82,604 matches
-
a lui Geo Vasile), astfele: "Că lacrimile în ploaie". Întreaga scenă și frază din final sunt citate din filmul Blade Runner. Mai tarziu, si mai difuz, autorul manuscrisului și discipolul spionului-detectiv Atto Mélani, care visa la o carieră de jurnalist, decide (iar în spate o auzi, de fapt, pe fosta ziarista Rita Monaldi): "Nu mai vreau să mă fac gazetar..." pentru că "adevăratele secrete ale suveranilor și statelor nu-și găsesc nicicând locul în foile volante ce se vând în piață". MN
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
a doua opțiuni în locul primeia care ar corespunde perfect sistemului cultural, ideologic sau politic din perspectiva căruia se face evaluarea. De pildă, dacă la un turnir al credințelor participanților reprezentînd creștinismul, iudaismul și religia musulmană li s-ar cere să decidă ce ar alege în al doilea rînd dintre Noul Testament, Vechiul Testament și Coran, această a doua alegere ar putea apoi facilita, crede Cornea, "un acord stabil, intersubiectiv sau universalizabil, care să nu depindă deci de preferințele (") arbitrului" (66). Consecvent cu sine
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza arborescentă nu face decît să întărească senzația de artă ce apelează la materia percepțională și emoțională spre a-și susține demersul pe o bază mai trainică/tainică: "întocmai cum la aparatul fotografic distanța focală decide calitatea obiectivului de a fi de portret ori de peisaj, de tăioasă precizie sau de artistic flou, la fel primele probe ale unui Jurnal edifică dacă ai de-a face cu un subiect întors către sine sau de exuberantă exteriorizare
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
care a fost Dan Constantinescu, era deja autor al unor opusuri temerare, chiar iconoclaste, în special în ceea ce privește logodna cuvântului cu sunetul (3 Imagini după F. Garcia Lorca; 3 Lieduri pe versuri de Apollinaire; Refractio poesis). Dar mai ales când a decis să se ia la trântă cu lumea muzicală occidentală, ademenit fiind de mirajul neatârnării și slobozeniei așa cum se vedea el prin ferestrele zăbrelite de la București. A avut chiar forța, după emigrare, să-și ia un doctorat în estetică la Universitatea
Foc fără fum by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12707_a_14032]
-
compoziția este susținută plastic printr-o suprafață mai amplă de alb și o pată puternică de negru care sprijină întreaga arhitectură formală și cromatică a capului. În colțul din drepta al tabloului, în zona echivalentă umărului stîng, pictorul a semnat decis cu o culoare roșie, a subliniat cu o linie groasă semnătura și a notat anul. Această pată aerisită de roșu, așezată atît de ferm, este ea însăși un element de compoziție și contrapunctează, prin pasajul umbrei colorate, accentele puternice din partea
Doi portretiști by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12708_a_14033]
-
făcută imperativelor clipei. Luîndu-și ca țintă absolută cadrele socialului, adică existența individuală și colectivă într-o anumită perspectivă ideologică, economică și politică, pictorul încearcă să argumenteze necesitatea înțelegerii actului creator ca act de construcție, ca formă de intervenție rațională și decisă dincolo de orice conjunctură. Calificarea curentelor mari din istoria artei - naturalism, clasicism, idealism, romantism, impresionism, cubism, futurism, constructivism, suprarealism, realism " drept forme repetitive, recurente, în dinamica existenței societății umane, afirmația că ,,tema este socială, forma e real constructivă" sau că ,,omul
Din nou despre Hans Mattis-Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12764_a_14089]
-
peste o oră, astfel încît bîntuiam ca bezmeticii pe la două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
din România) m-am situat fără rezerve de partea luptei antitotalitare? Poate merită citit volumul meu Scopul și mijloacele. Eseuri despre ideologie, tiranie și mit, apărut la Editura Curtea Veche, tot în martie 2004, volum pe care cei care au decis că m-am angajat la "reabilitarea lui Ion Iliescu" îl trec convenabil sub tăcere. Noile generații politice, sub influența apartenenței țării la NATO și, o sper din inimă, la UE, vor trebui să-și adapteze discursul, să învețe alte limbaje
Nu fără mâhnire by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/12770_a_14095]
-
însă nerealizată ca ediție critică". Cu toate că în mai mică măsură readusă la suprafață, nici publicistica lui Goga n-a fost, sub regimul comunist, neglijată: "Un dezgheț firav se produce în 1967, cînd, sub îngrijirea Veturiei Goga (cîtă putere de a decide va fi avut?), apare la Editura Tineretului un volumaș de Pagini noi". Urmează alte cărți: Pagini publicistice, o selecție făcută de Silvia Urdea, în 1981, Ne învață Mărășeștii, sub îngrijirea lui Stelian Neagoe, în 1983, Precursori, o culegere eterogenă, alcătuită
Cazul Goga (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12794_a_14119]
-
reverie pe scrutarea severă a unei existențe precare tocmai se consumă acum prin părăsirea parțială a consacratelor forme simbolice în beneficiul experiențelor și al practicilor neconvenționale. Activ ca prezență socială și responsabil din punct de vedere moral, artistul plastic iese decis din atelier, abandonează sala de expoziții sau, în cel mai bun caz, îi schimbă fizionomia obișnuită, și vine în stradă, recuperează spații uitate sau compromise, polemizează direct sau indirect cu muzeul și cu spiritul academic. Aceste mutații importante, care vizează
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
Va rog să mă credeți că regimul comunist va fi impus, iar noi vom ajunge prin pușcării. Dacă vom pierde alegerile ar trebui să ne refugiem pe unde vom putea, deoarece, altfel, vom cădea victimele nevinovate ale celor care au decis deja soarta lunii !” Se așternu o liniște bolnavă. Unii ar fi vrut să riposteze, alții să-l susțină, dar cu toții Își Îndreptau ochii asupra lui Iuliu Maniu. Omul Împlinise 70 de ani. Avea o sănătate șubredă. Piciorul drept era aproape
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
Pop păreau convinși de dreptatea tânărului, iar Ghilezan Îl privea gânditor. După zece minute, susținut de contele cu monoclu, apăru Iuliu. Față Îi redevenise senina. Avea obrazul alb, ca după o furtună sufletească. În picioare, se adresa celor prezenți : “Am decis sa aprob cererea preotului Marină. Sper că vei ști cum să Întrebuințezi puterile pe care le vei avea În cadrul Bisericii Ortodoxe. Nu uită că mai există și Biserica Unită. Bolșevicii vor Încerca s-o distrugă...Mergi În pace, părinte!” Preotul
Păienjeniș. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_305]
-
de un întreg program expozițional realizat la muzee și galerii din Europa și S.U.A. În 1973, la Craiova, orașul natal al artistului, în urma unei importante donații făcute de Maria Țuculescu, autoritățile, surprinse și ele de efectele benefice ale manipulării, au decis înființarea unei case memoriale care să cuprindă donația, achizițiile muzeului de artă din localitate, o serie de documente și manuscrise ce îi aparținuseră lui sau familiei. Casa va rezista vreme de câțiva ani, până ce interesul partidului pentru artist începe din
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
prestigiu, concurate de literatura americană sau de Ťindustriașiť ca Marc Lévy (tradus și la noi la Editura Trei). Ca urmare, cei nouă jurați de anul acesta - un al zecelea a murit recent, înlocuirea lui fiind imposibilă în timp util - au decis să acorde premiul Goncourt 2004 unui tînăr de 32 de ani, Laurent Gaudé. Nimeni nu s-a gîndit încă să-l traducă în limba română, dar neglijența are mai multe scuze. întîi, Gaudé este dramaturg, autor deja a opt piese
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
îndurate de acesta până la victoria finală. Iar pe piața românească se găsesc thrillere cu război (Cuba), cu spioni (Scorpio), politice (Candidatul altora) sau polițiste (Identități furate). Ce se întâmplă atunci când regizorul a ceea ce ar fi trebuit să fie un thriller decide să realizeze un film care, folosindu-se de un context politic instabil și de multă violență militară, să fie și o satiră la adresa melodramei? Răspunsul îl găsiți vizionând o "noutate" pe DVD: lungmetrajul Cuba în regia lui Richard Lester (1979
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
schimb, e un film care din cauza multifațetelor sale, a avut ca efect post factum un conflict major între actorul principal (Sean Connery) și regizor. Dar, despre asta, ceva mai târziu. Chiar în ajunul victoriei lui Castro din 1959, dictatorul Batista decide să combată forțele revoluționare într-o manieră științifică și își achiziționează un fost maior al armatei britanice, Dapes (Sean Connery), specializat în lupta de gherilă. Dar el vine prea târziu ca să mai poată schimba ceva; țara e în plin haos
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
acuzîndu-l că n-a văzut că românii au fost, sînt și vor fi mereu primii, descoperind înaintea tuturor mașina cu vapori și pastelul; și cînd credeam că gata! s-a zis cu inamicii sincronismului, mai ales că Europa s-a decis să ne integreze ea pe noi, cu de-a sila și în pofida faptului că ne-am străduit cît am putut să amînăm încheierea negocierilor (nu ne-a mers de data asta!), cînd am zis, așadar, că sincronismul își trăiește a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
a nu fi fost ceea ce n-ar fi putut să fie? Și așa cum nu se pot judeca diferitele faze ale vieții din punct de vedere moral, la fel nu pot fi judecate din punctul de vedere al autenticității. Imposibil să decizi care Bolkonski era mai fidel lui însuși: cel care s-a depărtat de viața publică sau cel care i s-a dăruit? Dacă diversele etape sunt contradictorii, cum să stabilești numitorul lor comun? Care este esența comună care ne permite
Milan Kundera - Testamentele trădate by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12293_a_13618]
-
factură existențialist-șestoviană, opus "falselor evidențe" ale rațiunii constrângătoare și oricărui program susceptibil să reducă libertatea spiritului individual, și reticent, ca atare, din principiu, în fața oricăror limitări doctrinare, prozatorul se manifestă ca o fire pasională, care-și mărturisește fără ocol parțialitatea, decisă de chiar investiția sentimentală. El e un idealist ce nu are nevoie de mari și complicate motivări de natură filosofică pentru a se justifica: totul e esențialmente trăit, la temperaturi și tensiuni maxime, scoase de sub regimul speculației intelectuale. "Mărturia sunt
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
etice și valorile estetice și culturale", eticul fiind limbajul rațiunii, esteticul - al iraționalității lirice. Incompatibilitatea dintre "etic"- în înțelesul specific de "doctrinar" și "rațional", "abstract", vehiculat nu cu suficiente nuanțări de eseistul-filosof Fondane, și "estetic", iese în relief în chip decis aici. Și ea îi apare confirmată, în chipul cel mai drastic, de tacticile și strategiile sovietice în teritoriul spiritual, prelungite până în dezbaterile "Congresului pentru Apărarea Culturii", unde - observă el - "un val de locuri comune, de calomnii disperate, de procedee de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Că ar fi arbitrare elementele de protecție socială de unde știe dl Șiulea? Se ia după zvonistică, după inerentele nemulțumiri personale ale unuia sau ale altuia, țipate pe la colțuri? Sau a fost cumva de față la vreo reuniune a comisiei care decide asupra ajutoarelor sociale? Nu avea cum. Că sunt insuficiente ajutoarele desigur că așa este, dar de unde mai mult?, cel puțin deocamdată. Dar tot dl Șiulea, care îi plângea pe scriitori pentru insuficienta protecție etc. scrie ceva mai încolo: Această funcție
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12319_a_13644]
-
întrepătrund în permanență, planurile se schimbă continuu precum imaginile de pe screensaver-ele computerului, culorile se amestecă fără încetare, fiecare scenă, coerentă în sine, este repede abandonată precum programele televiziunii prin cablu în momentul în care mînuiești telecomanda și nu te-ai decis încă pe ce program să te fixezi. Structura acestei cărți este simplă și complicată precum însăși viața. Ea însumează însemnările autorului, grupate pe luni, pe o perioadă de trei ani de zile, între 1999 și 2001. Se poate vorbi de
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
angajezi firma Lacuna Inc.), are un subiect precis (vrei să-ți ștergi din minte o anumită persoană și amintirile legate de ea) și nu implică traume. După sfârșitul abrupt și dureros al relației cu Joel (Jim Carrey), Clementine (Kate Winslet) decide să-și producă o astfel de amnezie, iar fostul iubit, care află de existența procedurii, întreprinde același demers. Doar că, din cauza neatenției celor ce o performau, procedura nu funcționează bine, iar Joel, care ar fi trebuit să fie inconștient, e
Amnezii și anamneze by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12361_a_13686]
-
pentru a face economie de mișcare, pentru a contrabalansa lipsa de informare și a preîntîmpina deficiențele de gust născute dintr-o cultură precară, colecționarul român, din ce în ce mai izolat și tot mai sever împins într-un soi de cvasiconspirativitate, s-a fixat decis pe numele mitologice ale artei românești, adică pe acelea care lăsau șanse minime unei opțiuni eronate. Grigorescu, Andreescu, Aman, Luchian, Tonitza, Petrașcu, Iser, Ressu etc., iată cîțiva artiști care nu implicau riscuri în ceea ce privește plasamentele financiare și nici nu dezamăgeau nevoia
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
obscure și personaje culturale create prin consens, care în mod obișnuit vegetează prin ateliere și a căror singură stilistică este discreția, se trezesc dintr-o dată răpite neantului și aruncate direct în sferele amețitoare ale performanței. Chiar dacă nu toți premianții intră decis în această categorie, mulți dintre ei fiind personalități cu adevărat importante ale artei românești contemporane, imaginea de ansamblu a premiilor rămîne una confuză și irelevantă prin dirijarea arbitrară a interesului și prin inexistența practică a criteriilor de selecție Așa scriam
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]