353 matches
-
evidenția latura simbolică a reprezentării ororilor războiului prin plasarea într-un context alegorico-narativ a simbolului central, în acest caz divinitatea tutelară. Oricum, integrat acestui ansamblu, Zeul războiului își relevă latura morbidă de cavaler al apocalipsei. Capitolul VII VII.1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică, discursul decadent se configurează în jurul acestei alterități virtual punitive, a feminității, iar în centrul său se află ambiguitatea sexuală. Figurile tipice ale femeii fatale cu o prestigioasă carieră în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a murit în mod real, ci "a fost pierdut ca obiect al iubirii"379, iar în alte cazuri, obiectul pierdut rămâne necunoscut. Melancolia, așa cum o descrie Freud, reunește două trăsături specifice artei decadente: "narcisismul rezidual" și componenta sa morbidă. În ceea ce privește decadentismul, spre deosebire de romantism, melancolia primește o suprasarcină negativă printr-o accentuată morbiditate dublată de spectrul maladiei psihice care încifrează acum stările melancolice. Spleen-ul generează un exces de conștiință, o conștiință rea, care proiectează viziuni sumbre, ca în cazul lui Des
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
difuză tristețe, asociate nu unor crepuscularități cu contur patologic, ci unor sensibilități accentuate. Asociată unei état d'âme simboliste regăsim reveria, mai degrabă decât spleen-ul, reverie care-și face loc în tablourile pictorilor români de paletă simbolistă. În cazul decadentismului, reveria se transformă fie în coșmar, fie într-o retenție obstinat-obsesivă în jurul vidului interior, ca spleen, termen căruia Baudelaire în Les fleurs du mal (1856) îi conferă o demnitate estetică și care s-a impus în locul langorii verlainiene. Spleenul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau formulelor pe care în general le-a depășit sau înlăturat"383. Realismul apare de data aceasta ca o formulă cu virtuți curative, arta socială fiind un antidot pentru "o mai strânsă și mai dăunătoare angajare pe calea formalismului și decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
data aceasta ca o formulă cu virtuți curative, arta socială fiind un antidot pentru "o mai strânsă și mai dăunătoare angajare pe calea formalismului și decadentismului"384. În această situație, pe filiera sinonimică, criticul aproape suprapune realismul, clasicismului și secesionismul, decadentismului. Arta portretului se deschide către o nouă abordare, potrivită edificării unei noi sensibilități, care se orientează către interiorizare, către o pozare mai accentuată a afectelor, către un lirism al compoziției, ceea ce, cu o cuprindere mai largă decât cea a portretisticii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gesticulația senzuală tipică a femeilor Jugendstil. Una dintre ele cântă la flaut, o alta, cu ochii închiși, pare transportată de fiorul voluptuos al muzicii. Privirea joacă un rol esențial în contextul scenarizării seducției ca potențial distructiv al femeilor fatale ale decadentismului. Privirea care se închide, însoțită mai totdeauna de o transă voluptuoasă, sugerează replierea către propria intimitate, cu deschiderea simultană spre spațiul ilimitat al visului și al unor libertăți de neconceput. Cât despre instrumentele muzicale, Hans Hofstätter consideră chiar că "o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inutil și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu emoție". Estetica și practica picturală la Luchian întrețin, în opinia criticului, o relație aproape simbiotică, de unde și riscul ca opera sa să fie supusă "unui empirism primejdios". Theodor Enescu îl plasează în contextul internațional al Simbolismului, iar criticul asimilează Decadentismul noului termen care se impune odată cu manifestul lui Moréas aplicat ulterior și artelor plastice. Foarte adesea, primul este utilizat de criticii de artă ai perioadei fin de siècle pentru a caracteriza anumite nuanțe și afilieri în pictura românească. Pentru cuprinderea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Afinitățile lui Luchian nu ar urma astfel de sensiblerii, "mievrerii", ci s-ar focaliza către un strat profund al trăirilor pe cale de a fi eliberate în pictura sa ca tensiune adevărată și tragică a actului creator. Ca și în cazul decadentismului, criticii comit aceeași greșeală, subliniind versantul negativ: nota de superficialitate, înlocuirea profunzimii cu abilitățile tehnice, manierismul și moda cu ușurătățile ei constitutive. Cu siguranță că Luchian traversează o modă, dar faptul în sine se reflectă ulterior în opera sa și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
informat, jucând rolul de Mecena pentru generația de artiști ai sfârșitului de secol. Cercul acestuia cuprinde nu doar boema colorată a epocii, dar aproape tot ceea ce avea epoca mai strălucitor și mai promițător în materie de artă. Efervescența secesionismelor, a decadentismului și simbolismului își găsește într-o primă instanță o reprezentare la nivelul afișului, gen minor, a ilustrării de carte, a desenului și litogafiei în care s-au remarcat personalități majore precum Aubrey Beardsley, Odilon Redon și Félicien Rops, Frantișek Kupka
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
compoziții precum Mila sau Taina. O altă influență, cea a picturii lui Gauguin, o va îndepărta de la o soluționare a gestualității în arabescurile Art-Nouveau-ului. Acest fapt este important pentru toată pictura simbolistă și pentru ceea ce ea are în comun cu decadentismul și anume, clivajul dintre profunzime și suprafață. Ambele întrețin o relație dialectică prin proiectarea acestor gesturi într-o transcendență semnificativă, fără a pierde din vedere efectul suprafeței, decelat de Hodler în reluarea aceluiași model ca laitmotiv în cadrul aceleiași compoziții, pornind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
românească, în raport cu pictura serioasă a impresioniștilor -, ci o vârstă, o etapă traversată spre noi formule, dar cu un sens particular, nicidecum diminutival, peiorativ. Într-o mare măsură, influența literaturii și a muzicii își spune cuvântul, și despărțirea de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amestecurile sale nu doar într-un laborator de explozibili, ci la adăpost de orice primejdie, într-o bucătărie igienică, înzestrată cu toate îmbunătățirile posibile. Acolo, în aceeași oală, el face să dea în clocot cu un zel naiv misticismul cu "decadentismul", "sofianismul" lui Vl. Soloviev, cu orgiasticul lui V. Ivanov și presară totul cu zahărul socialismului, luându-l drept sare anarhistă"481. Iar Merejkovski continuă pe același ton ironic o caracterizare a "decadenților" în relație cu celelalte grupări artistice, neuitând să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
academism, prin care în epocă erau înregistrate clasicismul și romantismul, și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet era asociat, mai degrabă, tendințelor moderniste în literatură și artă. Concomitent, criticul susținea ca o prioritate a noii direcții afirmarea individualismului în artă, dar și a unui "spirit național" care se acordă cu prelucrarea elementului folcloric și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al Absolutului, iar misiunea artistului este să reveleze "sufletul gol goluț" (naga dusza) și să dea glas "strigătului" individului"484. Tot Stanisław Przybyszewski expune teoria cu privire la "naturalismul psihic" (psychic naturalism) într-o interpretare modernistă, care-l situează la confiniile cu decadentismul și expresionismul, marcând astfel un câmp de tensiuni în arta poloneză modernă. Asimilarea și integrarea noului curent simbolisto-decadent, cât și a tematicii fin de siècle în contextul tradiției propriei sale culturi și în descendența romantismului, relevă capacitatea de sinteză a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este caracteristic pentru o bună parte dintre pictorii români, precum Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acestuia, Prometheu, criticul face o analiză plină de acribie, punând în relație pictura de gen a lui Verona cu alte două capodopere ale genului, Prometeul lui Arnold Böcklin, reprezentant al simbolismului german și Prometeu al lui Gustave Moreau, reprezentant al decadentismului/simbolismului francez, amândoi constituind niște repere artistice inconturnabile în epocă. Aici discursul criticului se nuanțează, delimitând ceea ce el numește "fantasticul" la Böcklin de ceea ce ar fi mai subtil decât atât la Gustave Moreau, "esotericul". Printre lucrările celebre ale acestuia o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a sublinia un profil psihologic și un statut social periferic, în vecinătatea indigenței, dar și o anume delicatețe a vânzătoarei de flori, delicatețe care rezonează cu tristețea pasageră, cu îngândurarea. Capitolul XI XI.1. Salomeea în literatură: de la simbolism și decadentism, la avangardă Trecerea de la simbolism la contestările violente ale avangardei din perioada interbelică (începute prin futurismul marinettist și prin acțiunea radicală a dadaismului născut pe scena cabaretului Voltaire, în 1916, și crescut în spiritul spectacolului total) se face pe o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avangardei din perioada interbelică (începute prin futurismul marinettist și prin acțiunea radicală a dadaismului născut pe scena cabaretului Voltaire, în 1916, și crescut în spiritul spectacolului total) se face pe o pantă mai moderată, prin reformularea unor teme definitorii ale decadentismului și simbolismului. "Schimbarea la față" a decadentismului / simbolismului nu este numaidecât sesizabilă, majoritatea scriitorilor tineri trec printr-o scurtă fază intermediară, în care influența decadento-simbolistă se simte în poezie ca presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marinettist și prin acțiunea radicală a dadaismului născut pe scena cabaretului Voltaire, în 1916, și crescut în spiritul spectacolului total) se face pe o pantă mai moderată, prin reformularea unor teme definitorii ale decadentismului și simbolismului. "Schimbarea la față" a decadentismului / simbolismului nu este numaidecât sesizabilă, majoritatea scriitorilor tineri trec printr-o scurtă fază intermediară, în care influența decadento-simbolistă se simte în poezie ca presiune a modelului (pe cale de a fi trădat prin sublinierea până la parodie convențiilor lui). Avem de-a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
într-un obiect estetic, asemeni ouălelor Faberge. Salomeea, "Celesta ființă amabilă de estetici bine înțelese"534, este aici mai puțin nimfeta carnivoră, cât produsul unei noi alchimii estetice. Dialectica invizibilă a schimbării de cod estetic scandează trecerea de la simbolism și decadentism la avangardism, fapt care-și va găsi propria expresie în artele plastice. Prezența personajului Salomeea în literatura română ne comunică interesul publicului în acest sens, interes mai longeviv decât curentul simbolist. Exemplele oferite sunt menite să sugereze un anumit tip
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Jules Laforgue, stabilind în același timp și un punct îndepărtat de fugă cu Salomeea flaubertiană. Locul geometric al mutației pe care o suportă tratarea temei decadente a femeii fatale, ipostaziată de Salomeea, la cei doi scriitori francezi precizează tranziția de la decadentism la formula unui avangardism incipient, tatonant. Prin asumarea actului crud ca act ludic, tratarea temei și implicit a personajului se află la confiniile decadentismului cu avangardismul, cel mai aproape de prelucrarea temei de către Apollinaire. Personajul intră într-un joc al abstracțiunilor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temei decadente a femeii fatale, ipostaziată de Salomeea, la cei doi scriitori francezi precizează tranziția de la decadentism la formula unui avangardism incipient, tatonant. Prin asumarea actului crud ca act ludic, tratarea temei și implicit a personajului se află la confiniile decadentismului cu avangardismul, cel mai aproape de prelucrarea temei de către Apollinaire. Personajul intră într-un joc al abstracțiunilor unde actul de teroare, ca în Mașina infernală a lui Jean Cocteau, devine act gratuit gidian. Salomeea 544 (Salomé) din ciclul Alcooluri al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]