27,663 matches
-
Germania cu 230 de voturi; John Galsworthy a cîștigat Nobel-ul pentru Literatură; pentru prima dată o femeie - Amelia Earhart - a zburat singură peste Oceanul Atlantic; iar în Anglia, "era servitorilor" se apropia de sfîrșit, fără să știe că, peste cîteva decenii, un regizor ca Robert Altman o va reînvia spectaculos... Dacă Gosford Park e filmul unui american în Marea Britanie, Drumul spre pierzanie (Pierzanie - Perdition, în original, fiind numele unui oraș), e filmul unui britanic în State: Sam Mendes, aflat la al
Pe vremea lui Gosford Park by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14608_a_15933]
-
Dostoievski din România - continuă să desfășoare o activitate prodigioasă. În plan mondial, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, s-a schimbat viziunea dominantă asupra operei lui Dostoievski, schimbare la care au contribuit și exegeții din România. Pe parcursul deceniilor, am informat pe larg pe cititorii "R.L." (cronicile mele despre simpozioanele internaționale ținute în Austria, Franța, Italia, Norvegia fiind reluate și în volumul Dostoievski: quo vadis homo?, Univers, 2000). În cadrul acestui proces, s-a trecut de la afirmarea unor teze speculative
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
de concert a maeștrilor contrapunctului, pe de alta, complicatele structuri polifonice folosite în creațiile proprii (îndeosebi în cele corale). Dacă esteticienii contemporani lui Brahms opuneau (și din această cauză) poziția "conservatoare" a acestuia celei "inovatoare" a lui Wagner, iată că deceniile viitoare vor aduce necesara schimbare de optică. Nimeni altul decât Arnold Schönberg va reabilita pe "progresistul" Brahms, insistând asupra modernității sale în reformularea tehnicilor vechi. Aceasta pare a fi ideea pe care organizatorii seriei de concerte camerale din luna octombrie
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
execuțiilor similare. Începând cu anul 1990, siguranța cetățeanului a luat sfârșit. În locul rânduielii a apărut anarhia. Aleșii neamului au prins gustul adulterului politic. Toată suflarea spera Într-un reviriment așteptat. Dar nu a fost așa. A Început prădarea agoniselii ultimelor decenii. Am obținut dreptul la libera exprimare, dar nimeni nu te ascultă. Beizadelele Își fac de cap.
Hai acasă!. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_344]
-
absența standardelor, fascismul care impunea "rațiunea non-rațiunii", forța maselor capabile de a guverna fără să fie capabile de asta, moartea idealurilor, năvala mediocrității, incapacitatea de comunicare (omul maselor fiind "pierdut" dacă accceptă discuția, dialogul), statul polițianist pe care, după atâtea decenii de la prevestirile sale, am ajuns să-l cunoaștem cu toții pe viu. Regimurile autoritare aveau să ducă la revoluție. Si câte altele au rămas valabile! "Națiunile europene intră într-o etapă de mari dificultăți în viața lor internă, plină de probleme
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
romanul premiat, Assam (Ed. Albin Michel), am aflat din revistele literare franceze că face parte dintr-o saga familială, alături de cărțile precedente, Viceregii și Ciclon. Criticul literar, gazetarul, poetul și romancierul Gérard de Cortanze a ținut sub tăcere timp de decenii legendele familiei sale prestigioase, descendentă a unor prinți piemontezi, pînă cînd s-a hotărît să povestească destinele fabuloase ale strămoșilor săi. Cu un asemenea succes, încît primele două romane ale ciclului au cunoscut mai multe ediții populare, iar colegii lui
Premiile toamnei franceze by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14611_a_15936]
-
rațională, clară și argumentată, fără însă să fie partizanii metodelor formale. Mă refer la Jacques Bouveresse, Antoine Compagnon, Vincent Descombes, Luc Ferry, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Pierre Rosanvallon și Jean-Marie Schaeffer, de la care am avut mult de învățat în ultimul deceniu. Spectator uluit în aceeași ordine de idei, ați atins, în treacăt, în conferință, problema criticilor corecți politic. Mă tem că deși sintagma "corectitudine politică" e vehiculată intens și la noi, puțini știu istoria acestei "norme". îmi cereți să descriu rapid
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
ca o construcție de la Muzeul Satului. l Un număr anterior al revistei se ocupa de Tristan Tzara, iarăși cu multe fotografii rare. De pus la colecție. l DILEMA a ajuns la numărul 500. Asta înseamnă ceva mai puțin de un deceniu. Pe ultima pagină, directorul fondator, dl Andrei Pleșu, publică un spiritual editorial intitulat "Dilema eternei tranziții". Ideea responsabilului de număr care semnează R.C. (cin' să fie? cin' să fie?) este de a sărbători aniversarea solicitînd cititorilor revistei un răspuns la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14665_a_15990]
-
estetice (despre rolul artei, despre (i)moralitatea ei, despre redarea binelui și a răului într-o operă de artă etc.), autorul oferă "cheia", sensul anagogic, cum ar spune Dante, al falsei comedii pe care o propusese în urmă cu un deceniu: orașul ar fi sufletul nostru, al fiecăruia, revizorul din final ar fi conștiința noastră trezită, ce ne așteaptă în pragul mormântului, Hlestakov, falsul revizor, "conștiința superficială a lumii, venală și amăgitoare", "ușuratică și prefăcută care, folosindu-se de spaima noastră
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
și al bucuriei. L-am întîlnit pe un nepot de-al lui Cioran, care chiar îi semăna, am cunoscut-o pe cumnata care era evocată în scrisorile noastre ... cu 20 de ani în urmă! Să mă aflu la peste două decenii de cînd prietenia noastră a început, chiar în satul natal al lui Cioran ...e într-adevăr o experiență situată între melancolie și bucurie. R.B.: Aș completa ideea.Pe parcursul scurtei noastre călătorii, s-au întîmplat și cîteva mici minuni. Cînd l-
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
elementară, de vreme ce susținea că altă cale de a supraviețui, ca scriitor, nici nu ar fi putut să existe. Lăsând la o parte faptul, - pretindea, - că un scriitor și-așa...Și așa, ce? Ce ne-am fi făcut noi fără obsedantul deceniu, de unde am mai fi supt! noi?" (același). Un stol de porumbei după viscol, în ianuarie, după ce iese soarele și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
Cine sînt eu de Ana Blandiana. Efortul de precizie și de actualizare a datelor este absolut remarcabil Extrem de rar am observat unele lipsuri sau inadvertențe în Dicționar, de ex. Ov. S. Crohmălniceanu a fost profesor la Universitatea București cu două decenii înainte de anul 1967 care apare în SRS; unii autori nu sînt trecuți strict alfabetic, de ex. Nechit este înregistrată după Negrici și Negruzzi; la Ionel Teodoreanu este omis din lista cărților sale romanul Crăciunul de la Silvestri ( 1934) ( rămînînd în spiritul
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
a lui C. Stere pentru alianța cu Pu-terile Centrale. Ceea ce este inacceptabil este însă portretul răutăcios pe care Călinescu i-l compune omului Slavici, acela care a trebuit să moară ca să fie izbăvită opera. Goga nu gîndise altfel cu patru decenii înainte: A murit un om: Ioan Slavici. Slavici nu era însă nici incult, nici neonest în ideile sale. Simpatiile sale mergeau spre civilizația din Centrul Europei mai degrabă decît spre unguri, austrieci sau nemți ca popoare. Compara, de exemplu, condițiile
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
extremă a gîndirii și mijloacelor de care dispun irakienii, ascunzîndu-se de rachetele inteligente inamice în gropi ca acelea din primul război mondial ori în spatele unor saci cu nisip, ne oferă spectacolul uluitor al unor evi paraleli, situați la distanță de decenii unul de altul și fără putința întîlnirii și a concilierii. Ceea ce poate să însemne că sfîrșitul istoriei n-a venit pentru toată planeta. Afganul trăind în grotele munților sau irakianul fanatizat pînă la imbecilizare de paranoia dictatorului mai trebuie să
Război și pace by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14077_a_15402]
-
bucuriei săvârșirii și al excesului. Dar tot el continuă, cu acuitatea experienței împătimitului care nu cunoaște bariere în cercetare, când contextul îi este mai mult sau mai puțin favorabil: "Noroc că n-am băgat de seamă cum au trecut patru decenii, concurând efectiv cu jucătorii de cărți care uită să se mai ridice de la masa de joc." Este rezumat în această mărturisire sensul activ al puterii de a face, cât și baza respectivului sens: imbold, capacitate de opțiune, nevoie de continuitate
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
Elena Zottoviceanu Absent de patru decenii de pe scena Operei bucureștene, Falstaff își face reintrarea într-un spectacol care este o certă reușită. Nici o altă partitură verdiană nu pune în fața interpreților probleme atât de dificile scenic și muzical, care să nu poată fi rezolvate decât prin travaliu
Un succes de durată? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/14070_a_15395]
-
unor funcționari muzeali. În concepția lor dăinuie, bine ancorată, ideea că o expoziție de "arte decorative" nu poate atinge prestigiul uneia de pictură, grafică sau sculptură. În ceea ce privește fotografia, lucrurile stau cu mult mai rău deși, de mai bine de un deceniu, universitățile de artă au secții pentru arta fotografică. De un regim similar "se bucură" și formele artistice mai noi chiar dacă, și ele, au deja o vârstă onorabilă - happening-ul, instalațiile, obiectul etc., a căror promovare este privită cu suspiciune și
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
nu și-ar fi iertat lapsusuri în cea proprie, iar memoria își are vacanțele ei, criptând voluptățile ce nu vor fi numite, precum imaginația poate plăsmui - nu și celui ce ține un jurnal. Epoca este aceea a beznei de peste patru decenii prin care cu toții am trecut, cu consecința timpurie că, adâncindu-se într-însa, cel abia ieșit din adolescență constata că nu mai are unde și nu mai poate spune "casă,", că, prin urmare, i se tăiaseră rădăcinile. Titlul cărții poartă
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
a înecat în platitudine și în conjuncturalism", ca să nu-l mai pomenim pe "un obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan avea să-i concendieze, fie și temporar, pe T. Vianu și Al. Rosetti și, pentru mai bine de un deceniu, pe G. Călinescu." Cel ce începuse să publice și fusese apoi înlăturat se întreabă, la revenirea în funcție: "a fost bine? A fost rău?" Probabil că suișul pe scara socială ar fi fost în direct raport cu gradul de compromitere
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
așadar, înfocați staliniști, cum se dovedeau pe atunci Haralamb Zincă și Ștefan Iureș, dar și Paul Anghel, Ștefan Bănulescu, Al. Oprea. Era încurajată, firește, poezia descriptiv-encomiastică, ultrapolitizată și se condamna "intimismul", adică lirica sentimentelor eterne. Numeroase sunt evenimentele a șapte decenii de existență, cu surprizele nu doar ale anilor, ci și ale orelor. Să notăm, totuși, reîntâlnirea cu profesorul Călinescu - prin 1963 -, prilej de a-și spune cuvântul despre atitudinea politică a acestuia, în opoziție cu generozitatea omului: "Ultimii 10-15 ani
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Ioana Pârvulescu România în anul 2000. Aceasta a fost una dintre compunerile la modă, cînd eram în clasele primare, iar învățătoarea mea avea probabil pasiuni viitorologice pentru că ne-o dădea măcar o dată pe an. Cum nouă deceniile ne păreau veacuri, ca oricărui copil care n-are prea mulți ani de pămîntean la activ, ne lăsam imaginația să construiască cele mai minunate lucruri cu putință: circulația cu rucsaci zburători, biciclete și trotinete cu motor, trenuri aeriene, patine cu
Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14089_a_15414]
-
de forță al propriei semințe; o emancipare aidoma unei corăbii cu pânzele umflate de vântul ce bate dinspre teritorii exotice și timpuri magice, ritualice. Cine și-ar fi închipuit însă torențiala emergență de astăzi a instrumentelor de percuție, acum șapte decenii când Edgar Varese compunea lonisation, cel dintâi opus european destinat unui ansamblu de percuție? Cine ar fi pariat pe vibrafon sau marimba, gonguri ori crotale, instrumente ce concurează, iată, acerb hegemonia pianului și a viorii? Luate fiecare în parte, instrumentele
Game by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14092_a_15417]
-
cu diftongul -ae. O asemenea greșeală mi se pare, pe de o parte, stânjenitoare pentru o revistă culturală cu pretenții și, pe de alta, grăitoare pentru felul cum s-a învățat și se mai învață încă latinește în România ultimelor decenii. Deși mulți (mai cu seamă politicieni) nu pierd azi nici un prilej să se împăuneze cu descendența noastră din Traian, mărețul împărat roman, latina, limba strămoșilor noștri îndepărtați, este pe cale să piară fără urmă din programele de învățământ. Într-o vreme
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
n-a avut asupra poeziei de după război influența pe care a avut-o el. I s-a recunoscut de la început (a debutat în volum în 1960) o întîietate care i-a fost rareori contestată, în pofida faptului că literatura din ultimele decenii n-a dus lipsă de poeți foarte buni. Se pot însă număra pe degetele de la o mînă poeții care au jucat în istoria literaturii noastre un rol comparabil cu al său. Nu atît de valoarea în sine (totuși neîndoielnică) a
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
în luarea deciziilor. Poetul Espmark debutează în 1956. Cele douăsprezece volumele de poezii apărute de atunci ni-l prezintă pe Kjell Espmark ca fiind unul dintre poeții cei mai fascinanți pe care i-a cunoscut literatura sudeză în ultimele cinci decenii. Este o poezie gravă, profundă, plină de frumusețe, străbătută de un sentiment sincer de solidaritate cu aproapele. Atenția poetului se concentrează în principal asupra conflictelor dintre idealurile oamenilor, nevoilor și dorințelor acestora, pe de o parte, și condițiile vitrege la
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]