603 matches
-
Editura SemnE, 2013; „Execuția”, Editura SemnE, 2014, glasul său tunător, îndeamnă la trezire, la acțiune, la luptă, la scuturarea de prejudecățile veacului, la căutarea adevărului și a dreptății sociale. Pare că nimic și nimeni nu-l poate opri să-și declame nemulțumirile. Un destin singular, scufundat într-un destin colectiv. Imaginea acestui poet nonconformist este dublă, ca într-o oglindă cu două fețe, aceea a unui om drept, corect, demn, care caută adevărul, demască minciuna și corupția și luptă împotriva lor
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
acestui domeniu pentru că, la poezia „O floare numită iubire” am zâmbit larg, cu bucurie, amintindu-mi de poetul Ienăchiță Văcărescu - filolog și istoric, autor al primei gramatici românești tipărite (1787) - din a cărui creație erotică nu am uitat niciodată să declam, ca o justificare a unor „acțiuni” de dragoste: „S-o iau, se strică/ S-o las, mi-e frică/ Că vine altul și mi-o ridică.”. În același sens am simțit că s-a „justificat” poetul Ioan Grămadă în poezia
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
de impresionată de tot ce exprima poetul. Roșise puternic și ochii-i înotau în lacrimi. „Vai, Violeta! Știam că ești puternică. M-am înșelat?” Nu, nu cred că m-am înșelat, dar cum să nu te miște cascada de cuvinte declamate cu talent actoricesc de acest extraordinar șlefuitor de metafore și de toate figurile de stil ce dau frumusețe poeziei și discursului! Da, Violetta este puternică. A fost și atunci. A început să vorbească oarecum temătoare, gâtuită de emoție, dar a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
ar plăti altmintrelea reversibilitățile d-lui C. A. Rosetti? Cu ce s-ar da Mihăleștilor, Flevilor, Stăteștilor și altora lefuri de treizeci și șase mii de franci pe an, plus locuință gratuită în edificiuri publice? Acești patrioți dezinteresați, cari au declamat cinci ani de zile în contra oamenilor onești cari au guvernat țara, mulțumindu-se cu apuntamentele cele mai modeste, ba încă părăsind profesiuni lucrative, lăsând la o parte interesele lor private și în cele din urmă ieșind sărăciți de la putere deși
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aristocrați, bunăoară ca și la noi, în reversibili și reacționari. Hainia, din toate pasiunile sale, este cea mai lesne de lingușit. Acesta era elementul cu care se nutreau clubiștii. Aci se denunțau cugetările cutărui om, se înnegreau intențiile celuilalt, se declama în contra deputaților, a miniștrilor, a regelui, a reginei, a nației și a tot ce părea că nu merge în spiritul și cu pasiunile acelei aglomerațiuni de individe cari populau salele cluburilor. Geniul uman era condamnat; știința și esperiența seculelor era
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
zile la rînd, valuri, prin demisia din fruntea armatei. Cînd șalupa începuse să ia serios apă. Și cînd era tocmai bine de sărit în altă șalupă. Moment realmente teatral: amicii, înecîndu-se de emoție, îl îmbrățișează pe eroul zilei și tot declamă aferați: Ce caracter! Ce caracter! Mă desprind neutru. Întrebîndu-mă naiv cum dracu' trădarea are, și ea nevoie de caracter. O știre BBC, care, dacă n-ar fi, în realitatea ei, lugubră, ar suna mai degrabă absurd-comic. Ferească Dumnezeu de-așa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lașității, interesului, senzualității, sexualității, geloziei și conveniențelor. Uneori, ne amăgim că iubim, dar nu realitate nu e decât un rest al „focului”, „cenușa” lui. Iubirea nu se păstrează ușor, ci presupune tărie, persistență, concentrare și nevoință. Nu tot ce se declamă a fi iubire ține de specificul acestei stări. Ea are În substanța sa ceva necondiționat și nesupus determinărilor vieții. Părinții spun că-și iubesc copiii atunci când Încearcă prin toate mijloacele să-i pună În forma și orânduiala lumii, să-i
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
față de promisiunile tacite, inoculate metodic, de a fi un vajnic muncitor al construcției socialismului. De când fusesem primit În organizația de pionieri și până la vârsta de utecist (aproape toți eram Înregimentați În organizațiile comuniste specifice), fusesem pus În situația de a declama că-mi doresc să ajung „constructor” și „apărător” al marilor idealuri comuniste. Nu realizam exact ce Însemna acest lucru, dar nu aveam alți termeni de referință. Toți tinerii se mișcau cam În aceleași ancadramente sau orientări ideologice. Cei mai mulți dintre colegii
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
artelor plastice, o pasiune care m-a atras foarte mult În perioada liceului și apoi a facultății. Ideile libere, universaliste, autentice au privilegiul să se insinueze chiar și În regimurile cele mai autoritare. Atâta doar că ele nu pot fi declamate, vehiculate, cultivate În mod deschis, limpede. În perioada respectivă, Facultatea de Filosofie Îngloba un mănunchi de specialități ce displăceau regimului, desființase prin decrete de partid și de stat (sociologia, psihologia, pedagogia, științele politice etc.) și care puteau fi mai ușor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
statute frumoase În „aparatul” de partid și de stat. Nici măcar aceștia nu credeau În doctrina partidului. Își asumau această condiție pentru un trai mai bun. Se evidențiau ușor acești inși (vânau funcții În asociațiile comuniste ale studenților, arborau limbajul cerut, declamau lozincile regimului, se „gudurau” pe lângă profesorii politruci etc.) și erau desconsiderați, uneori fățiș, de colegii onești, interesați de adevăratele valori ale filosofiei. Unii colegi veniseră din pasiune pentru domeniile subsecvente filosofiei, alții pur și simplu din Întâmplare, ademeniți de disciplinele
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
speranțelor și o mare satisfacție. Ne mulțumeam cu destul de puțin! Majoritatea intelectualilor ascultam posturi de radio interzise (Europa liberă, Vocea Americii), care ne formaseră un anumit etos anticomunist și gust pentru libertatea de a gândi pe cont propriu, fără a declama În fața colegilor acest lucru. Penuria era ridicată la rang de procedeu național de infuzare a sentimentului de reușită iluzorie. Eram mereu pe drumuri pentru câteva kilograme de carne sau pentru o carte bună. Nu numai hrana era deficitară, ci și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
lectură, a unei biblioteci, aranjări de petreceri, serate literar-declamatorice muzicale, sprijinirea membrilor sărmani și căutarea lor gratuită în caz de boală”. Ședințele Societății erau fie administrative, fie social-literare. La aceste ședințe se făcea muzică, se citeau producții literare originale, se declamau poezii, se susțineau conferințe literare sau științifice, însoțite de discuții. Societatea avea și un imn compus de Ciprian Porumbescu, pe versuri de T. V. Ștefanelli. În primul an, numărul membrilor a fost de 44, T. V. Ștefanelli și Vasile Morariu
ARBOROASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285417_a_286746]
-
luciul frumoasei broșe de pe rochia unei tinere domnișoare cu zâmbet capricios și trufaș, așezată într-un fotoliu frumos, în mijlocul unei încăperi mari, cu mobile elegante, cu perdele de mătase la ferestre. - La raison du plus fort est toujours meilleure 1, declama tânăra cu o voce înțepată. -... est toujours LA meilleure 2, corecta discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
discret Charlotte și, cu ochii plecați, adăuga: - Ar fi mai corect să pronunțați meilleure și nu meilaire. Meill-eu-eure... Își rotunjea buzele și prelungea sunetul acela care se pierdea într-un „r” catifelat. Tânăra recitatoare, cu o mutră îmbufnată, reîncepea să declame: - Nous l’allons vous montrer tout à l’heure...3 Era fiica guvernatorului din Boiarsk. Charlotte îi dădea lecții de franceză în fiecare miercuri. Sperase la început că se va împrieteni cu adolescenta aceea foarte îngrijită, puțin mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lumină planul cel ruinat. Mureșanu arată că s-ar fi deșteptat dintr-un somn neliniștit, cu visuri de-o impresiune puternică. Fruntea sa e osândită și fața în delir adânc. Muzica melodramiză încet aria lui Deșteaptă-te române El o declamă încet și espresiv, rezemîndu-se cu mâna stângă pe liră. ) [VARIANTA FINALULUI] [MUREȘANU] (șade, cugetă, mînile sale se lasă-ncrucișate peste coardele lirei) O capul meu! Văd cerul deasupra-mi se coboară Și în câmpii așterne stelele lui de foc Și aburi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dezordine o mulțime de cărți vechi; pe părete deasupra mesei atârnă o cunună de lauri uscată a cărei panglică învechită și-a pierdut culoarea. ) SCENA I HISTRIO (în haine învechite și proaste stă în picioare lângă ușă, cugetă câtva și declamă) Cu plânsul meu ei nu pot nimica ca să aibă - Nu-s eu regele însuși? Sărmane Lear, teme-te de însuși lacrimele tale, ele vor escita prepusuri, ele se vor esplica rău; vrei tu să-ți aperi lacrimele cu coroana care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Nu-s eu regele însuși? Sărmane Lear, teme-te de însuși lacrimele tale, ele vor escita prepusuri, ele se vor esplica rău; vrei tu să-ți aperi lacrimele cu coroana care ai dat-o nu de mult fiicelor tale fățarnice? (declamă iarăși) Sunt rege, fiecare atom în mine-un rege, Și, când fixez privirea, cum tremură vasalul (vorbind) El crede a fi încă ceea ce-a fost odată, o credință smintită! De-ar fi fiecare atom din tine un rege, însă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
A, d-apoi // costumul? Ce croială străină și plină de finesse; apoi accentul. Asta-i limbă, așa de bine n-am mai auzit-o vorbindu-se neciodată. DOMNUL Ce fel, frate! Mai e vorbă? Ș-apoi ce bine zicea el: (declamă ridicol)" E putred aci în Danemarca"... Asta nu i-o spune-o neci unul de ai noștri ca el. OFIȚERUL Enfin, mon ami!... Se cunoaște că nu e de-ai noștri... Se cunoaște că e străin. SCENA X PRECEDENȚII. HISTRIO
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de legile structurei sale. Un sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
elemente, acela transmite prin asta auditorului o gingașă adiere de simțământ, căci el lasă ca prin viața gîndirei să transpară încă și ceva sufletesc, care de sine deja îndestulează simțul estetic. Ondolațiunea de ton însă cu care e a se declama proza atârnă de la construcțiunea periodei. Espresiunea ritmică va fi cu atât mai grea cu cât se va dezvolta și perioada mai lungă și mai într-un suflet, și cu cât va fi totodată mai plastică întreaga formațiune a espresiunei. Căci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai mare mulțime de situațiuni și simțăminte și de-aceea implică în sine și întrebuințarea cea mai variată a tempoului corect. Din însăși natura noțiunii rezultă o împărțire în trei momente. Momentul întîi coprinde măsura generală cu care are să se declameze opera dramatică peste tot. Acest moment se desparte naturalminte în cele două speții a tragediei și a comediei. Momentul al doilea coprinde în sine tempoul special, adică: înăuntrul marginilor dramei întregi, înăuntrul generalului tempo fundamental al întregului, mai [e] acel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e acesta locul unde știința are de-a aduce la conștiința de sine diferințele genetice din declamațiunea poetică. Esența unei declamațiuni artistice consistă într-aceea că ea redă atât caracterul general cât și cel spețial a obiectului ce ea-l declamă. Spre acest scop însă trebuie ca cineva să se adâncească c-o abnegație de sine în obiectul acela pe care vrea să-l re-nvieze și în sufletul altora. Această abnegație de sine declamațiunea epică după natură o cere mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dă un corespunzător colorit de ton, însă el totuși esprimă toate afectele acestea ca un ce despărțit de el. Cu un cuvânt el e totdeuna narator, rapsod. Deaceea în declamațiunea epică abandonul pasionat, schimbarea personalității sale în obiectul care se declamă sânt cu totu1 inadmisibile. Schimbarea diferită în ton și tempo e numai o urmare a impresiunilor diferite ce le fac obiectele asupra declamatorului și pe care el vrea să le reproducă și în auditori. El rămâne însă totdeuna atât pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predomină în compozițiunea poetică patosul cugetărei și de-aceea declamațiunea va trebui s-o transmită aceasta sufletului cu deplină energie. De-aceea pentru poezii de felul acestora ajunge deja înțelegerea lor și ridicarea la cugetarea poetului pentru a le putea declama bine; pe când poeziile simple a întîiei speții nu pot fi reproduse cu deplin efect decât printr-o intuițiune poetică care să se poată transporta cu totul în subiectiva lor dispozițiune psihică. Pentru declamarea lor trebuie o natură pronunțat poetică, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zidurile Abației. Se înnoptase și cerul era senin. Și el fusese unul dintre cei care îi dăduseră vești proaste Abatelui. În dimineața aceea zăbovise pentru câteva ore în fața porții principale a Satului de Clone. Profitase de vizita unui frate-cantor, care declamase versete din Cartea a doua, folosindu-se de instalația de amplificare din turn. Ca de obicei, clonele se adunaseră curioase pentru a asculta ceea ce aveau de spus cei pe care îi considerau salvatorii lor. Printre ei nu se aflase Stin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]