662 matches
-
nici o altă valoare decât propria plăcere. Lăsându-se purtat numai de frenezia cuceririlor și a pasiunilor erotice, spiritual, cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat” și ucis de un ins decăzut, inferior, purtător de cuvânt al opiniei publice. E la P. un amestec de inteligență și atitudine naivă, teribilistă, accentuată de recursul la senzațional, la personaje exemplare (mai cu seamă în cazul femeilor), înconjurate de stârpituri sau de caricaturi, iar la
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
înființat „Universitatea de sub Pământ”. A ieșit din detenție în 1964 și a luat-o de la capăt în același stil irepresibil: agitat, radical, zorit, justițiar, cu limba rea și fraza inspirată, trecând ușor de la maladiile morale ale „ilfovismului” (varianta cea mai decăzută a balcanismului) la Constantin Brâncuși și la problemele metafizicii. Această bulimie spirituală și acest stil repezit, autoritar și deosebit de pitoresc se văd mai bine în literatura sa confesivă. Eseurile și portretele, scrise în anii ‘30 - Portrete și controverse (I-II
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
să construiască un stat cultural bazat pe ortodoxie (în varianta țărănească). P. pornește de la ideea unui „localism” creator, deschis spre Europa. „Localismul” său se bizuie pe etosul oltenesc, mai precis pe „spiritul cobilițar” care, în imaginația sa, va resuscita spiritual decăzuta Europă. Nu îi plac, din ideologia românească, „raționaliștii”, „criticiștii”, „zeflemiștii”, în speță Titu Maiorescu și I.L. Caragiale. Acesta din urmă ar cultiva „fronda iresponsabilă, paradoxul ieftin, irespectul valorilor absolute, o stearpă logică [...], un criticism până la absurd”, unii neavând „conștiința responsabilității
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
cu fiecare caz rezolvat lasă amprente de neșters asupra personalității sale. Duritatea și sarcasmul, indiferența jucată și răceala ostentativă nu ascund eșecul în progresie care este viața detectivului. Singurătatea lui Marlowe e un aliat - poate singurul -, o pavăză contra universului decăzut și ostil în care e obligat să-și ducă existența. Deși mare parte a timpului și-l petrece în mașină, deplasându-se dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep, Farewell, My Lovely ori The Long Goodbye vorbesc despre potențialitatea negativă a lumii străbătute de eroul ale cărui convingeri etice sunt amenințate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
anuleze putreziciunea acesteia. Iluzia e de scurtă durată. Nici una din întâmplările prin care trece nu arată c-ar exista vreo șansă de a triumfa. Nici un aliat, nici o undă de speranță, nici un semn pozitiv nu răzbat dinspre umanitatea stridentă a orașului decăzut. Înconjurat de monștri, asediat de răufăcători, tentat de femei primejdioase, Marlowe ilustrează, în fiecare dintre aventurile sale, ipostaza cavalerului neprihănit luptând cu fiara urât mirositoare ce-și regenerează la infinit capetele otrăvite. Atitudinea detectivului față de aceste fenomene e activ-pasivă. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
istorisește povestea familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
că tații lor erau hoți și adulteri, că se practicau orgii sexuale în casă, de obicei incestuoase, că profesorii lor au fost niște demagogi care i-au înșelat, că preoții erau păcătoși și veroși, iar societatea care i-a format - decăzută moral și spiritual. Evident că deținuții erau astfel obligați să mintă și să inventeze acuze la adresa familiei și modelelor, iar în timp s-a ajuns la grozăvii greu de închipuit, de tipul orgiilor sexuale cu animale ori descrieri amănunțite de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Aurel Popa i-a spus că în prima zi numărase 980 de lovituri cu parul asupra lui Măgirescu, în afară de pumnii, palmele și călcatul în picioare. A fost forțat să își lovească și fratele, care era infirm, peste ciotul piciorului 1. Decăzut, a fost selecționat de Țurcanu să ia parte la „școala de cadre” din camera 4-spital, unde primeau cărți, se țineau lecții de marxism, seminarii (totuși, menționează Măgirescu, cine greșea ceva era zdrobit în bătăi), se cânta „Internaționala”, se discuta despre
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
obstacole. Dar cu perseverență și cu înțelegere se obțin rezultate îmbucurătoare. Munca de reeducare a acestor minore se face cu colaborarea autorităților bisericești și cu misionare religioase. Asociația a obținut de la Sf. Patriarhie putința să plaseze în unele mănăstiri minorele decăzute, unde vor putea învăța gospodăria, țesutul și lucrul manual, aceasta mai cu seamă pentru elementele ce au nevoie de educare mai îndelungată și pentru care nu avem încă așezământ. În ședințele și conferințele cu Oastea Domnului, în participarea la slujbele
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
maladivă, de parcă ar fi fost vorba din partea lor despre o generozitate supraomenească. Gândiți-vă doar, să-l tolerăm pe barbarul ăsta tânăr, ras în cap, cu mâinile vinete de frig sub mânecile prea scurte. Și, culmea, fiu al unui tată decăzut. Cum vrei să fiu un martor imparțial? Ai aprins o lanternă, ți-am văzut degetele în fascicolul îngust de lumină, am zărit scânteierea unui ac. „Să spunem adevărul despre ceea ce am trăit...“ M-am ridicat într-un cot, având mare
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acțiunile umane, fiind În final o Încercare de „repetare reparatorie” a vinovăției comise. Aceasta o vedem În panorama tragicului, care nu este altceva decât spectacolul chinului expiator. Toate personajele tragice au fost eroi, dar, prin vinovăția lor, au devenit eroi decăzuți. Este o pierdere a statutului uman și moral. Dar lucrurile nu se pot opri aici. Umanul cere reparație, iar persoana dorește să-și recapete libertatea pierdută prin căderea În vinovăție. Tragicul este efortul restaurării damnatului, a eroului căzut. Prin chinuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sărite pe omul cel mai pașnic. E clar că Livia vrea să se răzbune. Însă nu știe pe cine. Oftează din nou. Magia e totuși altceva. Nu-l interesează discuțiile filozofice, anti teza dintre ce-i legal și practicile religioase decăzute. Problema e mult mai gravă, iar Livia, cu inteligența ei pătrunzătoare, a sesizat-o. În esență, cel puțin, dacă nu și în detaliu. Magia nu poate fi stârpită. Este înrădăcinată în adâncul sufletului, în dorința fiecăruia de a fi sănătos
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din ceruri știu și pot mult mai puțin decât cei de sub pământ. — Știu și pot la fel, că doar tot zei sunt, suspină abătut principele, doar că noi îi implorăm prin rugi și sacrificii să ne acorde sprijinul lor, în timp ce decăzuții ăștia folosesc ritualuri coercitive pentru a-i sili să le îndeplinească dorințele nesănătoase. Nesănătoase! urlă Livia isteric, gesticulând alandala din brațe. Nesănătoase, ăsta-i cuvântul! — Ho! Ce te-ai pornit așa? o calmează bătrânul. Femeia se oprește să-și tragă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intenționat tăcerea câteva minute. — Din câte zici tu, e vorba de o amărâtă care și-a pierdut uzul rațiunii. Se uită la ea cu reproș. — Pentru o asemenea nenorocită m-ai făcut să pierd aproape toată dimineața? — Nu e o decăzută! zbiară Livia, rotindu-și ochii ca ieșită din minți. Creatura asta reprezintă haosul, un coșmar în carne și oase! Așa, foarte bine, enervează-te! jubilează Augustus. Poate tot îți zboară păsărica din gură până la urmă. — Reînvie cadavre ca să-i prezică
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și câștigam tot atât de mult ca actorii de pantomimă sau conducătorii de care. — Exact, ricanează instructorul. Ca și ei, tot un cetățean decă zut, condamnat de drept comun, pe deasupra. Ganymedes nu vrea să lase impresia că dă înapoi. Repede din bărbie. — Decăzut, nedecăzut, da’ nu și-a părăsit Eppia soțul, senator respectabil, pentru că s-a îndrăgostit de mine? — Bietul copil, suspină Rufus, nimeni nu știe cine i-e tată, tu sau Lentulus. — Vezi? face victorios Ganymedes. Și-a lăsat curva soțul, casa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
elemente primordiale ale Universului. — Serios? se minunează de formă Rufus. Întreabă plin de solicitudine: — Și care ar fi acestea? — Focul, apa, pământul și aerul. Dacă ești atât de atras de filozofie, suspină în sinea sa evreul, tu - adulatorul unui politeism decăzut - de ce nu te gândești că mișcarea perfectă a corpurilor cerești dovedește existența unei singure Ființe Supreme ce guvernează tot Universul? Lui Moise i-a fost de ajuns să arunce doar o privire pe firmament pentru a respinge falșii idoli și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar trebui văzută cu fiecare caz în parte, ca și măsura în care dau seama
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
frust, în ordinea nemijlocită a vieții. Căci se constituie sub o altă intenționalitate, secundă sau elevată, eventual liber de orice intenționalitate. Ne atrag uneori către cele inactuale, în sensul nietzscheean al cuvântului. Nu înseamnă că nu cunosc forme vulgare sau decăzute, o anume violență uneori. Doar că privesc lumea sensului în alt mod decât cel obișnuit. Iar relevanța lor în viața unuia sau altuia dintre noi ar trebui văzută cu fiecare caz în parte, ca și măsura în care dau seama
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților din veacul al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică a marilor cartiere și suburbii ale New Yorkului. Adaugă acesteia și violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă să-l pomenești în rugăciunile tale. Își asumă răspunderea în purtarea pe care a avut-o față de tine și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dezordine, nu avea drept straie decât niște zdrențe din postav roșu prost ascunse de o mantie albă. În picioare nu avea decât niște legături grosolane dintr-o pânză albastră. Un ofițer otoman îi ceru să coboare de pe cal și sultanul decăzut descălecă. Îi dezlegară mâinile, dar doisprezece soldați făcure pe dată cerc în jurul lui, cu sabia scoasă. Totuși, se vedea din atitudinea lui că n-avea de gând să fugă. Cu mâinile libere, a salutat mulțimea, care l-a aclamat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sale. Se agăța înspăimântat de mantiile soldaților din escortă. Când îl văzură venind, soția și fiii îi strigară să se grăbească, fiindcă trebuiau să plece repede la Tarracina, unde îi aștepta Lucius Vitellius. Asiaticus stătea lângă lectica pregătită pentru împăratul decăzut, iar mai încolo așteptau Listarius, trei bucătari și un cofetar. — Grăbește-te! strigă Asiaticus. Urcă în lectică... Hai să plecăm. Vitellienii au pierdut. Hai să plecăm, cât nu e prea târziu! Când Vitellius era pe punctul să se urce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sunt complet neinteresanți, îl asigură Dolores. Vultur-în-Zbor închise ochii. — Vă rog! Spuse el. — Ne roagă atât de politicos, rosti cu disperare Dolores. Așa că i-au povestit. De la Dolores a aflat că acel K era un oraș al celor netrebnici și decăzuți, oameni egoiști și decadenți, de care nici o femeie cumsecade n-ar fi vrut să se apropie. Doar că Vultur-în-Zbor nu era o femeie cumsecade. De la Virgil Jones a aflat ceea ce sperase să afle. Aici era locul de care vorbise Sispy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]