plac tuturor. Dar prin aceste inovații plebee, Gherea a modificat sensul actului critic: din oficiu solemn, judecătoresc, el devine exercițiu pedagogic. Oralitatea lui debordantă a schimbat, discret, raportul dintre opera literară și cititorul ei, apropiindu-i și punîndu-i pe același plan. Prin Gherea, cultura rusă a exercitat - după Hasdeu - prima influență semnificativă, deși subterană, asupra literaturii române moderne. A fost vorba de o influență
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
acolo în Universal, căci viața noastră e scurtă, cea a artei lungă, a lumii infinită. Sunt și eu abia o adiere în uraganul vieții, iar uraganele se nasc din adieri”, declară artistul în catalogul expoziției. Totodată, beneficiind de o vitalitate debordanta de invidiat, el ne-a mărturisit că lucrează acum la un ansamblu care evocă patru genii ale României: Ion Luchian, George Enescu, Nicolae Iorga și Mihai Eminescu. Personalitățile de marcă prezente la eveniment au descris, fiecare în parte, geniul lui
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
și ca stil al existenței. Coincidențele biografice sunt frapante: în ciuda cursurilor de filozofie și de matematici frecventate, Petică a rămas autodidact pur. Și-a dobîndit cultura, neobișnuit de vastă, nu prin școlaritate sistematică, ci prin lecturi proprii întreprinse în ritm debordant; a avut mici slujbe efemere, de funcționar subaltern, dar și-a dedicat viața exclusiv scrisului, ignorînd suveran condițiile materiale în care a fost obligat să trăiască la București. Pe urmele înaintașului său, a acceptat ca mijloc de subsistență doar jurnalistica
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
celorlalte compartimente ale cordarilor și suflătorilor (Miorița din Monografia lui Drăgoi, redată identic ca structură melodică, însă la secundă mare superioară, cu o mișcare metronomică mai mică față de cea din melodia originală). Urmează o melodie de joc cu accente energice, debordante (Allegro vivace), creată de Ligeti în spiritul jocurilor populare belințene prezente în Monografia lui Drăgoi. În cuprinsul Concertului a fost integrat un alt produs al perioadei clujene, Cântece poporane românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
sonore, asemănătoare, pe alocuri (prin atmosferă, ritm și orchestrație), cu cele bartókiene (Dansuri populare românești, Concert pentru orchestră, pantomima Mandarinul miraculos) și cele enesciene din Rapsodia I, poartă însemnele unor curajoase abordări armonice, cu pregnante colorații modale, și ale unei debordante, explozive succesiuni ritmice și dinamice. După câteva repetiții, lucrarea a fost respinsă de cenzura comunistă din Ungaria de la o primă audiție publică (pentru un nevinovat fa diez suspendat pe un acord de Fa major, care, e drept, creează o sonoritate
Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
în Mănăstirea Sinaia. În 1913 urma Academia militară de la Potsdam, Germania, iar la 20 de ani, când se stingea Carol I, vlăstarul regal care-i purta numele, era un june înalt, zvelt, prestant, foarte cultivat și instruit, de o personalitate debordantă. A urmat apoi o tinerețe trăită la maxim care a provocat multă suferință și indignare atât în rândurile Casei Regale. Prima sa căsătorie a fost îndelung contestată întrucât aleasa era o româncă Ioana (Zizi) Lambrino, care provenea dintr-o familie
Familia Regală a României () [Corola-website/Science/298969_a_300298]
-
În ce ne privește, punctând doar problematica etică, nu vom considera că ne aflăm în fața unei măști, ci a unui atașament calculat la normativul politic și estetic (dacă poate fi astfel numit) comunist. Să fie vorba de orgolii, de ambiții debordante, de imoralitate și egoism, de duplicitate vinovată (așa cum însuși mărturisește), de fariseism, ipocrizie și cinism, de desfășurată lipsă de scrupule și dispreț suveran față de tot ceea ce nu vine în directă atingere cu avantajul personal? Ar trebui să fie și ceva
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
în descendența lui Nicolae Filimon și Duiliu Zamfirescu prin descrierea triumfului parvenitului în dauna boierului de viță veche care se ruinează încet, dar sigur. Deși are un spirit rudimentar și vulgar, personajul principal are o inteligență nativă și o vitalitate debordantă. Lăcomia și bădărănia sa sunt compensate de mărinimia față de rudele mai sărace pe care le întreține, deși manifestă față de ele un profund sentiment de dispreț. Ridicarea sa și implicit a unei noi clase sociale se face prin înlocuirea vechii aristocrații
Sfârșit de veac în București () [Corola-website/Science/333896_a_335225]
-
a operei sale este o certitudine, se poate constata că și analiza evoluției artistice suferă de aceleași cusururi. În susținerea afirmației vin mulțimea de procedee tehnice pe care le-a folosit, diversitatea preocupărilor și a tematicii alese, precum și o varietate debordantă a formulelor stilistice, dintre care unele au fost finalizate și multe dintre ele au rămas posterității în formă de schițe sau de studii. În domeniul picturii, Apcar Baltazar a ezitat să-și aleagă dintre curentele existente în epocă un curent
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
forța comunicării prin care Mioara Velicu reușește să dezvăluie un tip de sensibilitate cu totul aparte, atingând toate extremele trăirilor sufletești, de la expresiv sau nostalgic și până la exuberant, găsind inflexiuni vocale potrivite atât pentru cântecul de înstrăinare cât și pentru debordanta strigătură de joc, ori pentru versul plin de umor al cântecului de lume și petrecere. Interviuri
Mioara Velicu () [Corola-website/Science/306503_a_307832]
-
asociază minciuna - cadru nelimitat al imaginației explozive - și necesitatea de a produce adevăruri la care cei din jur să se poată raporta și în funcție de care să dea verdicte. În lumea minciunilor, copilul e creator de „scenarii de socializare” cu inventivitatea debordantă, imaginând întâmplări care pot produce rupturi în ordinea realității. Minciuna e disruptivă, anulează cronologia safe, produce neașteptat. Când devine, de fapt, minciuna o realitate neconstrângătoare? Cum își duce mincinosul minciuna? Cum e reprezentat vizual efectul minciunii? Cine deține adevărul și
Frici îmborcănate și minciuni etichetante. Narațiune și de-dramatizare () [Corola-website/Science/296115_a_297444]
-
artistice a poetei Iolanda Malamen, atât la nivelul grijii pentru formă, cât și la cel al trăirii propriu-zise. Un adevărat poem în proză sunt paginile scrise la moartea Mariei Gavrilovna. Fragmentul este edificator pentru sensibilitatea, acuratețea observației asupra detaliilor, imaginația debordantă și forța artistică ale Iolandei Malamen: Din coșciug, trupul ei mut răspândește un miros ciudat, de lumânare, amestecat cu busuioc. Muțenia Mariei Gavrilovna este subliniată parcă și mai mult de perdeaua care foșnește ușor, bătută de adierea rece și umedă
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
câțiva ani, opera muzicală s-a transpus pe discuri de vinyl, mult mai cuprinzătoare (30 minute pe o față). A urmat cd-ul, cu o oră și ceva de muzică. Cd-ul a resuscitat interesul pentru muzica simfonică, subminat de evoluția debordantă a curentelor rock din anii '60-'70. Mai apoi, dvd-ul a salvat opera de la dispariție în anii '70. Întrucât numai înregistrarea cu sunet și imagine a marilor înscenări, dar și filmele artistice cu opere ale unui Joseph Losey, Jean-Pierre Ponnel
Cartea și computerul by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6968_a_8293]
-
fusese însărcinat de conspiratori să-l ucidă pe erou la o vânătoare, cu un glonț de urs, fiu de chiabur care trece de partea eroului și îi mărturisește totul, erou care nu se alarmează pentru atât, dat fiind optimismul său debordant, mă relaxai și mă mișcai în scaun cu intenția să schimb poziția genunchilor partenerei mele. "Îți place?" o întrebai la ureche. "Fiul ăsta de chiabur e cam neverosimil, zise, dacă ar fi spus că îl apucase frica să omoare un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a creației sale, Mircea Cărtărescu se apropie mai mult nu numai de idealul poemului biografist, spontan și aleatoriu pe care îl teoretizase, în prelungirea lui Frank O’Hara, dar și de teritoriul metatranzitivității. În ansamblu, pare să dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
naivă opțiunea elitistă pentru „educarea” unui popor de individualități în devenire, care ar fi fost deja propulsate pe scena vieții în libertate și își caută realizarea identitară. Suntem încă doar la începuturile proceselor. Crizele identitare doar le anunță prin multiplicarea debordantă a întrebărilor de tipul „Cine sunt?” sau „Cum să mă (re)prezint în lume?”. Opțiunile identitare de tip agresiv, fie că e vorba despre religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
structurale de opinii care sunt explicate tot în funcție de alte structuri. Ele individualizează chestionarea și clasează structural opiniile. Poate și de aceea distribuțiile prezentate de un sondaj sunt privite astăzi în aceeași măsură cu o curiozitate nesățioasă și cu un scepticism debordant: par să fie și adevărate, și false în același timp, reprezentând pe toți, inclusiv pe cei care au refuzat să răspundă, și pe nimeni. O rațiune mai profundă se află la baza acestui paradox: sondajele de astăzi vin, ca instrumente
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sinelui pe scena socială. Odată cu aceasta, apar și mai puternice scindările dintre intelectualii autentici („boieri ai minții” i-a numit cineva lipsit de umor), care dispun de o largă varietate reală și prospectivă de reprezentări identitare ale sinelui, și o debordantă panoplie de nouveaux riches, înzorzonată de simboluri ale bogăției, dar trădați de sărăcia inventivității rutiniere și atât de vulgare a sinelui. Inegalitățile recente apar ca niște produse ale unor mecanisme economice, instituționale, politice și culturale ce se instituie concomitent pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și imaginarul flamboaiant care l-a consacrat pe regizor cu El laberinto del fauno (Labirintul lui Pan, 2006) transpus la nivelul unui blockbuster, metamorforză riscantă și în același timp provocatoare pentru un regizor de o mare sensibilitate, cu o imaginație debordantă și căruia îi place să ia taurul de coarne. Și Hellboy, eroul care poartă o admirabilă pereche de coarne, atunci cînd nu și le "tunde" și polizează, este produsul benzii desenate a lui Mike Mignola, intrat pe mîna unui iubitor
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
dar și izolare în fața unui public superficial, dispus să ia în grabă ceva la îndemînă, să înghită fără să înțeleagă și fără să guste. Plăcut la vizionare, din filmul lui del Toro nu rămîne foarte mult după, în afara acestui imaginar debordant, pentru că restul îți scapă printre degete. Problemele de cuplu între colericul Hellboy și inflamabila Liz Sherman pot fi "drăguțe", dar doar atît. Acest aer șugubăț, cool, interacțional, felul în care se cochetează cu publicul, de exemplu în scena de duioșie
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
marchizul de Sade, din care alcătuiește în 1948, prefațând-o, o primă antologie și tipărește corespondență în revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra conveniențelor sociale ipocrite, vitalitatea debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
înainte de a pleca la mănăstirea Nămăiești și de la care învață rugăciunea inimii. Această ortodoxie fundamentală e complicată livresc de lecturile preferate: Swedenborg, Strindberg, Epictet, Spinoza. Amintirea obsedantă a sinuciderii tatălui și felul cum înțelege s-o privească combină o feminitate debordantă cu încrîncenările unui eu aproape dostoievskian: Cînd scriu acest jurnal viața mea s-a schimbat radical, dar gîndul la sinuciderea tatălui meu mă urmărește oriunde m-aș duce. E ceva eroic să refuzi viața cînd ea te silește la degradare
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
MD, cel care, dintre noi toți, are cele mai mari șanse de a sfîrși aidoma.“ Glumițe rasiste și obscenități alese despre sexul femeilor abundă În poezioarele și caricaturile din revistă. Conținutul newsletter-ului actual este cu mult mai reținut, dar sinceritatea debordantă a membrilor este Încă acolo. În primul număr pe anul În curs Wakefield găsește un comentariu satiric semnat de Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice despre cumpărarea casei istorice vecină cu cea a lui Wakefield. „Bunul nostru prieten P. a achiziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]