410 matches
-
Paradoxul infinitului este de a-ți da această senzație de apropiere de sfârșitul absolut și de a face, în același timp, imposibilă această apropiere. Căci infinitul nu duce la nimic. Atât infinitul spațial, cât și infinitul temporal. Infinitatea este tot atât de deconcertantă în trecut ca și în viitor. Ce să se realizeze în viitor, când avem o eternitate înapoia noastră în care s-a putut realiza orice? Cum o să poată prezenta viitorul ceea ce n-a putut prezenta o infinitate trecută? Dacă lumea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
plăcerile se șterg și se topesc ca niște forme cu conturul indecis. Ne este extraordinar de greu a ne aminti de o plăcere și de cadrul în care ea s-a dezvoltat, pe când amintirea durerii amplifică senzația penibilă cu memoria deconcertantă a cadrului. Că plăcerile nu se pot uita integral, o dovedește faptul că un om ce a trăit toată viața în plăceri nu va avea la bătrânețe decât o ușoară dezabuzare, pe când unul ce a suferit mult numai în cazul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a avea resursele inepuizabile ale unui mister. Farmecul absurd al iubirii adevărate, al iubirii intense, este de a găsi mister într-o singură ființă, de a descoperi - sau mai precis a inventa - un infinit într-o existență individuală de o deconcertantă finitate. Iubesc mai multe femei acei care nu pot iubi. Donjuanismul este avantajul și defectul celor certați cu Eros, dar care au destule rezerve de viață pentru a nu ajunge la o impotență psihică sau erotică. Necesitatea de a varia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în conștiință, nu suferi o dramă unică, individuală și chinuitoare în afară de lume; nu încerci dualismul care izolează pe om în lume din cauza hipertrofiei conștiinței. Prin conștiință, reflexivitate și interiorizare, depășești iraționalul; dar numai pentru a ți se revela într-o deconcertantă proeminență. Căci această depășire nu se poate realiza decât în gândire; prin biologicul din noi nu facem mai puțin parte din iraționalitatea în genere. Iar când acest biologic devine nesigur, problematic, de un echilibru instabil, aceasta nu se întîmplă decât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în fenomenul creației. Amândoi creează, deși pe planuri atât de esențial diferite. Faptul acesta îi separă de omul teoretic, care numai constată; stabilește relații printre relații, neaducând prin existența lui nici un plus în lume. Ineficiența teoriei este de-a dreptul deconcertantă. Un efect de mare sinteză teoretică nu echivalează o poezie inspirată sau un cutezător gest politic. Nu există persoană în teorie. Acel domeniu al spiritului, care elimină un patetic al subiectivității, este lipsit de farmec și de atracție. Conceptul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pretutindeni martori ai adevărului. „Încercând toate, ținând ce este bun” (1Tes. 5,21), el își asumă tot ceea ce este de asumat din identitatea culturală occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui veac" Subintitulată modest „eseu despre natura teologiei”, Deslușirea Tainei este o carte născută dintr-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
la cel al categoriei de probabilitate, înțeleasă nu ca semn al unei ignoranțe pasagere (cum credea Laplace), ci ca permanență epistemică. Există ceva indecidabil în statutul ontic al electronilor, care, fiind supuși unei radiații electromagnetice, îi dădeau lui Einstein impresia deconcertantă a unui comportament inteligent, ghidat de un „liber arbitru” (în alegerea impulsului și traiectoriei proprii). Două teoreme fundamentale, care aparțin lui Niels Bohr și Werner Heisenberg, au fundamentat interpretarea standard a mecanicii cuantice. Mai întâi, principiul de complementaritate al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ca plăcute sau dureroase, ca bune sau rele) este heterogen 4 și recesiv cărnii, în care se înregistrează „impresiile originare”. Reducția fenomenologică permite, așadar, relevarea suferinței imanente ca teritoriu necontaminat de judecăți axiologice (bine/rău), ceea ce explică de altfel situația deconcertantă în care aceeași experiență a durerii trupești (suportată într-un lagăr de exterminare, de pildă) acceptă interpretări radical diferite: unii își blestemă zilele, alții își scriu jurnalul fericirii. Atunci când referirea „naturală” a durerii la corpul fizic este asumată (sau transfigurată
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
care l-ar fi avut pentru studiul religiilor. Așa încît, în prima clipă am avut senzația că sânt confruntat cu un fenomen de travesti cultural. Intrase pe "teritoriul scrisului" fără să sufle o vorbă. Și o făcea cu un subînțeles deconcertant, ca și când paginile din Secolul 20 erau rezultatul firesc al unei preocupări a cărei istorie era de-acum bine conturată. Când cineva începe "să scrie", adică atunci când compune un text și devine "autor", lucrul acesta echivalează ca semnificație, pe altă treaptă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
scuze că a întîrziat: a trebuit să-l întîmpine pe Președinte la aeroport. Oftează, lăsîndu-ne să înțelegem că misia e misie, dar altceva e de fapt în sufletul lui. E timpul să coborâm pe scenă. Regia e de o simplitate deconcertantă: în fundul scenei, cu fața către sală, sânt aliniate șase scaune de catifea roșie. În fața lor, la câțiva metri, două microfoane. Ne așezăm. Othello ocupă scaunul din extrema stângă, eu pe cel din extrema dreaptă, iar personajele royale scaunele centrale dintre
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mai puțin numeroși decât micuții francezi. Asta vine și dintr-o victimizare mai puțin puternică, în special la nivelul brutalității fizice (de cinci ori mai puțini elevi brazilieni spun că au fost loviți de un coleg). Rezultatul acesta poate părea deconcertant și contraintuitiv. Nu înseamnă nicidecum că violența nu este o problemă majoră în Brazilia, dar, fără îndoială, mai mult în afara școlii. Vom reveni, dar pentru subiectul nostru importantă va fi reacția cercetătoarei care se ocupa de ancheta braziliană. Rezultatul nu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
80 de unități, adică 16,13% din ansamblul unităților de învățământ secundar, care, potrivit statisticilor din 2002, sunt în număr de 496. Rata de răspuns la chestionare a fost de 69%, ceea ce este foarte corect. Or, și aici, rezultatele sunt deconcertante: dacă ne luăm după declarațiile elevilor ca și ale profesorilor despre existența violenței în școli, constatăm că aceasta e aproape absentă. 61% dintre ei declară că nu se manifestă deloc, în timp de 28,8% cred că este "puțin" prezentă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
sexual exercitat de unii profesori asupra fetelor pentru a ameliora "mediile transmisibile sexual", după o expresie celebră în Africa. Însă "violența școlară" a elevilor burkinabe pare limitată. Explicarea paradoxului: pentru o mai largă contextualizare Exemplul acestor țări e, prin urmare, deconcertant. În Brazilia, în ciuda unei puternice violențe legate, între altele, de traficul de droguri și de o excluziune socială masivă, în Djibouti și în Burkina Faso, care se numără printre cele mai sărace țări din lume, violența tinerilor în mediul școlar nu
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
le numește Ey, care reprezintă un intermediu între celelalte două și sunt caracterizate prin apariția de episoade importante (" asalturi progresive"- Ey) grefate pe un fond schizoid. 4. Formele monosimptomatice, în fine, sunt caracterizate prin apariția unor simptome cu atât mai deconcertante și mai dramatice cu cât sunt mai izolate și mai incomprehensibile și nu corespund, decât în mică măsură, formelor cu debut medico-legal ale schizofreniei ("crima nemotivată" prin care subiectul "intră" în schizofrenie). {coala românească de psihiatrie pare să păstreze în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Elementele clinice. Tabloul clinic al unei procesualități schizofrenice la debut, este dificil de diferențiat de o stare pasageră de criză, mai ales când manifestările se instalează de o manieră progresivă și insidioasă. Cel mai adesea adolescentul poate prezenta o labilitate deconcertantă a stării timice oscilând între depresie și exaltare euforică; face "crize de nervi", devine deosebit de agresiv cu frații și surorile sale și impertinent, fără motivație aparentă, cu părinții. în paralel se accentuează tendințele spre izolare; cu lungi momente de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
dar un Rastignac anemic, lipsit de energia parvenitului), lucrează constant asupra psihicului său ultrafragil. Amestec de luciditate („am caracter, dar numai În lucrurile mari”) și de bovarism bine temperat, el oscilează Între extreme - și numai Între extreme -, navetând cu o deconcertantă nonșalanță Între cele mai nobile sentimente umanitare și mizantropismul social. În practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă oroare și decide să se izoleze de ei cu orice preț: „Am hotărât să
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
pentru tehnologia de vîrf devine incompatibilă cu izotopia agricolă. Scriptul conform (ceea ce Flaubert numește les idées reçues), reflexele condiționate, ca pilot automat al comportamentului nostru sînt opuse scriptului neașteptat (absurd, infantil, incongruent etc.) care instaurează ca și tropii o izotopie deconcertantă, o "așteptare frustrată". Surpriza, neprevăzutul sînt induse fie de un: * disjunctor semantic (bazat pe polisemia termenilor sau polaritatea semnificațiilor infra i, ii) i) Securitatea este inima partidului care bate, bate, bate... A (călătorul care a ratat o corespondență feroviară): Dacă
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și pe triada de procedee alcătuită din tematizarea parodică a autorului (aceasta constă, altfel spus, în apariția instantanee a autorului, devenit brusc enervant, "sâcâitor și manipulator"352, dar și dispus să se autoironizeze la maxim), tematizarea, implicită, a cititorului (mai deconcertantă, dar nu mai puțin parodică) și tratarea pe picior de egalitate a acțiunii și a ficțiunii, a realității și mitului, a adevărului și minciunii, a originalului și imitației (ca mijloace de accentuare a impreciziei datelor, de unde și efectul scontat comic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
luate în discuție doar tangențial. Memorialistica lagărelor (fiind vorba de lagărele naziste) este inclusă de Silvian Iosifescu în categoria amintirilor și jurnalelor din închisori, aflate, la rândul lor, în cadrul "literaturii mărturisirilor", caracterizată drept un "teritoriu imens și de o diversitate deconcertantă", "străvechea relatare a unor întâmplări cu relief neobișnuit, uneori a unei experiențe-șoc"32. Termenul ce reunește, în viziunea teoreticianului român, toate aceste texte, este "literatura de frontieră". Aici sunt incluse atât textele caracterizate de lipsa de intenție literară (oratoria, aforistica
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cine va voi să-și scape sufletul îl va pierde; iar cine își va pierde sufletul pentru mine îl va afla (Mt 16, 24-25). Fundalul și tabloul câmpului de luptă, descrise în culorile cele mai închise, sunt de o realitate deconcertantă și nu este exclus ca ucenicii lui Isus să nu fi fost cuprinși de teamă în realitate. Dar pentru a nu-i copleși sufletește și pentru a nu-i înfricoșa și nici descuraja pe viitorii săi ucenici din fața războiului etern
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
clipind dintr-un ochi; plin de sine, poetul află că "toată omenirea" se precipită să-i cunoască versurile: "Eu abia puteam stăvili valurile de oameni, / Alergam de colo-colo, asudat de tot, / Și împărțeam bonuri de ordine". Efecte de contrasens, asocieri deconcertante, farsă și burlesc fac din Marin Sorescu un inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
venit cuvenite factorilor de producție, ea nu explică fundamentele raționale ale acestor părți, chiar dacă austriecilor le place, în general, să explice relațiile cauzale dintre elementele sistemului economic. Dobînda la capital este concepută ca o variabilă fundamentală. Explicarea ei este însă deconcertantă, datorită chestiunilor de metodologie. Austriecii au trei explicații pentru această variabilă: 1. Reflectă productivi tatea capitalului; 2. Este rodul abstinenței și 3. Exprimă preferința intertemporală, în favoarea bunurilor prezente comparativ cu cele viitoare. Aceasta din urmă este totuși cea mai răspîndită
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se procedează, dispar garanții, mecanisme incredibile sunt puse în joc etc. Doar două certitudini avem în tot acest joc: impactul masiv asupra vieții noastre cotidiene și opacitatea considerabilă ce înconjoară toate aceste desfășurări. Dar acest univers complex ne dă un deconcertant sentiment de neputință. Trebuie să ne focusăm asupra naturii problemelor. Toate abordările actuale necesită un nivel de cultură mult mai înalt ca în trecut. Țările care au știut să-și adapteze în acest sens sistemele educaționale au avansat mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
reali sau bănuiți), ziariști. Secretul de stat, devenit și mai impenetrabil din cauza minciunii de stat care pecetluiește documentele, face ca Între cifrele referitoare la numărul victimelor vehiculate de studiile academice și cel din memoriile de Închisoare să existe un decalaj deconcertant. Găsim În unele memorii amintirea a treizeci de morți pe anotimp rece, Într-un anumit lagăr, pe care trebuie să o comparăm cu amintirea a treizeci de morți pe zi. Cei 285.764 de Încarcerați Între 1948și 1964, despre care
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
deși observația în sine rămâne valabilă în privința definirii protestantismului. Tocmai absența "adevărului absolut și obiectiv" îl determină, bunăoară, pe Troeltsch să considere că "evidența unei convingeri religioase conștiente și condiționate individual" reprezintă modalitatea cea mai nimerită pentru a depăși imaginea deconcertantă oferită de numeroasele puncte de vedere tolerate de istorismul relativizant (Ernst Troeltsch, Der Historismus und seine Überwindung apud E. Spranger, Der Sinn..., p. 25, unde autorul califică atitudinea lui Troeltsch drept "o religiozitate combativă", eine kämpfende Gläubigkeit). Spranger remarcă totuși
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]