311 matches
-
bună. Ați ajuns la sărutul adevărat? Nu, dar am fost înfiorați deopotrivă de iubire. Șiacum, ce să fac? Ce să fac? Trebuie s-o împac, dar cum? Mă duc să-i cer iertare. Nu! Lasă să se liniștească, fiindcă e decepționată. Te duci mâine, poimâine, îl sfătuiau logodnicii. Acum cum este tensionată, s-ar supăra și mai tare,te ar repezi și ai strica totul. Las-i să se liniștească. Atât de bine ne-am înțeles, atât de surâzătoare a venit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
rabdă cât rabdă, își dau seama că sunt folosite și "administrează iubitului șutul corespunzător". Acestea sunt rare și, după o ispravă de felul acesta, foarte râvnite. Ia uită-te, se trezește genialul alungat, asta are ceva în scăfârlie, chiar mă decepționează, zice umflându-se în pene, vine ea la socoteală". Când curviștina nu se mai sinchisește deloc, genialul se înfurie, o bârfește la colegi, o face troacă de porci, numai că nici ăia nu sunt proști să nu înțeleagă de unde bate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un idiot minunat!“ Pentru prima oară în viața ei, Tomoe și-a dat seama că existau pe lume tot felul de idioți. „Cel ce-și iubește sincer semenii, care are încredere în alții, indiferent cine sunt acei alții, chiar dacă este decepționat sau înșelat -, un astfel de om e cotat ca nătăfleț în zilele noastre, ba chiar idiot. Și așa și este. Dar Gaston nu-i un idiot oarecare. E un idiot minunat, care nu va lăsa niciodată să se stingă lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Adrian fiindcă făcuse o tradiție să învețe vara istoria filosofiei, și eu fiindcă m-a pălit o rușine imensă. Femeia avea o părere despre intelectul meu pe care o găseam nejustificat de bună. Mi-a fost jenă să nu o decepționez la examen. Așa că, restanțieri amândoi, ne-am însurat și am plecat în luna de miere cu valiza de cărți și conspecte. Toată vara am stat cu nasu-n texte. Am vorbit incomparabil mai mult despre Descartes, Fichte și Kant decât despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a mea, păzitoarea ei Îmi e iubită. — Și ați făcut această călătorie până la Samarkand spre a regăsi locurile pe care le descrie cartea? — Nădăjduiam ca oamenii din oraș să-mi arate măcar amplasamentul vechilor cartiere. — Regret că trebuie să vă decepționez, reluă interlocutorul meu, dar despre răstimpul care vă pasionează nu veți culege decât legende, povești cu djin-i și divi. Orașul le cultivă cu delectare. — Mai mult decât alte cetăți din Asia? Mi-e teamă că da. Mă Întreb dacă vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de seamă. Continuă: — Am venit cu o misiune foarte precisă: să modernizez finanțele Persiei. Oamenii aceștia au făcut apel la noi pentru că au Încredere În instituțiile americane și În modul nostru de gestionare a afacerilor. N-am intenția să-i decepționez. Nici pe aceea de a-i Înșela. Provin dintr-o națiune creștină, domnule Lesage, și pentru mine asta Înseamnă ceva. Ce imagine au astăzi persanii despre națiunile creștine? Preacreștina Anglie, care-și Însușește petrolul lor, pravoslavnica Rusie, care le impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i este pe plac acest mod oficial de adresare, și spuse: Mai dorești cafea, whisky? Dar ce spun eu, poate că te așteaptă cineva, este sâmbătă seara, sigur trebuie să te Întâlnești cu o fată frumoasă, așa-i? Poate vă decepționez, dar nu am nicio Întâlnire! Cum așa? Nu ai o prietenă? Ba, am trei, dar sunt prietene și nu iubite! Fata nu se miră prea mult, mai turnă În cele două păhăruțe, ciocniră și adevăr sau iluzie, băiatul parcă observă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sare, după gust. Nu alcătuiseră meniul anume pentru mine. Am cinat împreună. Am așteptat îndelung, până ce au adormit. Mai întâi au așezat Decăderea Domniei Lebedelor în jurul chiuvetei din colțul camerei, apoi au încercat radioul lui Benjamin. Programul nu i-a decepționat nici pe ei. Era muzică la fel de bună ca în timpul revoluției. Dar, brusc, în mijlocul unui interludiu de operetă, acul a începu să sară, tocmai când primadona își dădea inima... inima... inima, în așa hal, încât crainicul a simțit nevoia să intervină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
a le ocroti. E uimitor cât de minunat este atunci când apele curgătoare îți vorbesc. Sunt trist că doresc să fac multe și practic nu pot face nimic. Florile pădurilor, ale câmpului din împărăția pământului, îmi fac bezele, în timp ce eu sunt decepționat că nu le înțeleg limbajul și mă întreb dacă voi reuși vreodată ... Da ... îmi răspund, doar atunci când pe om nu-l va interesa decât o singură întrebare: „Cum să viețuim? ... Când ... totu-i distrus.” În orice zi, nu este târziu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și ne-a urmat. Am dus-o pe Laura să se spele pe mâini. Francisc ne-a dezinfectat pe amândoi și am pătruns în sala cu oglinzi. Mă așteptam ca Laura să fie uluită, sufocată de surpriză și m-a decepționat prima ei reacție. Se uita în jur mai degrabă amuzată decât copleșită. Când îi propusesem, odată, să mă însoțească în sala cu oglinzi, zâmbise clătinând capul: „N-ai decât să te duci tu dacă-ți place. Mie îmi ajunge o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-și imagineze că ochii lui erau negri? Îi asemănase cu întunericul, misterul în care era învăluit? Probabil. Și dacă ar avea altă culoare ar fi dezamăgită? Dacă s-ar pierde în două pete albastre, limpezi ca cerul dimineții, ar fi decepționată? „- Tu nu știi să oferi, doar aștepți. Mereu aștepți să primești fără să faci nici cel mai mic efort pentru a oferi ceva. - La ce te referi? - La afecțiune, la atenție, la iubire. - Ofer chiar foarte mult din ceea ce ai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
vreodată ceva despre mine. Fără succes deosebit, de altfel, cu toate că dădea cuminte din cap, aprobând indulgentă și circumstanțială vorbele profesorului. - Dumnealui este cel așteptat? Întrebă ea cu neîncredere bine temperată În glas, privindu-mă În treacăt. - Se pare că vă decepționez, am răspuns În locul lui Adam Adam. Îmi pare rău... Mă așteptam să protesteze, oricât de formal. N-a făcut-o. Îl fixa pe profesor cu o insistență deplasată, așteptând parcă din partea lui un pas Înapoi sau măcar o justificare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Însă sunt cu totul periferice, așa că nu voi Întârzia foarte mult asupra lor. Sper că nu ai nimic Împotrivă. - Dimpotrivă. - Perfect. Să ne vedem atunci de-ale noastre . Cu modestia de rigoare, pot să te asigur că nu vei fi decepționat de ce-o să auzi. 5 - Personal, am investit oarecare interes pentru acest caz, din motive nu tocmai științifice, a reluat după o scurtă pauză Adam Adam. Am constatat cu amuzament că din toată tevatura despre care ți-am vorbit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a rândul pentru a ascunde manevrele marelui păpușar, acest Centru irațional și funambulesc... - Mă rog, adjectivele Îți aparțin. Întrebarea e Însă alta. Pentru a ascunde, Într-adevăr. Dar de cine? - De cine? De restul omenirii, de neinițiați, de... - Adam, mă decepționezi. Caută să vezi mai În profunzime, nu rămâne la suprafața lucrurilor. - Îmi pare rău, dar asta e: și superficialitatea face parte din viață. Dacă aș fi putut Înțelege de unul singur toată nebunia, asta nu te mai băteam pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mi-ar fi trecut prin cap pentru nimic În lume că ar putea exista o cale de dezlegare a șaradei. Probabil că, după părerea ta, eu mi-am petrecut câțiva ani de viață culegând panseluțe sau rezolvând sudoku. O să te decepționez: nu cu asta m-am ocupat. Și Eveline aproape că mi-a aruncat În față pe masă un vraf de hârtii Înnegrite cu cifre și litere așezate În diverse poziții, combinate În fel și chip, unite Între ele cu săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În momentul de față, una din aripi se află în renovare. Muzeul fiind închis, furtul va fi descoperit destul de târziu. ― O clipă! o întrerupse tânărul. Unde aveți de gând să-l comercializați? ― Cu fiecare întrebare nu faci decât să mă decepționezi. Natural că peste graniță. De aceea am apelat la dumneata. ― Chiar și pentru străinătate nu mi se pare o marfă prea comodă. Statul român va reclama oricum tabloul. ― Problema este rezolvată. Pânza va intra într-o colecție particulară. Amănuntul reprezintă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
avea motivele ei. Elena încercă să mute atenția lui Costache de la scenele de familie: — Domnule Boerescu, ce se-aude cu tânărul Ochiu-Zănoagă? Nu mă aștept să știți deja cine l-a împușcat, dar măcar din ce cauză? — Domnișoară, o să vă decepționez. Nu știu, nu știm, poliția nu știe încă nimic. Conu Costache nu era nici el în apele lui, seara se anunța grea, deocamdată de-a dreptul nesuferită, or, sperase la puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
primul telefon vreau să-ți citesc poeziile la Întîlniri tăceam vorbea ea și avea impresia că sînt un interlocutor ideal tac tac tot timpul să nu mi se vadă mizeria colecționara mea de rarități se pare că te-am cam decepționat nici o deosebire Între mine și bietul Albu auzi o petrecere adevărată o dragoste adevărată o familie adevărată o viață am luat-o razna dacă o mai țin mult așa uite maghernița unde era cizmăria La Gică mergeam să scot pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu sînt cel care are nevoie de tine acum, nu el. Făcuse o greșală de tact. Pentru acest om prezența ei era mai importantă decît Își Închipuise. Ce rol Îi atribuia În amintirea lui? Cine putea fi această Marceline? Îl decepționase și trebuia să-i redobîndească Încrederea ca să obțină de la el ce voia. — De-ai ști ce fericită sînt că te revăd, după atîția ani. Și tu, ce-ai mai făcut... mai scrii? Cunoscuse prea mulți scriitori ca să nu simtă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poezie nu, deocamdată. Ar fi o frivolitate În condițiile actuale. Dar lucrez la un tratat de politologic. Știi că la Sorbona... n-am renunțat nici o clipă la planurile mele. O, Marceline de Navarre, tu care ai poezia În sînge, te decepționez, nu-i așa? De ce Marceline de Navarre? Să fi făcut o confuzie de nume? Ce coincidență. Simțea din nou tulburarea aceea de demult cînd Își căuta asemănări cu regina poetessă. — Vrei să spui Margueritte? — Nu, Marceline, nu ai moștenit tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am exploatat sentimentele cînd am ieșit de la pîrnaie și m-a primit În casa lui el avea nevoie de mine că era singur cuc și eu Îi aducem lumea În casă și ce l-am compromis cu ceva l-am decepționat mi-am instalat atelierul În biroul lui acum chiar că i-am adus lumea În casă era dreptul meu intrasem În asociație Îmi aranjasem și niște relații ăia de la consiliu știi că pe cutare l-au dat afară știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipă, am bănuit, chiar, că era dispusă să reia jocul cu călătoriile. Uneori, nefericirea cere droguri. De altfel, îmi schimbasem părerea. Refugiul în vis reprezintă aproape un viciu la unele femei. O compensație. Încât m-am hotărât să n-o decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu se astâmpără. Are dreptate Năstase: sunt unii oameni care, oricâte li s-ar întîmpla în viață, nu se astâmpără. Treptat, Pantelimon se lumină la față. - D-aia întreabă în ce an suntem, spuse. - Exact. Și de aceea l-ai decepționat pe Năstase, încercînd să te prefaci... - Eu? exclamă Pantelimon cu oarecare greutate, căci avea gura plină. Petrescu râse cu poftă și apoi, brusc, se hotărî și alese o țigară din tabacheră. - Una străină, cu filtru; pentru zile mari... Da, d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
privire, știam să Îi prind fiecare subînțeles. El Începuse serviciul cu câteva săptămâni În urmă la școala PS 277 din Bronx, și era atât de extenuat, Încât abia mai putea să vorbească. Deși elevii lui aveau abia nouă ani, fusese decepționat văzându-i deja atât de cinici și blazați. Îl dezgusta faptul că discutau deja fără opreliști despre sex oral, cunoșteau zece expresii diferite În argou pentru canabis și se lăudau care ce mai șterpelise și care ce văr avea rezident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]