287 matches
-
timpului, sătul a mai avut și denumirile: Satu Nou (la început), Sturza (din cauza așezării pe moșiile boierului Sturza), I.C. Frimu. În ultimii ani singurul eveniment important a fost numirea în funcția de decan a prof. Isidor Chinez, și stabilirea centrului Decanatului de Valea Șiretului la Izvoarele.
Izvoarele, Iași () [Corola-website/Science/301287_a_302616]
-
catolic Timișoara, unde apare sub denumirea de Evsen, și în care se arată că preotul Nicolae din Evsen a plătit în anul 1333 suma de 27 banali. Parohia atestata sub formele Evsen, Ewzin a făcut parte din arhidiaconatul de Timiș, decanatul de Timiș și Bârzava, doar în anul 1355 fiind consemnata între parohiile din arhidiaconatul de Sebeș. În 1359 comună Recaș este colonizata cu nobili români cu numele de Stan, Neagu Vlaicu, Nicola și Vlad, care în 1361 stau în proces
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
1263 ca "posessio Barwmlak". În 1305, după moartea comitelui Apafi, proprietarul comunei, fiii săi Gregor și Iacob și-au împărțit mai multe posesiuni, între care și "terra Baromlak". În anul 1357 Gebhard din Vorumloc a fost conducătorul preoților reclamanți din decanatul Șeica împotriva episcopului de Alba Iulia, în chesiunea zeciuielii. În anul 1411 abatele de la Cluj-Mănăștur a reclamat localitatea Vorumloc, pe care o considera posesiune a sa. Din 1999 întregul sit face parte din lista monumentelor protejate de UNESCO. Se pare
Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/301751_a_303080]
-
Șieul Mare(Nagy-Sojo), Sebiș (Sebișul de sus) și Lunca. Acest lucru dovedește existența satului Șieuț, fiindcă altfel nu trebuia determinat satul Șieu, cu adjectivul “mare”. În sec. XIII - XIV aceste sate, din punct de vedere al organizării bisericești, aparțineau de decanatul din Reghin, în cadrul arhidiaconatului din Ozd. Din punct de vedere administrativ și patrimonial ele aparțineau familiei “Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau de Losoncz, devine Voievodul Transilvaniei. Din sec. XIV, satul Lunca, apare atestat sub numele de “Fris”. Probabil
Șieuț, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300894_a_302223]
-
1939). În anul 1948, în Dieceza de Timișoara erau 360.000 de credincioși în 164 de parohii și 236 preoți, din care 195 preoți diecezani și 43 preoți călugări. În acel an, Dieceza de Timișoara este degradată la rangul unui decanat (protopopiat), activitatea ordinelor religioase calugărești și a asociațiilor catolice fiind total interzisă. Seminarul teologic, precum și toate școlile confesionale catolice sunt confiscate. Augustin Pacha a încercat de la bun început să găsească un modus vivendi acceptabil pentru toate nationalitățile care aparțineau Bisericii
Augustin Pacha () [Corola-website/Science/303643_a_304972]
-
fost dascăl în Năsăud între 1797-1804. După moartea preoții din Leșu, a fost îndemnat de socrul său să meargă la Blaj, unde a fost hirotonit, iar în 1805 a fost numit preot în Leșu. În 1835 Leșu figurează printre parohiile decanatului și vicariatului Rodnei, condus de Ioan Mărian, păstorit de preotul Daniel Mălai, care are în grijă 598 de suflete. Având experiență de dascăl, preotul Dănilă Mălai este cel care pune bazele unei școli sătești, făcând educația religioasă a copiiilor în
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (3) și (17 noiembrie - 28 decembrie 1937) în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (4). După 1944, s-a numărat printre membrii partidului disident condus de Gheorghe Tătărescu. Pe data de 11 noiembrie 1946 printr-o adresă trimisă Decanatului Facultății de Drept, Ministerul Educației Naționale informează că îi aprobă dlui. Tiberiu Moșoiu, profesor la Facultatea de Drept din Cluj, concediu pe anul școlar 1946/1947, pentru a îndeplini funcția de Guvernator al Băncii Naționale. Tiberiu Moșoiu a fost guvernator
Tiberiu Moșoiu () [Corola-website/Science/311818_a_313147]
-
în 2002, la pelerinajele diecezane au participat circa 12 000 de credincioși), comunitățile catolice de diferite etnii din Banat își mențin tradițiile seculare. Inițiativa renașterii acestor pelerinaje a avut-o episcopul Martin Roos în anul 2000 - "An jubiliar" -, când toate decanatele Diecezei romano-catolice de Timișoara au avut programate deplasări la toate străvechile locuri de pelerinaj. Dieceza romano-catolică de Timișoara își desfășoară activitățile sociale și caritative prin intermediul Federației "Caritas", constituită din cele opt asociații omonime din Arad, Lipova, Reșița, Caransebeș, Lugoj, Orșova
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
marea sa majoritate era profund atașat regimului comunist. În același timp principalii organizatori ai acțiunilor de protest sunt demascați în ședințe publice în care, pe lângă excluderea lor din organizație, se cere eliminarea lor din facultăți ca elemente dușmănoase față de regim. Decanatele și rectoratele nu fac nicio analiză a temeiniciei acuzațiilor aduse și îi exmatriculează pe cei vizați, fără drept de reînscriere în vreo instituție de învățământ superior. Aceste acțiuni sunt coordonate de organizațiile de partid din universități precum și de catedrele de
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
declarat-o parohie. Biserică romano-catolică „Sfântă Cruce” este o biserică relativ nouă în peisajul Bucureștiului, aflată în sectorul 3, pe șoseaua Mihai Bravu nr. 259, care deservește un numar de 1785 de suflete conform recensământului din 2005. Că parohie aparține decanatului București-Sud (format din următoarele parohii: Preasfântul Mântuitor, Santa Maria Gratiarum ( Biserică Bărăția din București),Sfântă Fecioara Maria Regina (Biserică Romano-Catolică din Cioplea), Sfântă Ana, Sfântă Elenă, Giurgiu, Popești-Leordeni), din cadrul Arhiepiscopiei romano-catolice de București. Parohia romano-catolică „Sfântă Cruce” nu are filiale
Biserica Sfânta Cruce din București () [Corola-website/Science/314090_a_315419]
-
deja sub dreptul sibian, satele din capitulul Șeica purtau numele de „"întemeieri noi"” (în ). Apariția acestor "novella plantatio" se explică prin faptul că multe comunități sătești și-au răscumpărat libertatea de la proprietarii lor, ceea ce a avut ca urmare și reorganizarea Decanatelor ecleziastice Mediaș ("Mediasch") și Șeica ("Schelk"). Începând cu anul 1315 cele Două Scaune au aplicat dreptul sibian, fără a constitui totuși împreună cu Sibiul o singură unitate administrativă. Prin alt privilegiu, din anul 1318, regele i-a scutit de serviciul militar
Două Scaune () [Corola-website/Science/314806_a_316135]
-
sinodale și cu părinții de la Institutul religios „Cavanis” care au o casă deschisă în Parohia Pașcani. În prezent, Parohia Pașcani are următoarele filiale: Blăgești, Boșteni, Bursuc, Dolhasca, Gâștești, Hărmăneștii Noi, Heci, Lespezi, Ruginoasa, Sodomeni, Stolniceni, Vânători-Gura Bădiliței. Ea aparține de Decanatul de Valea Siretului, cu sediul la Butea. În această biserică sunt celebrate zilnic liturghii. Din rândul enoriașilor Parohiei Pașcani provin pr. Hugo Daniil Hampel, OFMConv. (1891-1934), pr. Petru-Bogdan Răchiteanu (n. 1975) și pr. Samiras-Gabriel Brahas, OFMCap. (n. 1979). La această
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
de zece ani și decedase la 3 august 1933. La începutul lui octombrie 1933, părintele Petz predă administrarea Parohiei Gherăești către noul paroh, pr. Ioan Mărtinaș. Ca o apreciere a meritelor sale, a fost ales consilier episcopal și decan al Decanatului Siret. După instaurarea în România a regimului comunist și denunțarea unilaterală la 17 iunie 1948 a Concordatului de către același regim, Biserica Romano-Catolică a fost supusă unei cenzuri severe. Pentru a asigura continuitate în conducerea diecezelor, Sfântul Scaun a intervenit cu
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate de Litere a Universității din București. Aici alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
revendicările țăranilor și înființarea cluburilor socialiste la sate. Din 1900, se retrage definitiv, în urma presiunilor autorității politice, dar a activat în cadrul Ligii pentru unitatea culturală a românilor. În anii 1902-1904 a fost student la Facultatea de Litere și Filozofie, în timpul decanatului eminentului profesor Ioan Bogdan. Bun cunoscător al operei unor iluștri literați germani (R. Wagner, Stefan George, Hugo von Hoffmanstall, Maeterlinck), francezi (Alfred Vallette, St. Mallarmé), englezi (Moore, Lord Tennyson), ruși (Turgheniev, Lev Tolstoi, Pușkin, Lermontov) și maghiari (Al. Petöfi), din
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
demersurile pentru înființarea unui centru universitar laic la Sibiu. În anul 1969 s-a înființat Facultatea de Filologie și Istorie din Sibiu, a fost preșendinte al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și a devenit primul decan al acestei facultăți. În timpul acestui decanat, a înființat specializările Istorie, Istorie-Germană, Germană-Română, Engleză-Română, Engleză-Germană, Istorie-Engleză, Germană-Engleză, Științe Economico-Administrative (devenită ulterior Drept economico-administrativ). A aprobat Facultății de Industria Lemnului din Brașov să deschidă un centru de învățământ la Sibiu, acesta fiind începutul învățământului superior tehnic la Sibiu
Nicolae Lupu (istoric) () [Corola-website/Science/319261_a_320590]
-
la Cernăuți în anul 1876, profesorul gimnazial Wilhelm Schmidt presupune că lăcașul de cult ar fi fost construit în jurul anului 1550 de către voievodul Iliaș Rareș (1546-1551), fiul lui Petru Rareș, având ca sursă o notiță de mână, aflată în arhiva Decanatului din Ipotești, însă informațiile nu corespund datelor istorice și arheologice. Domnitorul respectiv trecuse la islamism, chipul său din tabloul votiv din biserica Mănăstirii Probota fiind înnegrit. În anul 1611, în timpul domniei lui Constantin Movilă (1607-1611), vel vistiernicul Nicoară Prăjescu, împreună cu
Biserica Sfântul Nicolae din Suceava () [Corola-website/Science/316603_a_317932]
-
spovedite lui de regină. El a fost canonizat în anul 1729 de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) și s-a stabilit ziua de 16 mai ca dată a sărbătoririi cultului său. La început, în Ducatul Bucovinei exista un singur decanat, cu sediul la Cernăuți. Ca urmare a dezvoltării comunităților catolice din Bucovina, prin dispoziția nr. 1978 din 8 iunie 1828, Înaltul Consistoriu mitropolitan din Lemberg a înființat un vicedecanat la Suceava, numind în această funcție pe parohul din Suceava, pr.
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
comunităților catolice din Bucovina, prin dispoziția nr. 1978 din 8 iunie 1828, Înaltul Consistoriu mitropolitan din Lemberg a înființat un vicedecanat la Suceava, numind în această funcție pe parohul din Suceava, pr. Franz Stüber. Acest vicedecanat a fost transformat în decanat în anul 1847, parohii de Suceava îndeplinind o lungă perioafdă (până la instaurarea regimului comunist) și funcția de decan de Suceava. Biserica a fost construită în stil baroc, cu influențe clasiciste. Ea este voluminoasă și cuprinde trei nave flancate de nișe
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
Liturghii în limbile germană și polonă (celebrate de pr. prof. dr. Lucian Farcaș și pr. Marius Bucevschi), a urmat sfânta Liturghie pontificală de hram la care, alături de Aurel Percă (episcop auxiliar de Iași), au concelebrat preoți din toate parohiile din Decanatul de Bucovina. A participat cu acest prilej și primarul Ioan Lungu al Sucevei. Au fost amplasate pe stâlpii bisericii două plăci memoriale în memoria foștilor parohi Dumitru Patrașcu și Ștefan Babiaș. Prin decretul episcopal nr. 1358 din 10 august 2010
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
postament de piatră, pe care se află următoarea inscripție în limbile poloneză și germană: ""PAMIATKA MISSJI 1883 ANDENKEN MISSION"" ("În amintirea misiunii din 1883"). Ea a fost amplasată în semn de amintire a exercițiilor spirituale din 1883. În anul 2007, Decanatul Catolic din Bucovina, prin Parohia Romano-Catolică Suceava, s-a adresat Primăriei municipiului Suceava cu intenția de a amenaja o piațetă și a amplasa Statuia Papei Ioan Paul al II-lea în zona bisericii. Statuia a fost realizată cu ocazia împlinirii
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
spunea pe atunci "Villa Abbatis" sau altfel spus "Satul Abatelui". În a șaptea decadă a secolului al XV-lea, un document menționează că Țapu împreună cu alte trei localități: Șoroștin, Mănărade și Cenade, făceau parte dintr-o uniune religioasă al cărei decanat se situa la Cenade. Ulterior, aceste localități au format și o uniune administrativă. Au existat numeroase încercări din partea nobilimii maghiare de despărțire a acestor uniuni administrativ - religioase, încercări soldate cu eșecuri repetate datorită faptului că acestea se bucurau de protecție
Biserica fortificată din Țapu () [Corola-website/Science/320812_a_322141]
-
Perioada de la începutul secolului al XX-lea este considerată a fi una dintre cele mai prolifice, atunci fiind sfințite și două capele în Rădăuți: La 1 iunie 1904, este numit ca paroh monseniorul Clemens Swoboda, care ulterior preia și conducerea Decanatului de Rădăuți, după reorganizarea administrativă a bisericilor din Bucovina din anul 1906. Până la primul război mondial, comunitatea catolică din localitate a crescut constant. Astfel, dacă în 1825 trăiau în Rădăuți 1.039 de catolici, în 1830 erau 1.345, în
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
a decedat la scurt timp, Mons. Clemens Swoboda a fost numit la 9 iunie 1921 în funcția de paroh de Cernăuți și Vicar General al Bucovinei. Pentru o mai bună organizare a comunității romano-catolice din Bucovina, au fost înființate decanate. Decanatul de Rădăuți a preluat jurisdicția comunităților din Bucovina de Sud cu următoarele parohii: Rădăuți (cu filialele Satu Mare și Gălănești); Althütte; Augustendorf (cu filialele Davideni, Dunaveț și Laureanca); Cacica; Dornești; Gura Putnei (cu filialele Falcău, Brodina, Putna, Seletin și Vicov); Măneuți
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]
-
filialele Falcău, Brodina, Putna, Seletin și Vicov); Măneuți (cu filiala Frătăuții Noi); Solca (cu filialele Arbore, Clit și Dealul Ederii); Solonețu Nou (cu filiala Pleșa); Țibeni (cu filiala Iacobești); Voievodeasa (cu filiala Marginea). În anul 1934, se afla sub administrarea Decanatului de Rădăuți un număr de 34.102 credincioși catolici. Ca decani de Rădăuți au fost: mons. Clemens Swoboda (ianuarie 1907 - august 1924), pr. Karl Morosiewicz (17 iulie 1925 - 29 septembrie 1929) - paroh de Rădăuți și pr. Anton Sebesteny (octombrie 1930
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Rădăuți () [Corola-website/Science/317356_a_318685]