609 matches
-
față de cei care îi făceau bine, nepătimaș față de cei care nu-l iubeau. L-am cunoscut ca pe un om vesel, chiar atunci când era serios, coleg și prieten de nădejde, receptiv la observații critice întemeiate, ironic față de cei care își declamau neputințele științifice, pătimaș chiar față de cei care interpretau eronat realități arheologice evidente. Dumnezeu să-l odihnească printre aleșii Săi. Vasile Chirica La aflarea tristei vești privind decesul bunului coleg și prieten, arheologi preistoricieni din Țară (prof.dr. M. Cârciumaru și conf.
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
-o și pe mami lipită de tati, cu o batistă la ochi. Ridică privirea și mă vede, iar eu îi zâmbesc - însă ea se mulțumește să ofteze și mai tare. Mă întorc exact când Suze și Tarquin îngenunchează, iar vicarul declamă sever: „Cei pe care Domnul i-a unit, nimeni să nu-i despartă“. O privesc pe Suze uitându-se radioasă la Tarquin. E topită de dragul lui. E a lui acum. Și, spre uimirea mea, mă simt brusc golită pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se vrea doar „mânuitor”, nu și „mântuitor” de cuvinte, precum Lucian Blaga. Romantic de obârșie hugoliană, e hotărât să „mântuiască” nu vorbele, ci lumea. În loc de a oficia în sanctuare, declamă pe stadioane, în fața mulțimii. Situat la antipodul simbolismului, lansatorul de „manifeste” cultivă tot ceea ce contrazice mai sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
poporului român” (Prefață). Rubrici: „Notițe din tipic”, „Cronologie pe anul 1900”, „Date genealogice”, „Reuniuni învățătorești”, „Pro domo”, „Școala confesională”, „Literatura noastră școlară”, „Cartea experiențelor”, „Anunțuri”. Secțiunea intitulată „Partea literară” cuprinde o Odă la dezvelirea bustului poetului Ienăchiță Văcărescu, „scrisă și declamată în grădina palatului «Ateneului Român» din București, de preotul Alex. Muntean al lui Vasile”; o prezentare a vieții și activității lui Daniil P. Barcianu, redactorul „Foii pedagogice” din Sibiu; un grupaj de Sentențe pedagogice, urmat de articolul lui George Cătană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285284_a_286613]
-
citat, mai consemnează și spicuiri din programul artistic ce a urmat ședinței de propagandă: „...s’a cântat corurile: Suntem Stegari, S’au sculat și vin țăranii (probabil din beția de dinaintea „spectacolului” n.n.) și Braț la Braț cu tinerețea. S’a declamat poezia Vrem pământ de George Coșbuc, Nemții și fasciștii (probabil, foarte interesantă și „instructivă” n.n.) și Cântecul Ciocanului (bătut pe secere, completăm noi), apoi Împărat și Proletar de M. Eminescu dramatizată de Tov. Scherer Seli, adăugându-se încă 10 strofe
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
arbitrar noile lor variabile, f)r) m)car a lua în considerare cum anume ar putea ele modifică aștept)rile cuiva cu privire la rezultate. Deși aceast) chestiune crucial) nu este nici m)car pus) în discuție, Singer și colaboratorii s)i declam) c) acele corelații dintre variabilele putere și concentrare, pe de o parte, si r)zboi, pe de alt) parte, confirm) sau infirm) predicțiile celor dou) școli la care fac atât de vag referire. Prima, a doua și a patra regul
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în lunga litanie. „Dacă vă troznește noaptea mobila în casă, tablourile se mișcă pe pereți, aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul Ciprian, prin harul și puterile sale, vă poate ajutaaa”, declamă cântat, lungind vocalele, tânărul vânzător. Mai apuc să zăresc pe măsuță și o cutie micuță, având în interior „Cărbune ecologic din rădăcină de viță de vie”. Ambalajul este îngrijit, discret, cu un design sofisticat. Cărbunele este produs de o mănăstire
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îngheață, este potrivită numai "Biblia". Și îmi dăruiește o biblie, editată de un "Centru" care se ocupă cu racolarea de prozeliți pentru nu știu ce sectă. "Copilului i se dăruiește ceea ce vine pe apă", spune donatorul cu o solemnitate rigidă. De fapt, declamă ceva. Plecăm, eu cu o carte, tovarășul meu cu o lădiță în care, pe lângă o biblie, mai sunt trei cărți filozofice, mistico-orientale, cu nu știu ce amestec și din alte doctrine. Pe drum, Costi îmi spune că sunt foarte mulți nebuni în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
papagalicește, părți din Scrisoarea III, care o fermeca pe ea. Mă punea să le recit în fața musafirilor. Făceam o reverență - knicks, așa se numea - și turuiam. Și nu înțelegeam nici în ruptul capului de ce izbucneau cu toții în râs când eu declamam patetic întâlnirea dintre Baiazid și trimisul lui Mircea: „Iată, vine-un solz de pește c-o năframă-n vârf de băț“. „Sol de pace“ nu avea, pentru mine, nici un înțeles. „Solz de pește“ avea sens. Dar până la urmă, amintirile care
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Platon, despre Kant, și care ne-a trezit gustul pentru studiu și pentru lectură. Îmi plăceau extraordinar orele de latină. Traduceam în clasă, cu frenezie, din De bello Gallico al lui Cezar și din Catilinarele lui Cicero. Ce-aș mai declama și astăzi Quous que tandem abutere puncte puncte patientia nostra! Și mi se părea extraordinar să descopăr sensuri actuale, noi, în limba aceea moartă. Eram foarte bună la limba română. Îmi plăcea teribil gramatica, iar compunerile mele erau foarte apreciate
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
a mia oară bigotismul cu mistica (de parcă o obtuză precupeață bisericoasă ar putea avea ceva în comun cu Sf. Francesco d’Assisi!), amestecându-le apoi pe amândouă cu multe alte noțiuni, complet străine, precum șovinism, naționalism, rasism, a îndrăznit să declame Eminescu. O mai făcuse și altădată. Acum a ales un cunoscut pasaj din „Împărat și proletar”, oprindu-se și incluzând stihul ce se termină cu „căci morți sunt cei muriți”. Ultimul cuvânt rostit de recitatorul improvizat a fost acoperit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din România liberă din 24 iunie 1988, p. 3). Poate, altădată, și de urale. Căci această scenă greu de imaginat s-a petrecut nu o singură dată. Vreau să spun că, de-a lungul anilor de tristă amintire, oratorul a declamat nu o singură dată exact aceleași versuri și că sala care asculta cu obișnuită evlavie comandată a reacționat nu o singură dată exact în aceleași fel. Cu aplauze puternice, prelungite. Poate și cu urale. Cu mare entuziasm și bucurie pentru că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ales regnul feminin. E astrul nopții care comandă ploaia, nașterea și moartea. Într-o noapte cu lună plină, m-am dus împreună cu Aia să culeg plante de leac: îmi amintesc cum ea, întoarsă cu fața către lună, a început să declame cuvintele tainice ale unui descântec pe care nu a vrut să mi le divulge. Tocmai efectele ciclului lunii sunt cele ce condiționează umorile femeilor; Aia e foarte atentă să poarte ofrande zeiței nopții, pătate de culoarea sângelui. Călătorie Am simțit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a mă conduce lent către mine însumi cu ajutorul acestei salutare regresii, ce coincide cu un soi de revenire la arhetip. Ritm Și totuși mi-amintesc perfect orice vers pe care l-am scris. În timp ce merg pe țărmul pietros, mă surprind declamându-mi mental poemele, scandându-le meticulos ritmul: Cum subit illius tristissima noctis imago/Qua mihi supremum tempus in urbe fuit ( „Când îmi răsare imaginea tristă a nopții/-n care-am trăit ultimele ore la Roma”.) Trecut Uneori visez cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
poate atinge, deci, la o adică, tonalitatea pamfletară de la Timpul. În schimb, la disculpări e confin cu Chiriac. " N-am nici viață, nici mângăiere, nici petrecere fără tine. Ție-ți trebuie să mor eu ca să crezi deplin în iubirea mea ", declama el în 28 decembrie 1879". Etc. E în acest mod de exprimare însă ceva din felul de a vorbi, de a conversa, de a scrie, specific epocii. Mă refer, bunăoară, la un articol analitic al lui Gabriel Țepelea care, urmărind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o făcea cu mult bun-gust. Era profesor de limba română la școala de Arte și Meserii. La redacția Ideii Europene toți eram egali. Rădulescu-Motru lăsa mână liberă redacției și lui Beldie. El citea foarte multă literatură franceză; Beldie mi-a declamat odată o parte din Le serpent de Paul Valéry. El a fost foarte bun prieten cu Emanoil Bucuța, care era căsătorit cu o româncă de dincolo de Dunăre. Tatăl lui murise beat și de aceea el era un abstinent. Bucuța a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nu eram la umbra protectoare a niciunuia dintre potentații vremii, nici măcar a vreunuia dintre cei ajutați de mine în timpul deplasării lor la Moscova. Desigur, nu îmi făceam iluzii, eram conștient că principiul "fiecare se descurcă cum poate", deși nu se declama, era în mintea fiecăruia. 3. Impulsuri noi într-un decor învechit Anul 1985 începea cu o primă deplasare la Sofia, ca membru al delegației române la o consfătuire de lucru a statelor participante la Tratatul de la Varșovia, în calitate de translator de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
nu poate tăcea: Mi se pare, domnule, că te-am mai văzut eu pe dumneata undeva, cândva, nu-i așa? Tot ce se poate, răspunde scriitorul; mi se întâmplă une-ori să mă duc și eu pe acolo. Gândiți-vă, domnilor, declama un om din vechea protipendadă, cât sânge a vărsat boierimea pentru apărarea scumpei noastre patrii. Dar poporul de rând, îl întrerupe cineva; ce-a vărsat, mă rog? Apă? *1 Dimineața e mai înțeleaptă decât sara. [NOTĂ Spița lui C. Cantemir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
coardă“, nu încape vorbă; dar, pe de altă parte, carența aceasta este o virtute, pentru că ea singură face cu putință exercitarea toleranței. Abatele Galiani este unul dintre puținii care și au dat seama că, într-o epocă în care se declama împotriva opresiunii, blândețea moravurilor era totuși o realitate. Ceea ce a scris despre Ludovic al XV-lea ar fi putut scrie, invo când alte elemente, și despre Regent: „Domnia lui Ludo vic al XV lea va fi cea mai vrednică de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
era sătul de laude niciodată și nu era zgârcit nici cu lauda de sine, sub toate formele pe care un om de spirit i le putea da. Își făcea o glorie din a ști să mâ nuiască armele, din a declama tirade de teatru, din a face corecturi de tipar, într-un cuvânt, din toate. Îi spuneam într-o zi râzând că, în materie de laude, a mâncat la prânz un elefant și la supeu un struț. Puțin a lipsit ca
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
România”; 1938) și actorul bucureștean Benno Popliker. Primul, a conferențiat pe marginea unei călătorii pe care a Întreprins-o În Tașkent, capitala republicii sovietice socialiste Uzbekistan ca să vadă „live” cum arată o țărișoară anexată imperiului roșu iar al doilea a declamat „...frumoase versuri În idiș”. Dacă până acum am evocat numai partea vizibilă a aisbergului, atunci trebuie să o vedem și pe aia invizibilă care cântărește, după cum prea bine se știe, mai bine de 90% din masa totală a sa
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
cântă din fluier; Oșlobanu, om de la munte, poate ridica și căra o căruță întreagă de lemne în spate; arătosul David, a cărui moarte timpurie scriitorul o atribuie efortul excesiv depus la învățătură; nepoliticosul Mirăuță, care face în ciudă negustorilor evrei declamând poezii antisemite, dar nu se obosea prea mult cu școala; Trăsnea, care nu putea învăța gramatica decât memorând întregul manual, foarte supărat din cauza înlocuirii alfabetului chirilic românesc cu cel latin; Zaharia „GâtlanSimionescu, un lingușitor care poate convinge adulții să-i
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
diurne face ca fata din ambele variante citate ale basmului fetei înmormântate să revină la forma umană doar noaptea, când mănâncă pe ascuns din bucatele împărătești, ca semn al reintegrării în lumea fenomenală. În colindele de fată mare, inițiata însăși declamă natura vegetalacvatică a ipostazei sale: „Eu nu-s fată, nici nevastă,/ Ci io-s floare de pe mare,/ Rozmarin, miroasă tare,/ De m-o bate vântu-n dos,/ Umplu țara de miros./ De m-o bate vântu-n față/ Umpli țara de dulceață
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lectură, a unei biblioteci, aranjări de petreceri, serate literar-declamatorice muzicale, sprijinirea membrilor sărmani și căutarea lor gratuită în caz de boală”. Ședințele Societății erau fie administrative, fie social-literare. La aceste ședințe se făcea muzică, se citeau producții literare originale, se declamau poezii, se susțineau conferințe literare sau științifice, însoțite de discuții. Societatea avea și un imn compus de Ciprian Porumbescu, pe versuri de T. V. Ștefanelli. În primul an, numărul membrilor a fost de 44, T. V. Ștefanelli și Vasile Morariu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285417_a_286746]
-
m-a învățat să scriu caligrafic și ortografic și să citesc cu glas tare, ca să se înțeleagă ce pronunț. El m-a deprins să rezolv probleme de aritmetică. El m-a urcat pe scena școlii și m-a învățat să declam o poezie. La el am văzut prima piesă de teatru pusă în scenă de el și cu actori dintre învățătorii din satele vecine. Adunase toți învățătorii tineri și cu ei a reprezentat Năpasta lui Caragiale. La el am văzut primul
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]