560,054 matches
-
astfel că universal 72. Nu trebuie să avem însă în vedere la Hegel vreo finalitatea cosmopolita a istoriei, așa cum apare ea la Kant: popoarele își păstrează particularitățile culturale și instituționale fără a alcătui o comunitate globală utopica, neavând la baza decât iluzia abstractă a unui bine golit de orice sens - ci doar comunicând și conlucrând la un nivel superior față de cele precedente 73. Cum va arata însă acest viitor Hegel nu ne spune, din simplul motiv că, nefiind deloc un gânditor
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
79, nu numai în calitate de obstacol în calea progresului rațional. Negat de către rațiune, intelectul poate pune la dispoziția acesteia întreaga să cunoaștere empirica, dinamismul propriei sale identități individuale adus la un nivel superior. În calitate de contrarii, intelectul și rațiunea nu au sens decât în procesul devenirii lor pe coordonatele spiritului, a realității pe deplin conștiente, reconciliata cu sine însuși, cu propriul său concept. Am ales în mod special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
niște familii sărace, bucuroase de orice ajutor și de siguranță occidentală, s-a trezit în fața unor grupuri compuse din mulți bărbați tineri și bine dezvoltați, cu telefoane mobile de ultimă generație, dispuși să se bată cu grănicerii, care nu doreau decât să fie lăsați să treacă liber până în țară pe care și-o aleseseră că ținta și interesați în primul rând nu de apă sau flori la întâmpinare, ci de Internet wireless. Surpriză a dus la o trecere în extrema cealaltă
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mare, să se adapteze și să se integreze în societățile occidentale, unii dintre copiii lor, desi născuți și crescuți în aceste țări (sau veniți de la vârste foarte mici), au început să manifeste nu numai o capacitate mai scăzută de integrare decât generația anterioară, dar chiar o tendință de respingere violență a valorilor occidentale. Părinții lor veniseră în Vest, în general, din motive economice și/ sau pentru siguranța, deci pentru rezolvarea nevoilor de pe treptele bazale ale piramidei lui Maslow 13. Chiar în
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
au redevenit pakistanezi, algerieni, sirieni etc., fiindcă nu au avut un contact intim cu țara-mamă și nici nu au găsit în apartenența națională o diferență specifică pozitivă suficient de puternică pentru a-i motiva, ci au devenit musulmani mai radicali decât părinții lor. Procesul a fost amplificat și încurajat pe fondul unui fenomen global de resurgența a Islamului, având în vedere că acesta proclama superioritatea absolută a oricărui "drept credincios" și mai ales a unui "martir" față de "necredincioși", si ajutat de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
în căutarea satisfacerii nevoilor de pe treptele superioare ale piramidei lui Maslow, pe stindardul radicalismului islamic scriind, în afară de "Șaria", " Noi vrem respect". Islamismul a fost definit că o ideologie atotcuprinzătoare pentru stat și societate, care afirma că Islamul e mai mult decât un sistem de credințe și practici religioase și care militează pentru o inversare a procesului de secularizare și pentru unitatea religiei cu statul 34. Din perspectiva acestei abordări, constatăm că practic toți musulmanii pioși declară la unison că "Islamul e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
viață care reunește componentele religioase, politice, economice legale și sociale într-un tot unitar" și că "nu există nicio distincție între religie și politica în Islam"35. E încă o utopie a societății perfecte, la care nu se poate ajunge decât prin lupta (jihad, adică lupta atât împotriva necredincioșilor, cât și împotriva propriilor slăbiciuni), exact ca în teoria marxista. Islamul este din wa dawla 36, adică religie și stat. Cu alte cuvinte, Islamul însuși e... islamist. Nu e nici doar religie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
social între proiecție și realitate, Editura Adenium, Iași, 2015. Utopiile n-au avut niciodata "presă bună" în mediile intelectuale, pentru că au fost contrapuse mereu realismului. Genul literar al utopiei a fost alăturat mai curând dramaturgiei moralizatoare și românului de aventură decât filosofiei politice. Multă lume plasează discursul utopic în aria antropologica a riturilor compensatorii, în același orizont cu ideologiile și religiile ce ne îndeamnă să părăsim lumea crudă a prezentului pentru a ne îndulci imaginar dintr-o lume viitoare mai bună
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
metodologica a filosofului, dar are în mod cert o trimitere consistentă la științele politice, în care autoarea lucrează de ceva vreme. Prin natura temei, textul glisează în zona literaturii, așa încât el poate fi citit de un public mult mai larg decât cel arondat filosofiei și teoriei politice. Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației nu descurajează, ci relevă cititorului opțiuni multiple de înțelegere a lumii - fie sub specia realismului critic, fie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Doar două exemple, pentru a ilustra distincția: Utopia a lui Thomas Morus și Fermă animalelor a lui George Orwell. Există și utopii de factură "raționalista", precum cele din falanga ideologică a lui Saint-Simon, pentru care era pozitivista nu este altceva decât un previzibil final fericit al civilizației industriale. Capitolul următor este dedicat analizei Utopiei lui Thomas Morus și Noii Atlantide a lui Francis Bacon, două dintre utopiile tradiționale "reprezentative", scopul fundamental fiind oferirea unor "grile de lectură" și "evidențierea locului aparte
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Religions (în 1939). Despre "realitatea în sine" și despre "simbolismul lingvistic", Voegelin scrie următoarele: "Acum înțelegem mai clar care este miza: problemă fundamentală nu este corectitudinea unei definiții; ea reprezintă o chestiune de viață și de moarte. Și mai mult decât atât, problemă fundamentală este întrebarea dacă omul poate exista la modul personal sau trebuie să se confunde într-un realissimum suprapersonal" (pp. 81-82). Pentru a exemplifică această afirmație, autorul aduce în discuție chestiunea curajului, aplicat la doctrina hegeliana a mersului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
mai surprinzător în acest punct al speculației hegeliene: rațiunea imperativa, ordonatoare a lumii, care forțează istoria în revelația spiritului, sau absența oricărui sentiment pentru problema adâncă a teodiceei, adică faptul că spiritul lumii nu are alte mijloace la dispoziția să decât sângele și nenorocirea omenirii" (p. 83). Pentru a propune o lectură paralelă, chiar lămuritoare a acestei problematici, merita evocat aici Robert C. Tucker ce califica filosofia statală a lui Hegel drept demonodicee în disertația de doctorat pe care a depus
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
la o ierarhizare valorica ce anexează politică la religios (și în felul acesta relega cartea într-un soi de proiect pre-modernist dacă nu chiar anti-modernist). Voegelin sesizează faptul că, dacă în proiectul lui Aquino "temporalul era de rang mai mic decât ordinea spirituală și distinct din punct de vedere organizațional" (p. 126), proiectul lui Hobbes este contrar: "ordinea mundana [...] s-a dezvoltat într-o unitate cu personalitate proprie" (p. 126), altfel spus "statul este chiar Biserică". În sfârșit, ultima etapă o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
care a făcut carieră în secolul al XIX-lea la nivel speculativ prin Hegel și la nivel ideologic prin Marx. Nu întâmplător, la acest nivel escaladează conflictul dintre "știință seculară" (la perspectiva lumii drept "suma de conținuturi" nu se ajunge decât prin metodele științei că "baza a atitudinii omului față de lume") și revelația sau gândirea mistica (la perspectiva "lumii că existența" se ajunge prin întrebarea centrală a metafizicii: "De ce există ceva? De ce nu e mai degrabă nimic?") (p. 133). Concluzia este
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
restul info-urilor poate sunt înstrăinați de neam și tzara . dar poate și din alte cauze . cauze multiple. @amaranda, pentru că deținătorul licenței încă lucrează la o versiunea românească a manualului și cu toții preferam că această versiune să fie mai degrabă bună decât pripită. în ce priveste profilul, nu cred că va fi foarte curând tradus în română: volumul brut de informații din care computerul trebuie să selecteze variantele adecvate pentru fiecare profil este foarte, foarte mare.
Au început înscrierile la primul curs de Process Communication by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82693_a_84018]
-
unde sunt acum și fiecare a scris cu viața lui o lecție despre puterea optimismului. De fapt, dacă mă gândesc bine, singurul lucru pe care-l au în comun este zâmbetul. Sunt oameni pe care nu mi-i imaginez altfel decât zâmbind. Când l-am cunoscut pe Emi, acum aproape doi ani, i-am prezis că va ajunge milionar la 30. Nu părea tipul clasic de whiz-kid wannabe. Emi chiar este un whiz-kid. Anul ăsta, în jelania generală căruia i-am
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
dintre cele mai prestigioase competiții pentru start-up-uri. Concret, asta înseamnă o investiție garantată și niște uși deschise în locuri care-l vor ajuta să meargă mai departe. Mult mai departe. Deci Emi e în grafic cu predicția mea. N-are decât 23 de ani. Mihai e singurul manichiurist pe care-l cunosc. Că și-a ales o meserie pe care o practică mai mult femeile n-ar fi mare lucru. Dar Mihai a avut ambiția să-și deschidă propriul salon și
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
unul dintre cei mai buni oameni pe care-i cunosc. ce fundație? da un link Oameni asemenea lui Mihai te fac să lași privirea în pământ, când știi ca având mai mult decat “nimic”, ai realizat în viață mai puțin decât “nimic”. Frumoasă lecție! E o șmecherie mișto “Jos pălăria” de la Pro tv @ maria - atât. E foarte frumos Dragoș cum tu îți păstrezi linia și scrii despre lucruri frumoase și optimiste, în timp ce alții se plâng sau sunt supărați pe ceva aproape
Prieteni cu care mă mândresc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82691_a_84016]
-
acest lucru. De dansat, am învățat să dansez că toată lumea, adică să mă bălăngăn mimetic după ingerarea unei cantități apreciabile de alcool, fără să fi învățat vreodată pașii unui dans de societate. Asta a fost o dorință și mai puternică decât cea legată de pian sau de vioară, dar mi-am reprimat-o cu aceeași hotărâre: ce să caute un „antitalent” ca mine pe ringul de dans? Cu timpul, chiar si etichetele scrise cu creionul chimic se estompează. În cazul meu
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
a făcut să sufăr crunt la un concert al trupei Otros Aires, cănd elevii școlii de tango argentinian TangoTangent au dansat ore în șir cu o ușurință și cu o bucurie în fața cărora m-am simțit mai inapt pentru dans decât s-ar simți un elefant pus să facă nodul unei cravate. Iubeam tangoul așa cum iubești o femeie voluptoasa și inaccesibila. Nu-i cauți compania doar de dragul de-a o vedea, nu-ți face plăcere dacă-ți acorda, din când în
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
ei te cucerește, nu după farmecul ei tânjești, ci după trupul ei de zeița. Nu-mi face nici azi plăcere să văd spectacole de tango, pentru ca, după o vreme, mă revolt împotriva mea, a neputincioaselor mele picioare care nu stiu decât să-și transfere unul altuia greutatea, a nevolnicelor mele mâini care nu sunt în stare să facă altceva decât să miște ritmic din degete, a acestei caraghioase căpățâni care, în loc să învețe figuri și pași noi, se mulțumește să se miște
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
plăcere să văd spectacole de tango, pentru ca, după o vreme, mă revolt împotriva mea, a neputincioaselor mele picioare care nu stiu decât să-și transfere unul altuia greutatea, a nevolnicelor mele mâini care nu sunt în stare să facă altceva decât să miște ritmic din degete, a acestei caraghioase căpățâni care, în loc să învețe figuri și pași noi, se mulțumește să se miște când într-o parte, când în alta. Așa că am transformat învățarea tangoului într-o provocare cu deadline; știam că
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
înșelase. Sau nu. Din fericire, auspiciile mi-au fost favorabile: Amalia mai învățase dansuri de societate în regim de „campanie” pentru show-ul Dansez pentru tine. Profesorul și partenerul ei fusese exigentul Mihai Petre, mult mai bonom în viața reală decât îi place să se arate la televizor. Pentru nouă provocare, Mihai ne-a lăsat în grija Elwirei, partenera să de dans și de viață. Grațioasa poloneză e un pedagog perfect; nu doar pentru că te vede mereu mai bun decât ești
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
reală decât îi place să se arate la televizor. Pentru nouă provocare, Mihai ne-a lăsat în grija Elwirei, partenera să de dans și de viață. Grațioasa poloneză e un pedagog perfect; nu doar pentru că te vede mereu mai bun decât ești, dar și pentru că are o capacitate extraordinară de a-ți arată exact unde și cum anume greșești. De cele mai multe ori, nici nu-ți explică, e suficient să te imite. Adaugă câteva tuse caricaturale, așa că primești critică întotdeauna cu un
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
mi-am găsit un sprijin în privirea ei și așa am reusit sa nu cedez tentației de a fugi mâncând pământul. Ironia este că publicul n-a citit toată această agitație. Au văzut un dansator poate mai stângaci chiar și decât se așteptau, dar distanță a făcut și tremurul și groază din priviri ilizibile. Oana Pellea, cea mai sensibilă spectatoare, mi-a spus: „Nu-ți fă griji, aveai ceafa atât de încordata încât păreai că domini tot dânsul”. Am zâmbit - în
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]