514 matches
-
PĂMÂNTUL ROMÂNESC, revistă apărută la București, neregulat, de la 15 martie 1941 până la 1945. Redactor responsabil: Aurelian Rădulescu. În articolul Programul nostru se afirmă intenția de a sprijini „realizarea idealului național”, obiectivele generale fiind apoi detaliate într-un „decalog al imperativelor noastre morale și politice”. Că publicația avea, din start, girul autorităților statului, fiind menită să pregătească opinia publică, și în special tineretul, pentru marea confruntare care avea să urmeze, se poate deduce și din numele colaboratorilor, intelectuali consacrați
PAMANTUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288639_a_289968]
-
artistic”, „Adevărul” (1924-1925, 1928-1929, 1935-1936), unde a lucrat de asemenea ca redactor, „Cinema”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Gazeta noastră ilustrată”, „Ilustrațiunea română”, „Universul”, „Universul literar”, „Magazinul”, „Săptămâna CFR”, „Cuvântul femeilor”, „Îndreptarea”, „Viața de azi”, „Cuvântul liber”, „Gazeta”, „Tribuna politică”, „Decalogul”, „Jurnalul”, „Porunca vremii”, „Rampa teatrală și cinematografică”, „Capitala” ș. a. A fost directoarea revistei „Sub ochii femeii” (1930). A tradus, în volum, Prințesa de Clèves de Doamna de Lafayette (1930) și Foamea cea mare de Johan Bojer (1932). Câteva piese de
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
discipol" Reforma sistemului de învățământ ortodox nu poate avea loc fără o regândire din temelii a statutului profesorului de teologie. În acest plan, trei sunt maladiile care trebuie grabnic combătute: impostura profesională (i.e., plagiatul, mita etc.), descalificarea morală (i.e., sfidarea decalogului) și nepotismul cadrelor didactice. Ca alternativă, Biserica trebuie să accepte logica pluralismului și a concurenței. Competiția elegantă și schimbul de experiență între facultăți se cer încurajate. De ce, în absența unor merite academice excepționale, un profesor trebuie să ocupe pe viață
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
terorism nediscriminat a tuturor celor care se simt, justificat sau nu, scoși din competiția pentru o fericire terestră. Spre a evita creșterea unor tensiuni cu implicații catastrofale, omul este obligat să inventeze (dacă nu cumva ar vrea să redescopere) un decalog aspru, în care regula de aur n-ar putea fi decât renunțarea la sine printr-o asceză luminată. Acesta este scandalul peren al crucii, imposibil de cosmetizat în cuvinte. Tradiția monastică a reflectat îndelung asupra premiselor slujirii aproapelui și a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Paul Siebeck/, Tübingen, 1932, p. 223). Tema ocupă un loc central în textul lui Lessing Erziehung des Menschengeschlechts (1780). Pentru un comentariu instructiv și accesibil, vezi articolul „Lessing” din lucrarea lui W. Windelband, Filosofia iluminismului german, trad. V. Muscă, Editura Decalog, Satu-Mare, 1997, pp. 127-137). K. Vorländer, Gechichte der Philosophie mit Quellentexten, Bd. III Neuzeit bis Kant, Reinbeck bei Hamburg, Rowohlt Taschenbuch Verlag, 1990, pp. 475-476. Vezi I. Kant, Religia în limitele rațiunii pure, traducere de Radu Gabriel Pârvu, Humanitas, București
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
îi trimite un exemplar „special copertat” al cărții The Little Sister: „Nu cred că operele mele merită coperte speciale”. Poate nu cărțile lui, dar cu siguranță Cartea Polițistă Ideală pe care se străduie s-o descrie ca într-un nou Decalog al unei lumi născute pentru a fi populate cu detectivi. Faptul că „poruncile” sunt chiar zece, lor adăugându-li-se încă șase, precum zilele în care a fost zidită lumea, nu e lipsit de importanță pentru cel ce urmărește cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
puțin în viziunea unui ziarist de la New York World Telegram, în februarie 1952), Chandler e acuzat că ar fi beneficiarul unei grele și infamante moșteniri (cf. Johnson, 1983, p. 258). Intențiile sale erau, firește, cu totul altele. Punctul al optulea al decalogului chandlerian este cu adevărat crucial în precizarea viziunii autorului asupra propriei opere. Asumându-și dubla identitate a reformatorului și a celui care stabilește norme, scriitorul recurge la o serie de afirmații tari, grăbit, parcă, să încheie o demonstrație care a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
De pe margine erau interpretate cântece bisericești cu texte scabroase, în care locurile comune erau insultarea lui Iisus și a Fecioarei Maria, deseori deținuții fiind dezbrăcați la pielea goală. Unii supraviețuitori povestesc chiar că s-a procedat la inversarea poruncilor din decalog ori la interpretarea lor malițioasă. Și alte practici ori momente religioase erau batjocorite. Astfel, agresorii își „botezau” victimele în hârdăul cu fecale și urină, la fel cum „împărtășirea” se făcea tot cu excremente. Simulări cu caracter blasfemic au fost executate
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi de stilistică și limbă literară, în strânsă
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
a "doctrinei suveranității limitate". În virtutea acestei abordări, autorii accentuau necesitatea ca raporturile dintre statele participante să fie guvernate de un ansamblu de principii inderogabile, aplicabile în integralitatea lor, fără condiționări, rezerve sau excepții de orice fel. Principiile enunțate alcătuiau următorul decalog: ● Respectarea suveranității și independenței naționale; Respectarea egalității în drepturi a popoarelor și a dreptului lor de a dispune de ele însele; ● Respectarea egalității suverane a statelor; ● Respectarea integrității teritoriale a statelor și inviolabilitatea granițelor lor; Neamestecul în treburile interne și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
tuturor statelor membre, în condiții de egalitate, la desfășurarea lucrărilor organizației, la elaborarea și adoptarea deciziilor acesteia, precum și la implementarea lor. ● Cele zece principii de drept internațional preconizate în propunerea autorilor români și-au găsit, la rândul lor, reflectarea în Decalogul (pură coincidență!) de principii inclus în Actul Final sub forma unei declarații. Rezultat al unor negocieri îndelungate și al armonizării contribuțiilor diferitelor state participante, textul relativ la principii reprezintă cea mai însemnată dezvoltare în plan regional a principiilor înscrise în Carta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în final, s-au încheiat, ministrul având în continuare o mină preocupată. Să vedem, ce mai fac acum?!, a scăpat el... M-am abținut să comentez, dar pentru mine era clar că ideile lansate de delegație, în special privind faimosul decalog, nu fuseseră primite cu satisfacție de superputeri. Acestea erau deranjate mai ales de ideea adoptării deciziilor prin consens. Pe de altă parte, la București, nu toate treburile erau clare; se aștepta acțiunea viitoare a delegației. Am revenit în biroul echipei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
un doctorat în științe luat cu „Magna cum laudae”. Cu acest doctorat autorul a avut și marea șansă de a se pregăti ca educator la vestita și prestigioasa Școală Normală de la Ședriceni-Dorohoi, care avea înscris la loc de cinste acel „decalog al școlarului”, adevărat cod de conduită pentru viitorii învățători. Educator cu vocație, autorul pune accent pe calitățile deosebite pe care trebuie să le aibă orice lucrător pe ogorul școlii, scoțând în evidență faptul că educatorul nu este un funcționar oarecare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
corpului perfect - transcende într-un mod straniu și simptomatic corporalitatea imanentă a orga nismului nostru și, astfel ipostaziat, se bucură de toate prerogativele unei zeități. El este descris în sacralitatea sa de textele revelate ale specialiștilor profeți și noul lor decalog (să nu fumezi, să nu bei, să nu mănînci E-uri etc.), este apro priat prin ritualurile de purificare fără a fi atins vreodată prin ritualurile de purificare sau repa ra torii propuse de preoții pieței (body building, jogging, gimnastici
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cunoscuse pe Iosif” (Ex 1,8). Astfel, Dumnezeul lui Israel s-a făcut cunoscut cu propriul nume, transcris prin consoanele YHWH. Pronunția sa exactă nu ne-a fost transmisă; ca urmare a unei interpretări restrictive a poruncii a treia din decalog (Ex 20,7; Dt 5,11: „Să nu spui numele lui Yhwh, Dumnezeul tău, în zadar”), israeliților le era interzis să-l rostească, cu o singură excepție, o dată pe an, în timpul ritualului „Zilei ispășirii” (yōm hakkippûrîm) când doar marele preot
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
12 (lamentările din pustiu); Num 14,16.23 (pedeapsa de a nu mai intra în țara făgăduită pentru cei care nu ascultă de porunci); Num 21,33-35 (text paralel cu Dt 3,1-17). În aceeași categorie de texte intră și Decalogul, inserat, cu unele diferențe, în două locuri: în Ex 20,1-17, unde nu are legătură cu contextul (și aparține probabil izvorului „sacerdotal”), și în Dt 5,6-21 unde este locul său. b) În cărțile lui Iosue și 1-2Samuel este aplicată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
lucru. Obligația odihnei se extinde la cei care locuiesc împreună în aceeași casă și la pământ; un motiv întemeiat pentru a evita aplicarea normei nu poate fi nici măcar urgența efectuării arăturii sau a culesului. a) În cele două recenzii ale Decalogului din Ex 20,8 și Dt 5,12, norma este identică în privința conținutului esențial, dar este extinsă cazuistic, incluzând aproape toate posibilitățile imaginabile într-o societate cu un fundal agricol. Motivațiile propuse de cele două texte sunt însă diferite: Ex
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
câteodată indică mai multe sâmbete, iar alteori săptămâna întreagă, caz în care alternează cu hē hébdomas. e) Nu putem dezbate în acest context problema cazuistică complexă cu privire la sâmbătă, în iudaismul mijlociu. Discuția se observă deja în cele două versiuni ale Decalogului (Ex 20; Dt 5) (Lohse 1964). Ne vom limita să semnalăm doar unele aspecte fundamentale comune tradiției ortodoxe și celei schismatice sau eretice. Începem prin a preciza că o lege sau chiar și numai o uzanță care prescria încetarea oricărei
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
evident că cel care se odihnea sâmbăta trebuia să primească hrana și îngrijirile necesare chiar dacă nu producea nimic în acea zi. Astfel se explică repetatele încercări de a încălca această lege, așa cum reiese de altfel și din cazuistica formulată în Decalog (Ex 20,8-11; Dt 5,12-15). După cum an notat deja, într-o primă fază, evreii care s-au opus abuzurilor lui Antioh IV Epifanul (cf. 14.1.d) au preferat să se lase masacrați decât să încalce preceptul sâmbetei. Este
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și realizarea marii tradiții iudeo-creștine, o ramură nouă, proaspătă, pe arborele progresului european, trecând prin Revoluția franceză și liberalismul secolului al XIX-lea spre era socialistă"27. Am putea duce mai departe în trecut o astfel de genealogie, monoteismul și Decalogul lui fiind, cu siguranță, temelia originară. Dar diagnosticul este sigur în aceea că pune accentul pe credința în mântuirea viitoare ca motor esențial al oricărei perspective moraliste. Și nu este cazul să facem economie de mijloace pentru a realiza această
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
obiective; 2) de a susține că rolul confesorului ar fi unul psihologic-social, prin care el se raportează la penitent mai mult din perspectiva condiționărilor sale psihice și sociale. În acest caz, există riscul de a ignora elocvența reglementărilor morale, a Decalogului și de a trata persoana umană doar ca o victimă a rănilor sale psihice și sociale, absolvind-o de orice încercare de a se culpabiliza, ce pare a fi exagerată. Ambele orientări sunt importante și conțin „ceva” din adevărul despre
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pune întrebări penitentului, chiar dacă are motive fondate să se îndoiască de integritatea materială a mărturisirii acestuia. Acest lucru nu se referă doar la chestiuni cu privire la porunca a VI-a ci, conform părerii moraliștilor, devine un principiu pentru oricare dintre poruncile Decalogului: dacă întrebările fac mai mult rău decât bine, ele trebuie să fie evitate. În tot acest parcurs „interogatoriu”, penitentul trebuie să fie mereu crezut, iar confesorul va fi atent să nu îi ceară acestuia nume de persoane sau de complici
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fie strict sacramentală, evitând orice alte posibile derogări de la această regulă. Pentru o eventuală abatere în acest sens, Codul prevede anumite sancțiuni. În momentul când, în cadrul celebrării, confesorul, „sub pretextul mărturisirii, solicită penitentul la păcat împotriva poruncii a șasea a Decalogului”, el este „pedepsit, în funcție de gravitatea delictului, cu suspendare, cu interziceri și privări, iar în cazuri mai grele, să fie destituit din starea clericală”. Prin urmare, este necesară o atenție deosebită nu doar asupra comportamentului exterior, ci și asupra dialogului dintre
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și asupra dialogului dintre confesor și penitent, pentru că și acesta poate fi o sursă prin care se poate realiza o astfel de abatere. Modalitățile în care confesorul poate solicita un penitent la un anumit act împotriva poruncii a șasea din Decalog pot fi diverse, plecând de la acțiuni concrete (fapte, scrisori), pe care confesorul le propune prin proprie inițiativă și în mod explicit, și ajungând la anumite modalități pasive și implicite. Ele sunt pasive, atunci când vin din inițiativa penitentului, iar confesorul nu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de modestie, mai ales datorită faptului că această dezlegare este rezervată doar anumitor foruri competente. Canoanele Codului vorbesc și de un aspect particular și delicat: de confesorul care își dezleagă complicele în cazul unui păcat împotriva poruncii a șasea din Decalog, așezându-l în excomunicarea latae sententiae. Există însă posibilitatea ca penitentul să nu fie conștient de acest lucru și să îi ceară confesorului, cu care este complice, dezlegarea sacramentală. În acest caz, confesorul are datoria de a-i explica penitentului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]