297 matches
-
din Milo care s-a trezit la viață, cu un supliment de brațe inclus în preț. Iar în privirea cu care îi răspunse ea se citea ceva mai mult decât un interes profesional. În mintea mea s-a produs un declic. —Vor să te cheme la un interviu pentru postul lui Philip? întrebai eu, ca să trag de timp, cât îi observam pe amândoi. —O, da. Dar nu cred că-l vreau, zise ea simplu. Nu-l vrei? zisei eu, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei. Fugi. Într-o clipă, deschise ușa și se repezi în hol, îndreptându-se spre intrare. Era oare atât de nebun încât să tragă? Atunci auzi șuieratul de care se temea cu toată ființa. În mod ciudat, se auzi înaintea declicului armei, chiar dacă, se gândea ea mai târziu, nu avea nici un sens. Dar șuieratul, foșnetul aerului despicat de glonț, a fost acela care a înmărmurit-o. Acolo, în hol, cu fața la ușă, se opri ca moartă. —Întoarce-te. Făcu ce i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe sfârșite se aude din ce În ce mai Încet, timp În care următoarea intră peste ea și, treptat, o acoperă, mai Întâi parțial, apoi tot mai puternic, finalmente luându-i locul cu totul. Un cuvânt, un simplu cuvânt, produsese În mintea mea un declic, două sinapse se ciocniseră aprinzând un beculeț a cărui lumină de avertizare creștea, făcându-și loc printre schizofrenicele mele căutări criptografico-matematico-literale ce se descompuneau lent, lăsându-i cale liberă. „Cheia cifrului”, cheia... cheia - era ceva cu acest cuvânt depozitat undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rezultatul pe vreo trei chei asemănătoare și o lua de la capăt fără să-și piardă răbdarea, cu aceeași mână sigură. Lucra extrem de concentrat, figura mobilă își pierduse expresia de imbecilitate, privirea rătăcită. Inginerul se uita abătut la zidurile goale. Auzi declicul broaștei și se ridică apatic. ― Gata! exclamă încîntat cârnul. Stai numai o clipă să-mi strâng trusa. Îmi place să lucrez ordonat. Raul Ionescu împinse grilajul și se apropie de un Fragonard mic. Dascălu behăia: ― Ai văzut că i-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
alături, Panaitescu, își camufla secretul. Expunea o figură rigidă din care viața se alungase ștergând orice expresie. Un cadavru elegant și atât. Maiorul înregistra abstract zgomotele familiare din odaia profesorului. Glasul domol al locotenentului Azimioară dând dispoziții aproape în șoaptă, declicul aparatului fotografic, pașii care-l purtau dintr-o parte într-alta a odăii. Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar ne putem exprima absența. * Nebunii. De care nu mă desparte decât modestia. * Delirul este corolarul unei rebeliuni interne a trupului: insurecția mecanicului biologic subînțelege revolta împotriva condiției materiale în care stă constrâns să existe. S-a produs astfel un declic misterios, subversiv, care a trezit la o conștiință mai mult decât primară celulele respective. Ceva străin de menirea lor le-a contaminat; brusc, în ele s-a trezit un neant nevalorificat, neinvestit - și, dintr-odată, entitatea microscopică s-a văzut
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lasat purtată în jocul lor și astfel am pătruns înțelesul muzicii. E greu să localizez momentul conexiunii dintre cele două acte artistice, muzica și pictura, pentru că obiectivul meu era de a așterne în spații plastice ceea ce mi se transmitea sonor. Declicul cred că s-a produs după a treia audiție, când practic am înteles nuanțele colorate ale fiecarei note holotropice. Odată creată legătura, muzica s-a oprit și m-am autoevaluat, exprimându-mă liber, însă influențată indirect de sunetele memorate. Emoția
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De acolo, la marginea gălăgiei generale, s-a auzit un declic, semn că, născut din Împreunarea electrolitului cu plăcuța de plumb, curentul apăruse În străfundurile unei baterii auto. Era un pui de zgomot, atât de pricăjit, Încât În mod normal ar fi trebuit să se stingă la naștere, dar În următoarea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un ceas Pobeda și un cercel de argint aurit trezoreriei statului pentru a rezolva problema datoriilor externe”. Puse punctul și, fie ce-o fi, apăsă pe clapa stenoretei. Se auziră douăzeci de bubuituri la sol urmate de un gârâit, un declic și tusea vocii lui Mișu, proaspăt șef de rubrică la rubrica “Ai noștri ca brazii, ai voștri siktir”! Cum, scumpă domnișoară și domniță?! Dacă primim cu taxă inversă de la Beșilegi? Dar nici nu se pune problema tocmai acum când, nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Într-un genunchi, simți un șoc dureros, așteptă să-i treacă și apoi Îl simți din nou cînd Își ridică și celălalt picior ca să se scoale. O luă la fugă Înspre cea mai apropiată casă de peste drum, cînd auzi un declic și un reflector Îl prinse-n raza lui - se uita drept În lumină și Întunericul se Întindea ca o linie subțire de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ședințele cu fotomodele, se pare că unii curieri și uneori chiar și unii redactori s-au cam autoservit. Așa că acum toată lumea e urmărită. Și-a trecut cardul prin cititorul de la ușa groasă de sticlă, care s-a deschis cu un declic. — Urmărită? Ce anume Înseamnă „urmărită“? Pășea cu iuțeală pe coridorul care ducea spre biroul nostru, iar șoldurile i se legănau dintr-o parte În alta În pantalonii reiați maro, foarte mulați, pe care Îi purta. Îmi spusese În ajun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ar trebui să angajez un agent secret care să Întovărășească romanele, să se asigure că nu li se Întâmplă nimic pe drum? Ei da, era ceva demn de luat În considerare. — Sigur că da, Monsieur Renaud. Mulțumesc pentru ajutor. Câteva declicuri, apoi am auzit telefonul sunând. Eram ușor transpirată din cauza tensiunii, așa că mi-am șters palmele de pantalonii de trening și am Încercat să nu mă gândesc la ce ar spune Miranda dacă ar ști că port trening În biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
seem to be anyone a-rou-ound. I think we’re alone now. The beatin’ of our hearts is the only sou-und!“ S-a fandosit și și-a avântat un braț În sus. I-am făcut un semn aprobator și am auzit declicul de deschidere al ușii metalice. — Poftă bună, Andy! mi-a strigat el, Încă rânjind. — Și ție la fel, Eduardo, și ție la fel. Drumul cu liftul a fost liniștit și lipsit de evenimente și abia când am ajuns la ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întâmplă... noi vedem tot felul de lucruri triste și atunci... — E ca aparatul de fotografiat. Nu reții decât dacă apeși pe buton... Oamenii sunt, mai degrabă, ca un aparat de fotografiat decât ca o cameră de luat vederi. Trebuie un declic. Ea o porni pe alee cu un mers legănat, de parcă dansa, chiar făcu o piruetă, dându-și brațele în lături. — Eu vin mereu aici, spuse, întorcându-se cu fața spre el. Dau de mâncare la porumbei. Tataia le pregătește firimiturile
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
somn“, și repetase asta până când începuse să plângă. — Nu mai trebuie buletinul, doamnă, îi spuse polițistul. Rada zâmbi, încurcată, într-adevăr, nu i-l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându-și cu două degete cozorocul deasupra frunții. Nu se ivi nicio șuviță, probabil că tot părul era adunat, ghemotoc, spre urechea stângă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să reduci taca-taca la minimum și să pui cu adevărat suflet când muncești, iar rezultatele vor fi incredibile. Mă uitam cum i se formau stropi de salivă pe buzele lui subțiri În timp ce pronunța fraza lui preferată și am avut un declic. Nu a existat un Înger pe un umăr și un diavol pe celălalt, nici vreo listă mintală de argumente pro și contra sau o trecere rapidă În revistă a eventualelor consecințe, ramificații sau planuri de rezervă. Nici un gând coerent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prea entuziast decât ar fi fost nimerit - că se logodise cu noua lui prietenă pe un teren de golf din Scoția, Îmbrăcat În kilt, și că se mutau În Florida, unde familia ei deținea o mică insulă. Ăsta a fost declicul: totul a decurs exact așa cum trebuia. După doi ani, câinele Învățase să suporte mirosul de Wisk, Cameron devenise tată și sărbătorise evenimentul, conform tradiției familiei, cu un gin tonic tare, iar eu aveam pe cineva care era atât de Încântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
cum se explică apariția acestui mit? "Societatea în totalitatea ei, analizează Daniel Cohn-Bendit, și-a proiectat în Sorbona propriile dorințe, propriile fantasme, voința sa de emancipare sexuală". Însă nu tocmai aceasta este dovada faptului că s-a produs atunci un declic real, la scara societății în totalitatea ei? Fără să-și dea neapărat seama de asta, cei mai puritani dintre burghezi se puneau astfel la diapazon cu studenții. Cu studenții aceștia care, în lipsă de relații sexuale veritabile, își exprimau în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
credința în Isus Cristos. Crizele maritale, disputele între generații și etica religioasă sunt teme universale, însă, în cazul acestui scriitor, ele sunt dislocate într-o zonă incertă, unde predomină îndoiala critică și ironia. La revedere, Columbus! funcționează, cronologic, ca un declic. Pînă la Nemesis (2010), cel mai recent roman al său, Roth și-a explorat temele și obsesiile în modalități și sensuri ce pot fi înțelese acum ca un sistem coerent. Ceea ce uimește, însă, privind în urmă la acest debut, este
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de comunicare umană. Se uită că Shannon se gîndea în principal la transmiterea și la obținerea semnalelor electronice"39. Behaviorismul "uita" această "nuanță": Humphrey, F.H. Allport, Holt, mai tîrziu Hull, cu sau fără intenție, se înscriu în schema pavloviană a declicului care provoacă o reacție, determinîndu-ne să considerăm că destinatarul este întotdeauna sub controlul emițătorului, ceea ce Ravault numește în mod excelent teza victimizării destinatarului 40. Mai tîrziu, modelul se nuanțează. Între stimul (S) și răspuns (R) intervin filtre: societatea, lumea, cultura
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
percepe din ceea ce spune emițătorul etc.98 Receptorul este, spune Thayer, "de facto creatorul întregului mesaj"99. Zgomotul exterior pe care îl fac mediile se reorganizează în forma mesajelor în interiorul gîndirii receptorului. Cît despre medii, ele joacă un rol de declic, de declanșator identic rolului jucat de declanșatori în biologia autopoietică a lui Maturana și Varela: noi nu primim decît simple intensități luminoase pe care le reconstruim în creierul nostru în forme, culori și obiecte. 3. Factori socioculturali. Astăzi, Katz, Liebes
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
intrarea în edificiu: pentru ei există încă event data de negociat. Ceea ce nu mai avem aici. Am intrat, fără a mai putea ieși, într-o comunicare organică, o autofabricare de date exterioare, o autopoieză individuală și de grup, dar fără declicul unei realități exterioare care ar declanșa-o. Comunicarea se desfășoară printr-o rețea turnantă și fără sfîrșit (și fără scop), lărgindu-și cîmpul la fiecare tur, într-un proces tautologic 116. Ceea ce este adevărat pentru comunicarea însăși este valabil și
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
rari și ninși par de cristal”) evocă elemente de feerie, versul 6, un vers trapă, dezvăluie infernul: „Chemări de dispariție mă sorb”. Nimic înainte de clipa aceea nu le anunța, cum, la fel, în „Nervi de primăvară, nimic nu anunța melancolia. Declicul acestei schimbări bruște îl dă corbul, care se întoarce pe același traseu, precis, „Tăind orizontul, diametral”. Acesta există, cred, în fiecare dintre noi: e gîndul negru, implacabil, apăsător. Bacovia l-a simțit în forme de plural (,,negre gînduri”), nu o dată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au văzut aceste reclame „frenetice”, voluntarii au reținut mai bine numărul maxim de componente ale reclamei. Cum poate fi explicat acest efect? Psihologii consideră că reînnoirea permanentă a imaginilor mobilizează atenția creierului nostru, producând de fiecare dată un fel de declic legat de noutate. Se știe că creierul mobilizează importante rezerve de energie în fața unei situații noi, iar reclamele nu fac decât să se folosească de acest principiu, după cum arată experimentul următor: Psihologul A. Lang a prezentat unor voluntari diferite programe
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]