327 matches
-
te duc eu cu mașina, se oferi Miriam prompt. Woodbury nu e chiar atât de mare la urma urmei. Unde stai? Ar fi fost absurd să refuze. Mașina ei era un model mai nou decât se aștepta, un Peugeot roșu decapotabil, extrem de rapid. — Faină mașină, comentă el, deși mă îndoiesc că ți-ai luat-o din salariul de-aici. E greu să dai jos capota? — Simplu ca bună ziua, zise ea arătându-i. Deși avea treizeci și opt de ani și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
el, aplecat sub un jug de bambus Încărcat cu legături de lemne pentru foc. Mulțimea se Împingea În jurul lui, duhnind a transpirație și oboseală, a grăsime ieftină și a vin de orez, mirosurile unui Shanghai nou pentru el. Un Chrysler decapotabil, cu doi tineri germani pe scaunele din față acceleră pe lîngă el, claxonînd tare, zgîriindu-i cu bara din spate mîna lui Jim. După ce trecu de punctul de control, Jim Îndreptă roata din față a bicicletei și pedală spre apartamentul familiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
debitelor ieșea de pe pagină și trecea pe sugativă. Sună telefonul. Buzz ridică receptorul. — Paza. Cine-i acolo? — Sol Gelfman, Buzz. Mă mai ții minte? Era boșorogul de la MGM care avea un nepot hoț de mașini: un tip drăguț care șutea decapotabile din parcările restaurantelor și gonea cu ele prin toate tunelurile din zonă, lăsându-și întotdeauna cartea de vizită - un rahat baban - pe bancheta din spate. L-a mituit pe polițistul care îl arestase ca să-și modifice raportul și să menționeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apoi își oferea mângâierile atunci când nimeni altcineva nu îndrăznea să facă asta. Unii oameni, care treceau prin criza vârstei mijlocii, o luau razna, dar Jina, asemenea lui Ahmad, prefera s-o lase mai moale cu toate. În loc să-și cumpere o decapotabilă, avea să le facă pe plac vecinilor și să-și domesticească grădina. Avea să așeze un gazon nou, să planteze straturi de mușcate vesele, ba chiar avea să instaleze și-o fântână. Avea să facă grădina la fel de sigură ca interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să regăsească la ei privirea pătrunzătoare a adolescentului. Președintele și-a limpezit glasul, Însă nu s-a mișcat. În spatele lui, pe un panou, era o fotografie Înrămată care Îl reprezenta alături de Kennedy. Erau pe bancheta din spate a unei mașini decapotabile, amândoi afișând zâmbete largi. În fundalul neclar, dincolo de ceea ce părea un teren de paradă, era un rând de cadeți În poziție de drepți, ale căror mănuși și curele albe erau vizibile pe fondul Închis al uniformelor. — Asta, a Început el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un mic scenariu, din trei cuvinte. Aveai cinci minute la dispoziție. "Plictiseală", "moară", "perdea" sau "cerșetor", "costum", "ascensor". Eu am avut "fotografie", "zdrențe", "mașină" și am inventat o poveste cu o fotografie în care e un cerșetor într-o mașină decapotabilă. În realitate, un tip foarte bogat oprește decapotabila la stop unde apare un cerșetor. Trage pe dreapta și îi dă o sută cerșetorului numai să-i împrumute hainele pentru o fotografie, cu care să se laude la mișto la prieteni
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
minute la dispoziție. "Plictiseală", "moară", "perdea" sau "cerșetor", "costum", "ascensor". Eu am avut "fotografie", "zdrențe", "mașină" și am inventat o poveste cu o fotografie în care e un cerșetor într-o mașină decapotabilă. În realitate, un tip foarte bogat oprește decapotabila la stop unde apare un cerșetor. Trage pe dreapta și îi dă o sută cerșetorului numai să-i împrumute hainele pentru o fotografie, cu care să se laude la mișto la prieteni. De căcat, nu? Nici nu mă mir că
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb cu borul ridicat pe o parte, avea și breton, ai fi zis că atunci se coborâse de la volanul unui străvechi Ford decapotabil, își rezemase palmele de cadrul ușii larg deschise și mă privea fix. N-o mai văzusem niciodată, dar puteam să jur că era mama Mariei. „Dumneata ești Naum ?“, m-a întrebat. Aș fi putut să-i spun că nu și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fac și eu casă, o familie. Nu mă interesa pe mine blocul. Oricum, îl vindeam și mă mutam înapoi la mine la țară, că era mai liniște. Ce mașină voiați? Dacie. Eu pusesem ochii, că tata avea un bemveu sport, decapotabil. Că-l tamponasem de câteva ori. O scoteam noaptea din garaj, o-mpingeam. Cinci-șase inși o împingeam 100-200 de metri de casă și de-acolo o porneam. C-avea toba scoasă și, când o porneam, ziceai că-i tractor. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mic. Fapt e că nu mai puteam rămâne în subsolul acela, trebuia să scăpăm de Jojo înainte de a se crăpa de ziuă; de câteva ore deja îl căram după noi de parcă era viu, un al treilea pasager în mașina mea decapotabilă, și sărisem în ochi la prea multă lume. Cum ar fi cei doi polițiști pe bicicletă, care se apropiaseră pâș-pâș și se opriseră să ne privească pe când ne pregăteam să-l aruncăm în râu (cu o clipă mai devreme, Podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de aceea, mă retrăsesem din afaceri și nu voiam s-o mai iau de la capăt. Prin urmare, când eram pe punctul de a începe acel du-te-vino nocturn, cu el îmbrăcat la patru ace și așezat frumos, în spate, în mașina decapotabilă, iar ea așezată în față, lângă mine, încât trebuia să întindă un braț ca să-l țină drept, pe când mă pregăteam să pornesc motorul, iată că ea își aruncă piciorul stâng peste schimbătorul de viteză și-l plasează peste piciorul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără probleme. Așa cum promisese, Adriana le aștepta la bagaje turuind într-una plină de bucurie și de idei despre cum își vor petrece weekendul. — Mai întâi mergem la cumpărături, anunță Adriana în timp ce deschise portiera mașinii ei nou-nouțe, un BMW M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
portiera mașinii ei nou-nouțe, un BMW M3 decapotabil, roșu ca un măr copt. — Drăguță mașină! zise Emmy plimbându-și mâna pe capotă. Adriana zâmbi fericită. — Așa-i că e mișto? Cum să locuiești în Califormia și să nu conduci o decapotabilă? E un sacrilegiu. E un “cadou pentru independență” de la părinții mei. — Glumești, spuse Leigh încântată că toate trei reintrau în vechile lor roluri. Nu glumesc deloc, fredonă Adriana. Au vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vrut “să încurajeze” decizia mea de a mă susține singură — îmi plătesc singură apartamentul, apropo — și uite-o. Vreau să spun că, în principiu, aș fi putut să refuz, dar mi se pare o prostie, nu? Fetele au urcat în decapotabilă și au plecat să ia masa la Ivy, să colinde prin magazinele de pe Bulevardul Robertson pentru ca Emmy să cumpere o pereche de botoșei pentru nepotul ei și să dea o raită pe Plaja Venice, aproape de care stătea Adriana. Studioul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se numește? —Jurnalul. Toată lumea zice că-i nostim ca filmele lui Woody Allen de pe vremea când încă era nostim. Am plecat de la hotel la patru. Jazz reușise cumva să facă rost de singurul șofer din Antibes care avea un jeep decapotabil. Ne-am năpustit vâjâind pe aleea din fața hotelului și apoi pe drumul de coastă. —Și cu ce te îmbraci la bal în seara asta? îmi strigă Jazz cu părul ciufulit de vânt. —Cu o McQueen. Patrick mi-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil că nu e vicarul din sat. Fac cafea, o pun pe tavă, adaug o farfurie cu biscuiți și niște brioșe pe care le-am cumpărat pentru ceai. După care pornesc spre salon și bat la ușă. — Intră ! Împing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn. — Doamnă. Îmi deschide ușa galant. — Ce vrei să-mi arăți ? îl întreb când mă sui în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu puțin chutney de mango. Și era atât de mult, și totul se umfla enorm în toate vasele simultan... Oricum. Nu contează. Pizza pe care am mâncat‑o în cele din urmă a fost foarte bună. Ne apropiem de mașina decapotabilă a lui Luke din colțul parcării, și el o deschide cu telecomanda. — Ai primi mesajul meu, da? zice. În legătură cu bagajul. — Da, l‑am primit. Uite‑l. Îi arăt foarte sigură pe mine cea mai mică valijoară din lume, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
bagaje“? — Ba da, spune Luke. Dar asta... arată spre valijoară. Sunt impresionat. Deschide portbagajul, iar eu mă așez în scaunul șoferului și îmi reglez scaunul în față în așa fel încât să ajung la pedale. De când vreau să conduc o decapotabilă! Portbagajul se închide și Luke înconjoară mașina, cu o expresie întrebătoare pe față. — Tu conduci, da? — Măcar o parte din drum, m‑am gândit, zic în treacăt. Doar ca să‑ți mai tragi și tu puțin sufletul. E foarte periculos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din parcare spre stradă. De când aștept momentul ăsta! Mă întreb dacă mă vede cineva. Dacă Emma și Rory se uită pe fereastră. Și ce zice tipul ăsta solid, care se crede atât de cool pe motocicleta lui. Ha! N‑are decapotabilă, nu‑i așa? Din greșeală intenționată, mă sprijin de claxon și, în clipa în care ecoul acestuia se aude în parcare, văd cel puțin trei persoane care se întorc să mă vadă. Ha! Uitați‑vă la mine! Hahaha... — Florica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
păstrare în lăzile frigorifice cu păsări refrigerate și casolete cu carne pentru week-end. O călugăriță împietrită de săptămâni cu cartonașul atârnat pe piept pe care scria: Ajutați Ostașii Domnului își aruncă rasa întunecată și, urcându-se la volanul unui Peugeot decapotabil, numai în lenjeria dantelată, prinse cartonașul cu ventuze pe parbriz și scrise pe verso cu marker-ul: O sută de parai, meniu complet! Mama a căzut din brațele Mioarei, pentru că tânăra decanta în pahare gradate un cocktail din abnegația (strânsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îl vâri în întunericul din tine, oprindu-l de a ieși vreodată. Și-ar arăta hidoșenia, e acolo și gata, deși unii semeni nu se feresc de a o expune, îi reprezintă, iar politicienii o cosmetizează estetizând-o cu hainele decapotabile și o aruncă mulțimii ca pe o damă de consumație. Luați-o! Aceasta e PÂINEA! Urmează CIRCUL! Înaintăm spre MOARTE, acolo unde nimic nu se uită, se păstrează într-o infinită repetiție, încât un infinit ești copil, patru, adolescent, treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că Brăila e un oraș unic, ce va fi cândva un al II-lea Ierusalim. Și că locurile care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de a face față oricăror încercări, chiar dacă și Iisus ar veni cu un Jeep decapotabil în plină zi. Ceea ce o puse pe gânduri pe Mioara Alimentară a fost fructul vechi, parfumat, cu felia lipsă a propriului trecut. Mama exprima și ea aceeași nedumerire, cu atât mai mult cu cât nu își găsea, printre reziduuri, părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ea), ar putea să sature întreaga populație înfometată a planetei, sau măcar a întregii Africi. Marea este plină de iahturi sau bărci cu vele iar plajele sunt întro ordine și curățenie exemplare. Restaurantele sunt pline, pe șosea vezi nenumărate mașini decapotabile, iar eu mă mișc prin toată această lume și încerc să o înțeleg în frenezia și spiritul ei de afirmare. Vraja banului, a luxului, a dorinței de a fi mai sus decât celălalt, toate acestea sunt bine cunoscute de către toți
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
reproșuri pentru imprudențele imaginare. Îi treceam În revistă pe cei care se găseau atunci În preajma mea, vruseseră sau nu să mă provoace, cine era de Încredere, cine nu? Nu-i nimic altceva decât tăcerea obișnuită, uruitul asurzitor al mașinii blindate decapotabile care se apropie, simți trepidația aerului, a asfaltului, auzi uruitul asurzitor al motocicletelor, vezi ochii noștri alunecând, lacomi? unde e? unde e? unde e? Führerul! Conducătorul! Și mâinile noastre ridicându-se, grăbite să ne descopere capul și gurile noastre deschizându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]