353 matches
-
un tip de relație prin care obiectele reverberează emoții, devenind releele unei sensibilități diseminate prin intermediul lor. Un exemplu relevant îl constituie tablourile lui Degouve de Nuncques, spre exemplu, Casa roză (Casa misterioasă, 1892) unde sub aparența banalului se insinuează misterul. Decadentismul și simbolismul trebuie privite la confluența unor tendințe noi în pictură în raport cu tradiția care nu se rezumă doar la convențiile picturii academice sau la naturalismul ca înregistrare a faptului trivial și a unei umanități ignorate. Elementul de noutate este articulat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reală, ba chiar împrumutate altor opere de artă, pentru a produce o realitate separată, diferită și perfect autonomă"15. Sistemul corespondențelor care marchează definitoriu simbolismul literar își găsește aici o extensie structurală și o vocație structurantă. I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
artă, pentru a produce o realitate separată, diferită și perfect autonomă"15. Sistemul corespondențelor care marchează definitoriu simbolismul literar își găsește aici o extensie structurală și o vocație structurantă. I.2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
2. Simbolism și decadentism în artele plastice Ce anume diferențiază decadentismul de simbolism în artele plastice: "this is the question!". Dacă în cazul literaturii distincția este recuperabilă prin detalierea unui parcurs istoric și reconfigurarea unei estetici 16, pentru istoria artei, decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decadentismul nu este decât o etichetă, nicidecum o estetică asumată în măsură să caracterizeze o școală, un stil, sau să fie asumată de vreun artist plastic. În majoritatea situațiilor, artiștii plastici sunt afiliați la cercuri sau grupări literare pentru care decadentismul constituie o marcă definitorie sub raport estetic sau numai ca blazon al unei mondenități versatile și malițioase. Soluția pe domeniul istoriei literare nu este deplin recuperabilă pentru domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
raport estetic sau numai ca blazon al unei mondenități versatile și malițioase. Soluția pe domeniul istoriei literare nu este deplin recuperabilă pentru domeniul artei plastice, deși o serie de distincții rămân operaționale. Ca de obicei, termenul sacrificat este cel de "decadentism", cu toate că în absența unui stil propriu, a unei școli, și prin afinitățile structurale cu fenomenul literar, multe aspecte ale artei plastice simboliste evidențiază o sensibilitate estetică decadentă, pun în circulație teme sau miteme, pentru a folosi termenul lui Gilbert Durand
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu o estetică propriu-zisă. Din acest punct de vedere ar fi improprie și nerealistă încercarea de a pune în circulație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest termen în cadrul simbolismului pentru a nuanța, pentru a preciza mai bine raportul simbolismului în artele plastice cu fenomenul literar, un raport constituiv pentru istoria sa. Un alt mod de a încerca stabilirea unei diferențe ar fi unul tematic, cu toate că decadentismul și simbolismul își împrumută o mare parte din teme, o parte devenite locuri comune în configurarea vulgatei decadente. Se poate constata că există o serie de teme asociate prin excelență decadentismului, cel puțin pe filiera literară de unde sunt preluate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
încerca stabilirea unei diferențe ar fi unul tematic, cu toate că decadentismul și simbolismul își împrumută o mare parte din teme, o parte devenite locuri comune în configurarea vulgatei decadente. Se poate constata că există o serie de teme asociate prin excelență decadentismului, cel puțin pe filiera literară de unde sunt preluate în pictură. Identificarea unei teme decadente într-o pictură nu conduce numaidecât la înregistrarea acesteia ca "decadentă" și o demonstrație credibilă în acest sens o realizează John Reed în Decadent Style, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criterii enunțate mai sus trebuie coroborate pentru a obține un rezultat cât mai obiectiv, chiar dacă ceea ce este validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva decenii până la Primul Război Mondial, decadentismul și simbolismul au o istorie comună. Simbolismul și decadentismul au apărut printr-o segregare polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un rezultat cât mai obiectiv, chiar dacă ceea ce este validat la un nivel, nu trece obligatoriu și la următorul. Ca și în literatură, cel puțin pentru câteva decenii până la Primul Război Mondial, decadentismul și simbolismul au o istorie comună. Simbolismul și decadentismul au apărut printr-o segregare polemică în raport cu naturalismul, ultimul coexistând cu acestea pe un anumit portativ tematic. Pe de o parte, avem partizanii unei arte realiste, expresie a vieții sociale, explorând toate mediile, mai ales cele periferice, mizerabiliste, pe de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar climatul generat de înfrângerea Franței în războiul cu Prusia din 1870 contribuie la generalizarea unui pesimism difuz, a unei stări de discomfort, de nemulțumire latentă care califică perioadele de criză. Această atmosferă își găsește expresia cea mai elocventă în decadentism, însă conținutul ei civic se dizolvă într-un climat estetizat. Nu este prima oară când o provocare politică primește un răspuns cultural, estetic, iar din acest punct de vedere, analiza raportului dintre politică și cultură în Viena finiseculară, analiză realizată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cărora își găsesc originea în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cristalizarea operată la începutul anilor 1880 în jurul noțiunii estetice de "decadență""19. Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Cu alte cuvinte, în accepția lui Rapetti, simbolismul valorifică o parte din moștenirea naturalistă pe care o investește de o manieră specifică prin intermediul decadentismului, mutația sa estetică. Decadentismul ar juca astfel un rol de intercesiune, de tranziție. Mai degrabă, însă, decadentismul este cel care capitalizează moștenirea romantică și naturalistă, el constituie mai mult decât o provizorie etapă în transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
transferul acestui capital estetic către simbolism, pentru literatură el reprezintă un agent mutagen. Romanul exemplar al lui Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Huysmans, dar nu numai el, pentru că fenomenul se repetă pentru mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mulți dintre scriitorii naturaliști, demonstrează că această mutație estetică are loc sub semnul decadentismului și nu al simbolismului, și în mod esențial în proză. În capitolul pe care-l consacră decadentismului,plasat strategic între parantezele simbolismului și naturalismului -, Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rapetti circumscrie decadentismul fenomenului istorico-literar al decadismului, al revoltei antinaturaliste și al romanului reprezentativ al lui Huysmans, fără a-i oferi o recunoaștere estetică la nivelul artei plastice, decât ca reflex simbolist. Criticul de artă acordă doar o relevanță tematică decadentismului și nimic mai mult, din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din cauza unei "anumite indeterminări conceptuale" care a condus la înlocuirea sa cu simbolismul. Este esențial că mișcarea decadentă sau cea simbolistă nu pornesc din direcția artei plastice, ci din direcția literaturii care revendică un solid precursoriat cu Baudelaire, spre exemplu. Decadentismul se va fixa mai bine în proză decât în poezie, supraviețuind astfel asimilării sale de către simbolism. În poezie, în Franța, perioada decadentă este dominată de Rimbaud, Baudelaire a cărui substanță poetică poate materializa în cadrul unui spectru larg de sensibilitate atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cazul în care el nu este afiliat complet modernismului. Pot fi adăugați epigonul Rollinat cu Nevrosele sale, Albert Samain și Jules Laforgue pentru a da un contur ceva mai pronunțat unei dimensiuni estetice, care se lasă cu greu normată canonic. Decadentismul și simbolismul păstrează o relație foarte strânsă, încât adeseori este dificil de stabilit pe unde trece frontiera care desparte cele două estetici, atunci când unul dintre termeni, în speță cel decadent, este ignorat și îngropat istoric într-un interval de aproximativ
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din punct de vedere istoric al înfrângerii Franței de către Prusia. În Franța, certificatul de deces al curentului ca mișcare structurată, organizată, stabilește ca dată-reper anul 1889, dar aproximarea împinge dispariția curentului spre sfârșitul secolului, așa cum consideră, de pildă, Rapetti. Portanța decadentismului este cu mult mai mare, ca și în cazul simbolismului, termenul cunoaște o deflagrație, fiind împins în zonele cele mai diverse, de la filozofie la sociologie sau științe ale naturii, la medicină și istoria artei etc. Se poate observa cu ușurință
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
are tema în filozofie, iar opul lui Oswald Spengler, Declinul Occidentului (1918-1922), probează rezistența ei. O altă serie de mutații "malefice" suportă discursul critic asupra decadenței, din ce în ce mai politizat și colorat antisemit. În opinia lui Rodolphe Rapetti, simbolismul se definește asemeni decadentismului ca dublă reacție, la naturalism, dar și la formula clasicizantă a parnasianismului, de la care preia o serie de elemente: tema langorii, a unei hipersensibilități informate cultural și asociate cu un anumit rafinament morbid, compensarea acțiunii prin reverie și reflecție melancolică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca o contranatură, impersonat exemplar de către personajul huysmansian din În răspăr, Des Esseintes, pe care istoricul de artă îl socotește chiar "arhetipul"20 acestei ontologii estetice. Rapetti identifică și o disociere sub raport tematic a celor două curente, iar pentru decadentism "izolarea în pulsiunile morbide constituie subiectul principal al acestei literaturi [...]"21. Sau mai degrabă, fenomenul apare fie ca interfață și consecință estetică a decadenței politice, fie ca un hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
hibrid socioestetic, ca rafinament exacerbat prezidând la epuizarea prin exces a unor convenții plastice osificate. Din "definiția" lui Rapetti rezultă o existență hibridă, în interstiții, pe mai multe paliere, fie ca atitudine, fie ca atmosferă, având drept numitor comun estetismul. "Decadentismul se sprijină pe postulatul după care trăsăturile estetice socotite ca potrivite fazelor de decadență politică, fie un rafinament extrem însoțind dezagregarea structurilor formale aflate în uz, vin să marcheze sfârșitul secolului al XIX-lea"22. Însă, pentru a face distincția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]