1,480 matches
-
clarviziunii, s-au nascut tema lui Charles Baudelaire a corespondentelor și una din temele poeziei lui Stephane Mallarmé în care lumea întreagă e doar o imensă carte. Dintre temele simboliste pot fi citate: impalpabilul, angoasele identitare ale Eului, imaginea femeii, decadenta, arta pentru artă. Manifestul simbolist a fost ulterior pus în versuri de Arthur Rimbaud în poemul Leș Voyelles („Vocalele”), un exemplu perfect de sinestezie literară și Charles Baudelaire în poemul Correspondances („Corespondențe”), în care natura este definită drept un "templu
Simbolism () [Corola-website/Science/297642_a_298971]
-
la vârsta de 11 ani, inspirate de scriitorii ei preferați la acea vârstă, Jean Racine, Aleksandr Pușkin și Evgeni Baratînski. Cu acest prilej și-a luat pseudonimul Ahmatova, pentru a-l îmbuna pe tatăl ei, care considera că o „poetă decadentă” ar putea constitui o dezonoare pentru familie. Numele era cel al unei străbunici a poetei, Praskova Fedoseevna Ahmatova, decedată în 1837. După tată, Praskova Ahmatova se trăgea dintr-o veche familie nobilă, care își putea trasa ascendența până în secolul al
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ca un avangardist al noii arte socialiste, opoziție care îi era total defavorabilă Annei Ahmatova. Un alt articol, "О Драконе и Белой птице" („Despre dragon și pasărea albă”), a fost semnat de Aleksandra Kollontai și făcea o comparație între iubirea decadentă promovată de Ahmatova în poeziile ei și iubirea „tovărășească” a comuniștilor, căutând să o prezinte pe Ahmatova drept femeie imorală. Este o ironie faptul că un asemenea articol era semnat de Aleksandra Kollontai, care în multe alte ocazii se erijase
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
ei până la sfârșitul vieții. În camera ei au fost instalate aparate de ascultare, frecvent i s-au făcut perchiziții. Hotărârea a fost inclusă în programa analitică a școlilor și câteva generații de elevi au învățat că Ahmatova era o poetă decadentă. În 1949 a fost arestat din nou Lev Gumiliov, care luptase pe front și ajunsese cu armata roșie până la Berlin. Pentru a-și salva fiul din închisorile lui Stalin, Ahmatova a scris un ciclu de poezii în care îl preaslăvea
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de la Kremlin, pentru ceea ce avea să fie ultima lor fotografie împreună. În 1904, Rusia era în război cu Japonia și nou-născutul țarevici era bolnav; țarul și împărăteasa au abandonat permanent orașul Sankt Petersburg, Palatul de Iarnă și înalta societate (considerată decadentă și imorală de către împărăteasă) pentru un confort, siguranță și intimitate mai mari în palatele de la Țarskoe Selo. Astfel, Palatul de Iarnă, conceput și destinat pentru a impresiona, reflecta și întări puterea Romanovilor, și-a pierdut rațiunea de a fi cu
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
tonuri cromatice variate și multiplicând contrastele. Colaborarea lor este întreruptă de serviciul militar al lui Derain, rămân însă în contact printr-un bogat schimb de scrisori. Vlaminck frecventează cercurile anarhiste și - în anul 1902 - publică primul său roman de nuanță "decadentă", "D'un lit dans l'autre", cu evidente pasaje pornografice, ilustrat de Derain. Descoperirea picturii lui Van Gogh cu prilejul unei expoziții consacrată acestuia în anul 1901 la galeria Bernheim exercită o influență covârșitoare asupra lui Vlaminck. Își dă seamă
Maurice de Vlaminck () [Corola-website/Science/312612_a_313941]
-
reflectă instoria, nu doar a Monaco-ului, dar și a familiei care în 1997 a celebrat 700 de ani de domnie în același palat. În timpul secolului IXX și începutul secolului XX, palatul și proprietarii lui au devenit simboluri ale strălucirii și decadentei puțin riscante care erau asociate cu Monte Carlo și cu Riviera Franceză. Elegantă și teatralitatea au devenit realitate când starul de film american Grace Kelly a ajuns castelana a palatului în 1956. În secolul XXI, palatul a rămas reședința actualului
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Monaco a reușit să se auto finanțeze. În momentul morții lui Charles al III-lea în 1889, Monaco și Monte Carlo erau sinonime ale unuia și aceluiași loc și au primit prin jocuri de noroc reputația de „loc de joacă”decadent pentru bogați. Îi atrăgea pe toți, de la mării duci ruși, deseori cu amantele lor, până la aventurieri, micuța țară fiind luată în râs de mulți, chiar și de regina Victoria. De fapt, Monaco era considerat atât de decadent, încât în 1882
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
loc de joacă”decadent pentru bogați. Îi atrăgea pe toți, de la mării duci ruși, deseori cu amantele lor, până la aventurieri, micuța țară fiind luată în râs de mulți, chiar și de regina Victoria. De fapt, Monaco era considerat atât de decadent, încât în 1882, când ea a început prima dată să viziteze Riviera Franceză, regina Victoria a refuzat să facă o vizită de curtoazie palatului. Scriitoarea contemporană Sabine Baring-Gould a descris habitatul din Monaco ca fiind: "haznaua morală a Europei" Următorii
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
Stilul vestimentar decadent al marchizei a inspirat sute de artiști, nenumărați imitatori și o linie vestimentară care îi poartă numele(Marchesa). Ținutele marchizei Casați arătau mai degrabă ca niște costume decît ca niște haine normale. O nobilă italianca, marchiza a făcut furori prin
Luisa Casati () [Corola-website/Science/316351_a_317680]
-
Tariq ibn-Ziyad traversează împreună cu aproximativ 12 000 de soldați, dintre care majoritatea erau de origine berberă, strâmtoarea care-i va purta numele ("« Gebel Tarik »", « muntele lui Tarik » care va da mai târziu Gibraltar). Fiind întâmpinați de un inamic slăbit și decadent din punct de vedere politic, reprezentat de regatul vizigoților, arabii îl cuceresc în întregime până în 715 și continuă până în sudul Franței când înaintarea lor este definitiv oprită în 732 de regele franc Carol Martel, între Poitiers și Tours. Aceasta a
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
nouă generație de scriitori arabi. După cum spune Nuaime: Tendința de a ne păstra limba și literatura în limitele strâmte ale imitării anticilor în ceea ce privește formă și substanță este o tendință fatală; dacă nu ne opunem ei, va conduce în curând la decadenta și dezintegrare ... A-i imită este o rușine mortală... trebuie să fim sinceri cu noi înșine pentru a ne onora antecesorii Istoricul literar Literary historian Nadeem Nuaime consideră rolul grupului în schimbarea criteriilor esterice ale literaturii arabe: Concentrându-se pe
Comunități arabe din Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/331995_a_333324]
-
și o destinație de vacanță preferată a romanilor bogați. Denumit după eroul mitologic Hercule, Herculaneum găzduia vile opulente și băi romane grandioase. Obiectele folosite la practicarea jocurilor de noroc descoperite la Herculaneum și un bordel descoperit la Pompey atestă natura decadentă a celor două orașe. În apropiere se găseau și comunități mai mici, cum ar fi liniștitul orășel Stabiae. La prânz, în ziua de 24 august, anul 79, această prosperitate a luat sfârșit, atunci când vârful Vezuviului a explodat, propulsând în stratosferă
Vezuviu () [Corola-website/Science/303857_a_305186]
-
istorice la Europa Centrală (în locul apartenenței la Europa de Est sau Balcani) și de-a lungul teritoriului fostei Iugoslavii. Repudierea Orientului din Europele aspiraționale Un recent act de reparație istorică similară plasează, în schimb, pozițiile Spaniei și Portugaliei ca parte din Europa decadenta</spân><spân style="font-family: 'Times New Român', șerif;"><spân>. Parlamentele spaniole și portugheze au aprobat de curând o serie de legi ce ar acorda cetățenie evreilor sefarzi exilați în coloniile iberice din Americi sau forțați să se convertească la creștinism
Mai multe Europe. De la mistica uniunii la (geo)politica diferențelor () [Corola-website/Science/296076_a_297405]
-
Fellini trece de la filmul italian neorealist la filmele de artă dinspre finalul carierei sale. Filmat la Roma în anii 1950, acolo unde Marcello (interpretat de Marcello Mastroianni) dezvăluie partea mai senzațională a știrilor, vedetelor de cinematograf, viziunilor religioase și aristocrației decadente.Filmul dezvăluie șapte zile și șapte nopți din viața unui reporter. Marcello trăiește cu Emma (Yvonne Furneaux), femeia care îl iubește și care își dorește o nuntă tradițională, dar este foarte posesivă și nu este capabilă să îi înțeleagă dorința
La dolce vita () [Corola-website/Science/309689_a_311018]
-
suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puțin valoroasă este poezia văicăreață („Plîng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deși ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice ("Poezii, alcătuiri și tălmăciri" 1856) îmbină inspirația anacreontică, în maniera poeziei galante aparținând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului. Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniță Sandu Sturdza și către mitropolitul Veniamin Costache conțin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române și ale emancipării culturale a țării. A făcut și unele traduceri din
Costache Conachi () [Corola-website/Science/304254_a_305583]
-
purității rasiale", sociale și culturale a „arianului”, a „nordicului”. Arta abstractă și arta de avangardă au fost scoase din muzee și expuse în manifestări speciale drept "entartete Kunst" („artă degenerată”), fiind ridiculizată. Însă mulțimile care vizitau aceste expoziții de „artă decadentă” eclipsau de multe ori pe cei care se duceau la expozițiile de artă oficială. Un exemplu notabil a fost în ziua de 31 martie 1937, când o mulțime uriașă a stat la rând să vadă o expoziție de „artă degenerată
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
Miniștri (13 martie 1969 - 28 februarie 1972) în Guvernul Ion Gh. Maurer (5), rector al Academiei de studii politice „Ștefan Gheorghiu” din București . Înainte de moartea lui Stalin, Leonte Răutu a organizat acțiunea de desconspirare a poeților și criticilor așa ziși "decadenți", acțiune care a purtat numele de ""Reconsiderarea moștenirii culturale"". În toată această perioadă, singurul rival cu calități ideologice era Grigore Preoteasa care în anul 1957 era membru al Secretariatului Comitetului Central pentru probleme ideologice. Preoteasa a murit în anul 1957
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
apelor ce plîng Pe jghiabul clar și rece al albelor fîntîni, Sculptate-n întuneric de meșterele mîni" Cînd vioarele tăcură, XIV). Nu întîmplător unul dintre pseudonimele cu care Petică semna, în 1900, la „România jună" era tocmai Narcis! Dincolo de fațada decadentă, reforma lui Petică operează în adîncime: muzica devine principiul poetic de bază, valoarea supremă, atinsă prin mijloace extrem de variate, preponderent prozodice. Primele versuri din prima poezie a primului ciclu din volum, Fecioara în alb, arată astfel: „La Sinaia-n mănăstire
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
Droysen în secolul al XIX-lea (în limba germană: "Hellenismus"), implică o vastă arie geografică și o îndelungată perioadă de timp, fapt din care decurge și o mare varietate a producțiilor artistice din epoca respectivă. a fost mult timp considerată decadentă în comparație cu "epoca de aur" a clasicismului atenian. Plinius cel Bătrân, în ""Istoria Naturală"" (XXXIV, 52), după ce descrie sculptura din perioada clasică, scrie: ""Cessavit deinde ars"" ("după aceea arta a dispărut"). Totuși, un număr de opere ale artei grecești dintre cele
Arta elenistică () [Corola-website/Science/314636_a_315965]
-
unor atitudini în politică, n-au fost de natură să câștige multe simpatii, cu toate că fiece bun român dorește prestigiu atât partidului cât și organului său. A fost aici, în însărcinarea pe care o am eu, un om fără Dumnezeu, un decadent ridicat și trimis aici din cafenelele Bucureștilor, un bucureștean care n-a putut să aducă de acolo pentru noi decât ce-a fost mai rău. Acesta îndrepta mușcături revistelor noastre, care fac literatură sănătoasă, acesta a făcut recenzie versurilor lui
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3790_a_5115]
-
Maier, asistat de Eugen Calmâc (și el artist plastic în formare), desfășurată pe o lungime de 40 m, în holul cinematografului Republica din Cluj-Napoca - este radiată și acoperită cu var, conform dispoziției Organelor Partidului Comunist, ca fiind de inspirație "burgheză, decadentă", cu elemente "dușmănoase clasei muncitoare”. La scurt timp - în semn de protest - pictorul va părăsi țara, stabilindu-se definitiv la München, în Germania. Radu-Anton Maier va relua legăturile cu România abia după 1990 și va expune periodic în muzeele și
Radu-Anton Maier () [Corola-website/Science/329990_a_331319]
-
familiei Cuza, de unde au fost deshumate în anul 1907 osemintele domnitorului și ale unor membri ai familiei sale pentru a fi reînhumate în cripta din biserică. Biserică este o construcție solidă din piatră și cărămidă groasă. Stilul arhitectural aparține epocii decadente moldovenești, cu planul în formă de cruce, cu multe motive ce o face deosebită, între care și cei patru pilaștri cu capiteluri ionice de la intrare ce susțin un fronton în formă triunghiulara, motive asemănătoare Palatului Sturzeștilor. La intrare, deasupra pronaosului
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
Wagner (1813-1883), poate din cauza că acesta îi era contemporan, iar muzică să i se părea prea modernista. În capitolul VII, Jules Verne evocă și câțiva pictori celebri ai perioadei clasice și ai epocii sale, calificând impresionismul și futurismul că "„ciumă decadenta”". Cvartetul francez este compus din:
Insula cu elice () [Corola-website/Science/319136_a_320465]
-
lui Teocrit este poezia unei societăți care se îndepărtează de problemele esențiale ale omului și societății, căutându-și refugiul în singurul cadru pe care îl vede nealterat de relele societății - în natură. În general, poezia alexandrina este o poezie a decadentei. Opera lui Teocrit a servit ca sursă de inspirație îndeosebi pentru Vergiliu (în egloge) și pentru poeții renascentiști.
Teocrit () [Corola-website/Science/314254_a_315583]